Cerere recalculare pensie. Decizia 565/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6661/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.565/
Ședința publică de la 03 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Rotaru
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.1203/F din data de 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (2256/2009), în contradictoriu cu intimataCasa Județeană de Pensii I,având ca obiect:"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns: recurentul și intimataCasa Județeană de Pensii
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul, prin cererea de recurs dedusă judecății, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă, și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1203F/20.10.2009, Tribunalul Ialomița -Secția Civilă a respins ca neîntemeiată excepția tardivității cererii de chemare în judecată formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii I prin întâmpinare; a respins ca neîntemeiata cererea formulata de reclamantul, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii I.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a respins ca nefondată excepția tardivității cererii de chemare în judecată, ridicată în cauză de către pârâta CJ. I, reținând că reclamantul nu a înțeles să conteste decizia de pensionare, emisă de pârâtă ci a formulat o acțiune având ca obiect obligația de a face, întemeiată pe dispozițiile art. 89 din Legea nr. 19/2000 în baza cărora, atât beneficiarii drepturilor de pensie cât și Casa Județeană de Pensii I, pot să solicite, respectiv să revizuiască, recalcularea drepturilor de pensie, când se constată erori în modul de calcul.
Așadar, nefiind o contestație împotriva deciziei de stabilire a pensiei, prezenta cerere de chemare în judecată nu este tardivă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată.
Astfel, potrivit deciziei de pensionare nr.-/20.10.2003, rezultă că reclamantul, la data pensionării, a avut o vechime în grupa I de muncă de 25 ani, 6 luni și 12 zile, determinată în baza Legii nr. 19/2000
La determinarea punctajului mediu anual al reclamantului pârâta a avut în vedere un stagiul complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000.
Instanța de fond a constatat că, în raport de data la care drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite, respectiv 09.10.2003, la recalculare nu se pot aplica dispozițiile art. 4 alin. 1 din OUG nr.4/2005 potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și cuantumul fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004.
Potrivit art. 2 alin. 4 din HG nr. 1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977.
Instanța de fond a apreciat că, în cazul reclamantului, ale cărui drepturi de pensie au fost stabilite începând cu data de 09.10.2003, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de Legea nr. 19/2000, adică de 30 ani.
De altfel, a constatat tribunalul, această problemă a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație si Justiție care, soluționând recursul in interesul legii, prin Decizia nr. 40 din 22.09.2008, pronunțată in dosarul nr. 16/2008, a admis că dispozițiile art. 77 alin (2) raportat la art. 43 alin (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care si-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, în baza art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, susținând că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind rezultatul greșitei aplicări a dispozițiilor din Legea nr. 19/2009.
Astfel recurentul reclamant a arătat că a lucrat sub imperiul Legii nr. 3/1977, în grupa I de muncă, timp de 25 ani 6 luni 12 zile, grupă care, conform nr.HG 1550/2004 este considerată grupă de muncă în condiții grele, dar Casa Județeană de Pensii nu a ținut cont de acest lucru la stabilirea drepturilor sale de pensie.
Legea nr. 19/2000 statuează în articolele 19 și 20 două categorii de muncă care sunt tratate diferit față de condițiile normale: condiții deosebite de muncă și condiții speciale de muncă, acestea având un tratament juridic egal, conform art. 20 cu referire ia anexa 2 din Legea nr. 19/2000.
Având în vedere timpul de muncă desfășurat în grupa I de muncă,
peste 25 de ani, prin urmare în condiții deosebite, recurentul a susținut că trebuia să i se aplice dispozițiile din anexa 4 la Legea nr. 19/2000, stagiul său complet de cotizare fiind de 20 de ani.
Este nelegal, eronat și discriminatoriu, a arătat recurentul, ca la determinarea drepturilor sale de pensie să se utilizeze un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani, doar pentru faptul că a ieșit la pensie după data de 01.04.2001, dar îndeplinind aceleași criterii ca și cei pensionați înainte de această dată. Acest fapt contravine prevederilor din Constituția României art. 16 aliniat (1) care prevede că "Cetățenii sunt egali în fața legii, a autorităților publice, fără privilegii și discriminări". De altfel, și Legea nr. 19/2000 menționează la art. 2 ca principiu de bază, " b) principiul egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege."
