Obligație de a face. Decizia 563/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3921/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.563/
Ședința publică de la 03 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Rotaru
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr.2684 din data de 31.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr.21612./3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul pârâtMinisterul Apărării Naționale,având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul,personal și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 01.06.2009 depusă la dosar-fila 27, lipsind intimatulMinisterul Apărării Naționale.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul reclamant, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul reclamant, prin avocat, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că prin modificarea Legii nr.164/2001 prin Legea nr.14/14.02.2008, se dă recurentului posibilitatea să solicite dreptul la pensia militară de stat, însă, sporurile prevăzute la art.23 din Legea nr.164/2001, se acordă și cadrelor militare trecute în rezervă până la data intrării în vigoare a acestei legi. Așa fiind, instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, a procedat în mod greșit atunci când nu a luat în considerare acest spor, întrucât acesta se raportează la condițiile de muncă deosebite în care recurentul și-a desfășurat activitatea timp de 14 ani, 1 lună și 7 zile și pentru ca acesta să se încadreaze în dispozițiile art.15 din Legea nr.164/2001.
De asemenea, recurentul, prin avocat, mai arată că dovezi a celor susținute sunt depuse la dosar, respectiv fișa postului, adeverințe emise de angajator cu privire la condițiile deosebite de muncă în care acesta și-a desfășurat activitatea, cât și adresa Ministerului Apărării Naționale prin care se stipulează că recurentul nu poate beneficia de pensie militară de stat, însă, dacă această adresă ar fi modificată, intimatul în cauză trebuie să dispună deschiderea dreptului recurentului de a beneficia de pensia militară de stat.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii. Cu cheltuieli de judecată. Se depun la dosar concluzii scrise.
Curtea, în temeiul art.150 Cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.06.2008, sub nr-, pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Ministerul Apărării, solicitând obligarea acestuia la luarea în considerare ca vechime în muncă și a zilelor de "duminică" până în anul 1990 și a zilelor de "sâmbătă și duminică" din anul 1991 pe care le-a lucrat, datorită specificului activității pe care a executat-o în cadrul Ap. conform ordinului de zi pe unitate; obligarea pârâtului prin Serviciul Pensii Militare și Drepturi Sociale la deschiderea dreptului la pensie militară de stat pentru munca depusă în cadrul Ap. proporțional cu numărul anilor de serviciu militar; la comunicarea buletinului de calcul aferent deciziei de pensionare, din care să rezulte elementele care au stat la baza metodologiei de calcul a drepturilor de pensie; la plata drepturilor de pensie începând cu data de 25.05.2004 (când a împlinit vârsta de 55 ani), inclusiv a dobânzilor legale, pentru perioada 25.05.2004 până la zi și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.2684/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul București s-a luat act de renunțarea la judecarea capătului 1 de cerere; a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea restrânsă și precizată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantul are o vechime ca militar d e 14 ani, 1 lună și 7 zile și a solicitat acordarea pensiei militare de serviciu pentru această perioadă lucrată ca militar la data de 10.10.2007.
Potrivit dispozițiilor art.15 din Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, modificată și completată prin Legea nr.14/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, precum și pentru modificarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrele militare care la data trecerii în rezervă nu îndeplinesc condițiile de acordare a unei pensii, dar au o vechime efectivă ca militar d e cel puțin 15 ani, beneficiază de pensie militară de stat la împlinirea vârstei de 55 de ani.
Reclamantul nu îndeplinește condiția impusă de acest text de lege deoarece are o vechime ca militar d e doar 14 ani, 1 lună și 7 zile și i se poate acorda pensie de serviciu, proporțional cu numărul anilor avuți ca militar, după deschiderea drepturilor de pensie în sistemul public de pensii. Reclamantul a fost trecut în rezervă și a lucrat ca salariat civil în cadrul Ministerului Apărării, cotizând după trecerea în rezervă la sistemul de asigurări sociale de stat.
Conform prevederilor art.20 alin.(1) și (2) din Legea nr.164/2001, între sistemul pensiilor militare de stat și sistemul public de pensii se recunosc reciproc perioadele de vechime în serviciu, respectiv stagiile de cotizare, în vederea deschiderii dreptului la pensie și a altor drepturi de asigurări sociale, în situația prevăzută mai sus, pensia militară de stat se stabilește doar pentru perioadele de vechime în serviciu realizate ca militar.
În baza prevederilor art.201din Legea nr.164/2001, pentru cadrele militare care nu îndeplinesc condițiile art.15, la acordarea pensiei militare de stat se va respecta principiul potrivit căruia deschiderea dreptului la pensie se efectuează mai întâi de ultimul sistem în care cel în cauză a fost asigurat.
Conform art.15 din Legea nr.164/2001, așa cum a fost modificat, se pot pensiona doar cadrele militare active care au cel puțin 15 ani vechime ca militar și vârsta de 55 de ani, cadrele militare în rezervă care au cel puțin 15 ani vechime ca militar și vârsta de 55 de ani.
Cadrele militare în rezervă, cum este cazul reclamantului, care nu au 15 ani vechime ca militar se pot pensiona doar după deschiderea drepturilor de pensie în sistemul public de pensii.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs la data de 25.05.2009, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 11.06.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs neîntemeiate în drept în motivele limitativ prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, recurentul-reclamant a solicitat anularea sentinței atacate și rejudecarea pe fond a cauzei potrivit solicitărilor sale, cu obligarea intimatului pârât să suporte cheltuielile de judecată.
Precizează recurentul-reclamant că instanța de fond amintește prevederile art.15 din Legea nr.164/2001, completată și modificată la zi, precum și prevederile art.201din aceeași lege, însă omite să indice temeiul de drept al afirmației potrivit căreia, pentru a beneficia de drepturile de pensiei ce i se cuvin, la împlinirea vârstei standard prevăzută de Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, reclamantul trebuie să se adreseze mai întâi casei teritoriale de pensii care îi va deschide dreptul de pensie și îi va stabili pensia corespunzătoare stagiului de cotizare realizat în sistemul public de pensii, iar ulterior poate solicita stabilirea pensiei militare de stat. În acest fel, nu s-au respectat prevederile art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă.
Ori, prin acțiunea formulată a solicitat să i se acorde pensie militară de stat și nu pensiei civilă, pentru că ultimul sistem de asigurări în care a fost asigurat este cel al Ministerului Apărării.
De asemenea, se precizează că nu este indicat temeiul de drept pentru enumerarea actelor necesare întocmirii fișei de pensii. În plus, au fost preluate în considerente o serie de afirmații nereale formulate de intimatul-pârât în întâmpinare asupra unei audiențe la ministrul apărării sau asupra elementelor ce formează activitatea sa în muncă nedovedită sub nici o formă în cauză.
S-au atașat cauzei următoarele înscrisuri: fișa cu locurile de muncă în care a lucrat plt.maj.(rz.) și care îi dau dreptul la încadrare în locuri de muncă și activități cu condiții deosebite speciale și alte condiții; copia carnetului de muncă; adeverințele nr.CR 154/16.09.2009 și nr.A 2428/17.10.2007 eliberate de Ministerul Apărării Naționale - Centrul Militar al Sectorului 3; copia livretului militar.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea atacată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum prevede art.3041Cod de procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect se arată că sentința atacată nu respectă cerințele art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, în sensul că nu s-au indicat motivele de drept care au format convingerea instanței și care au dus la respingerea acțiunii.
Această afirmației va fi înlăturată de C care constată că în considerentele sentinței tribunalului au fost expuse într-o manieră clară și lămuritoare considerentele de fapt dar și cele de drept care au condus la concluzia netemeiniciei pretenției dedusă judecății, fiind indicate în acest sens dispozițiile art.15, precum și art.20, art.201din Legea nr.164/2001 republicată, privind pensiile militare de stat.
Nemulțumirea recurentului-reclamant provine de fapt din modul de interpretare și aplicare a acestor texte de lege, aspecte pe care Curtea le va analiza din perspectiva art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Ori, recurentul-reclamant se găsea la data formulării acțiunii, 059.06.2008, în desfășurarea raporturilor de muncă cu Municipiul B - Direcția generală de asistență socială și protecția copilului sector 2, fiind angajat pe durată nedeterminată pe post de îngrijitor, conform mențiunilor din carnetul de muncă depus în copie la dosar.
Pe baza unei vechimi în muncă de 14 ani 1 lună și 7 zile, prestată în calitate de militar activ în intervalul de timp cuprins între 01.07.1988-30.09.1996, recurentul-reclamant a solicitat obligarea Ministerului Apărării de a-i acorda pensie militară de stat, începând cu data de 25.05.2004, când a împlinit vârsta de 55 de ani și când consideră că îndeplinea toate condițiile pentru acordarea acestei prestații de asigurări sociale.
Prima instanță a respins în mod corect acțiunea, în cauză nefiind îndeplinite condițiile pentru acordarea unei pensii militare de stat.
Conform art.12 din Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, au dreptul la pensie de serviciu pentru limită de vârstă cadrele militare în activitate care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: vârsta de 55 de ani și o vechime minimă în serviciu de 30 de ani bărbații, din care efectiv ca militar 15 ani.
Conform art.15 din același act normativ, cadrele militare care la data trecerii în rezervă nu îndeplinesc condițiile de acordare a unei pensii, dar au o vechime în serviciul militar d e cel puțin 15 ani pentru bărbați, beneficiază de pensie militară de stat la împlinirea vârstelor standard prevăzute în Legea nr.19/2000, proporțional cu numărul anilor de serviciu militar.