Recurentul a invocat ca practică judiciară în sprijinul susținerilor sale, Decizia Civilă nr. 406/2007 Ra C urții de Apel Oradea.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cererea recurentului reclamant de utilizare la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiul complet de cotizare reglementat de Legea 3/1977, a fost corect respinsă de către prima instanță, în condițiile în care pensia sa a fost stabilită, astfel cum rezultă din decizia de pensionare nr.- din data de 20.10.2003, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000.
Ca atare, în cauză, nu este aplicabilă OUG nr.4/2005, care a avut ca scop declarat recalcularea pensiilor stabilite în baza Legii nr.3/1977, după regulile și principiile legii noi în materia asigurărilor sociale nr.19/2000, în conformitate cu care, toate pensiile deschise anterior datei de 01.04.2001 au fost evaluate, în sensul de a se stabili punctajul mediu anual prin raportarea punctajului total la un stagiu complet de cotizare, iar pe baza acestuia a se stabili cuantumul pensiei. Cum stagiul complet de cotizare pentru pensiile stabilite în temeiul Legii nr.3/1977 era de 30 de ani, pentru că aceasta era de fapt vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie (art. 8), rezultă că pensiile astfel recalculate au avut la bază acest stagiu.
Cu titlu de excepție, pentru persoanele pensionate anterior datei de 01.04.2001, dar care au desfășurat cel puțin 20 de ani în grupa I de muncă sau 25 de ani în grupa a II-a de muncă, prin interpretarea coroborată a dispozițiilor art.14 și art.8 din Legea nr.3/1977, interpretare obligatorie urmare deciziei nr.40/22.09.2008 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani, respectiv de 25 de ani.
Recurentul-reclamant nu se găsește în această situație ci beneficiază de un stagiu complet de cotizare astfel cum este acesta prevăzut de art.41 al.4 din Legea nr.19/2000. Conform acestui din urmă text de lege, stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la intrarea în vigoare a legii, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzută în anexa 3.
În mod judicios s-a reținut de către prima instanță faptul că, în speță, în raport de data deschiderii dreptului la pensie, respectiv 9.10.2003, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajul mediu anual este de 30 ani și 4 luni, conform Anexei 3 Legii nr.19/2000.
Curtea consideră că prin acțiunile în justiție pot fi valorificate doar drepturi recunoscute și ocrotite de lege, or, câtă vreme drepturile solicitate de către recurent nu sunt prevăzute de Legea nr.19/2000 aplicabilă raportului juridic dedus judecății, ținând cont și de principiul separației puterilor în stat, acordarea unor drepturi neprevăzute de lege ar presupune depășirea limitelor puterii judecătorești și legiferarea acordării unor drepturi neprevăzute în legislația specială.
Nu poate fi reținută discriminarea recurentului față de categoria celor pensionați anterior anului 2001, întrucât reglementările privind stagiul de cotizare au fost stabilite prin acte normative cu putere de lege, iar o eventuală discriminare, întemeiată pe dispozițiile OG nr. 137/2000, nu poate fi constatată decât prin eludarea dispozițiilor deciziilor Curții Constituționale nr.818, 819 nr.820 și nr.821/2008, ceea ce este inadmisibil.
Astfel, potrivit deciziilor menționate, nu există nici o prevedere legală sau constituțională prin care să se confere instanțelor judecătorești competența de a desființa sau înlătura norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât printr-o asemenea practică s-ar încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.4 din Constituție, cât și prevederile art. 61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Totodată, Curtea reține că dispozițiile art. 19 și art. 20 din Legea nr. 19/2000, invocate prin cererea de recurs, vizează persoanele care desfășoară activități în locurile de muncă încadrate în condiții deosebite sau în condiții speciale și care au dreptul, conform anexei 4 legii, la reducerea vârstei standard de pensionare pe baza unui stagiu minim de cotizare în aceste condiții, însă cu păstrarea stagiului complet de cotizare definit anterior și nu dispun că în cazul persoanelor care au lucrat în grupa I de muncă se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual un stagiul complet de cotizare de 20 de ani.
Beneficiul pe care reclamantul îl poate obține de pe urma perioadei lucrată în grupa I de muncă nu este un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, ci reducerea vârstei standard de pensionare și acordarea unui număr suplimentar de puncte în baza OUG nr.100/2008, pentru fiecare an de spor.
Pentru aceste considerente, Curtea, apreciază că solicitarea recurentului este lipsită de temei legal, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin. 1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentulreclamant împotriva sentinței civile nr.1203F/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
23.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Bodea Adela Cosmina, Rotaru