Reglementarea menționată anterior a fost modificată prin nr.OUG77/2007, în sensul că pensia de serviciu pentru limită de vârstă se acordă cadrelor militare în activitate care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: vârsta de 55 de ani și o vechime minimă în serviciu de 25 de ani, din care efectiv ca militar 15 ani (art.12). Art.15 a fost la rândul său modificat astfel: cadrele militare care la data trecerii în rezervă nu îndeplinesc condițiile de acordare a unei pensii, dar au o vechime în serviciul militar d e cel puțin 15 ani, beneficiază de pensie militară de stat la împlinirea vârstei de 55 de ani, proporțional cu numărul anilor de serviciu militar.
Prin nr.OUG77/2007 a fost introdus și art.201în Legea nr.164/2001 care prevede că la acordarea pensiei militare de stat se va respecta principiul potrivit căruia deschiderea dreptului la pensie se efectuează mai întâi de ultimul sistem de care cel în cauză a fost asigurat.
OUG nr. 77/2007 a intrat în vigoare la 29.06.2007.
Prin Legea nr.14/2008 privind aprobarea nr.OUG77/2007 se introduce în cuprinsul art.9 din Legea pensiilor militare de stat, referitor la condițiile de muncă în care se desfășoară activitatea cadrelor militare, un aliniat 5 în care se menționează că reglementările privind locurile de muncă și condițiile de muncă în care se desfășoară activitatea cadrelor militare sunt aplicabile, după caz, și cadrelor militare trecute în rezervă sau în retragere până la data intrării în vigoare a legii.
De asemenea, art.15 a fost modificat în sensul că, cadrele militare care la data trecerii în rezervă nu îndeplinesc condițiile de acordare a unei pensii, dar au o vechime efectivă ca militar d e cel puțin 15 ani, beneficiază de pensie militară de stat la împlinirea vârstei de 55 de ani, proporțional cu numărul anilor de serviciu militar.
Se impune precizarea că Legea nr.164/2001 a intrat în vigoare la 13.04.2001; recurentul-reclamant a împlinit vârsta de 55 de ani la 25.05.2004, iar data trecerii sale în rezervă este 30.09.1996.
Se constată astfel, că la momentul intrării în vigoare a Legii nr.164/2001 recurentul nu îndeplinea condițiile pentru acordarea unei pensii militare de stat deoarece nu avea calitatea de militar activ și nici pe aceea de pensionar militar.
După modificarea legii generale prin nr.OUG77/2007, acordarea unei pensii militare de stat cadrelor militare aflate în rezervă presupunea îndeplinirea cumulativă a unor condiții legate de vârstă, respectiv vârsta de 55 de ani, dar și de stagiu în serviciu militar, de cel puțin 15 ani.
Ori, recurentul-reclamant nu îndeplinește această ultimă condiție de vechime în serviciul militar, având numai 14 ani 1 lună și 7 zile, din cei 15 ani minimi prevăzuți de lege. Prin urmare, în mod corect a fost respinsă solicitarea sa de a i se acorda pensie militară de stat.
Continuând raționamentul, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art.194 din Legea nr.19/2000, dar și a dispozițiilor art.20 din Legea nr.164/2001, republicată, recurentul-reclamant se găsește în situația de a putea beneficia de pensie pentru limită de vârstă și vechime completă în sistemul public de pensii în care, de altfel, este asigurat în prezent. reglementărilor expuse anterior este denaturat de recurentul-reclamant care consideră că ultimul sistem de asigurări sociale în care a fost asigurat este cel al Ministerului Apărării, prin raportare la faptul că la aceea dată ar fi avut dreptul la pensiei militară de stat. Din contră, sensul legii este acela al ultimului sistem de asigurări dinaintea încetării raporturilor de muncă și deschiderii dreptului de pensie. Aceasta este o situație viitoare în cazul recurentului-reclamant, astfel că ultimul sistem de asigurări nu poate fi decât, prezumat, ca fiind sistemul public de asigurări sociale prevăzut de Legea nr.19/2000.
În fine, în recurs se fac considerații și asupra aplicabilității dispozițiilor art. 9 și art.17 din Legea nr.164/2001 privind sporul de vechime obținut prin recunoașterea condițiilor deosebite în care a desfășurat activitatea de militar, și care ar duce la modificarea condițiilor de acordare a pensiei militare de stat.
Aceste aspecte nu vor fi analizate de C întrucât tind la modificarea cadrului procesual inițial, tribunalul nefiind învestit cu soluționarea acestor aspecte.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, constatând că prima instanță a făcut o corectă dezlegare în drept a celor pretinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr.2684 din data de 31.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr.21612./3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul pârâtMinisterul Apărării Naționale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red./ tehn.
2 ex./ 05.03.2010
Tribunalul București
Judecători:;
5 |
Judecători:Cristescu Simona, Bodea Adela Cosmina, Rotaru
