Obligație de a face. Decizia 6081/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(4509/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6081/
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTO - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.3542 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 44584/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul pârât MINISTERUL APĂRĂRII, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant, personal, intimatul pârât Ministerul Apărării, prin consilier juridic, cu delegație atașată la fila 16 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilierul juridic al intimatului pârât Ministerul Apărării, invocă excepția nulității recursului raportat la data comunicării sentinței civile atacate(11.06.2009 fila 15 dosar recurs) și data depunerii motivelor de recurs 04.08.2009 (fila 5 dosar recurs); solicită admiterea excepției.
Recurentul reclamant, personal, apreciază că a depus motivele de recurs în termenul prevăzut de lege și solicită respingerea excepției.
Curtea acordă cuvântul și pe fondul cauzei.
Recurentul reclamant, personal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Consilierul juridic al intimatului pârât Ministerul Apărării, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.3542 din 28.04.2009 pronunțată în
dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a la luat act de renunțarea reclamantului la judecata cu ITM A; a fost admisă excepția prescripției parțiale privind plata pensiei de către pârâtul din 2000 la 28.08.2005; a fost respinsă acțiunea reclamantului față de pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII pentru prescripția dreptului la acțiune privind pretențiile de plată pensie din 2000 la 28.08.2005 și în rest ca nefondată pentru capătul de cerere privind obligarea pârâtului să-i acorde decizie de pensie de serviciu militară și pentru plată pensie militară din 28.08.2005 la zi.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că nu se poate reține apărarea reclamantului pe excepția prescripției parțiale de la termenul din 15.04.2009 cu privire la introducerea contestației din anul 2001 la pârât, pentru că în decizia emisă în cadrul acestei contestații, la data de 24.01.2001, pârâtul nu a recunoscut dreptul reclamantului la plata pensiei începând cu anul 2000, ci dimpotrivă l-a negat, iar după emiterea deciziei din cadrul contestației, reclamantul a achiesat la ea, neatacându-o la instanță.
Cu privire la fondul acțiunii, Tribunalul a reținut că după ce a achiesat la decizia din 24.01.2001 emisă de - Comisia de Contestații Pensii, depusă de pârât în copie, reclamantul nu a apelat măcar la noua procedură legală instituită de Legea nr.164/2001 și la a invoca în această procedură beneficiul condițiilor acestei legi, de solicitare a pensiei militare.
Prin urmare a reținut Tribunalul că potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr.164/2001, " militare de stat se acordă la cererea persoanei îndreptățite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procură specială a tutorelui sau curatorului acesteia".
Față de împrejurarea că reclamantul nu a procedat la solicitarea legală a pensiei din moment ce a apreciat că nu mai erau în vigoare dispozițiile Decretului 214/1977 care a fost abrogat de Legea nr.164/2001, ci abia în anul 2008 la data de 28.08.2008 deși până la acea dată achiesase la decizia din anul 2001, a chemat pur și simplu în judecată pârâtul pentru emiterea deciziei de pensie și plata pensiei, instanță consideră că totuși reclamantul nu poate fi împiedicat să procedeze la formularea legală a cererii prevăzute de art. 49 din Legea nr.164/2001.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, reclamantul prin care a solicitat acordarea pensiei militare conform Legii 164/2001.
Intimatul-pârât Ministerul Apărării nu a formulat întâmpinare și nici concluzii scrise.
La termenul din data de 29.10.2009, intimatul-pârât Ministerul Apărării a invocat excepția nulității recursului raportat la data de comunicării sentinței civile atacate 11.06.2009 și data depunerii motivelor de recurs 04.08.2009.
Curtea examinând cu prioritatea soluționarea excepției invocate, constată că aceasta este întemeiată și pentru motivele ce se vor arăta urmează să constate că recursul este nul.
Curtea reține că potrivit dovezii de comunicare existente la fila 15 din dosarul de recurs, sentința civilă nr. 3542 din 28.04.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost comunicată reclamantului-recurent la data de 11 iunie 2009 la domiciliul procesual al acestuia.
Reclamantul-recurent a formulat cerea de recurs la data de 15.06.2009 cerere aflată la fila 2 din dosarul de recurs, însă această cerere nu conține în fapt și în drept nicio critică la adresa sentinței recurate, ci doar un număr de 5 întrebări mai mult retorice.
Ulterior recurentul-reclamant printr-o cerere separată, înregistrată la data de 04.08.2009 și aflată la fila 5 din dosarul de recurs a depus un înscris alcătuit din 10 pagini prin care se referă la diverse activități desfășurate de-a lungul timpului, precum și la faptul că i se cuvine pensie militară.
Curtea reține că potrivit art.303 alin. (1) din Codul d e procedură civilă "Recursul se va motiva prin însăși cerere de recurs sau înăuntrul termenului de recurs", iar potrivit alin. (2) "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte".
Așadar, recursul formulat de recurentul-reclamant trebuia motivat prin cererea de recurs înregistrată la data de 15.06.2009 sau putea să fie motivat printr-un memoriu separat care să conțină motivele de recurs în intervalul de timp de 15 zile libere, calculate conform art.101-104 proc. civ. respectiv de la data comunicării sentinței recurate 11.06.2009 până luni 29 iunie 2009.
Prin urmare, depunerea motivelor de recurs prin înscrisul aflat la fila 5 din dosarul de recurs și înregistrat la data de 04.08.2009 s-a făcut cu depășirea termenului de 15 zile libere calculat și menționat mai sus.
Având în vedere cele reținute cu privire la obligativitatea motivării cererii de recurs, precum și faptul că acesta nu a fost motivat în termen conform cerințelor legale menționate mai sus, Curtea constată că sancțiunea aplicabilă care se impune este cea a nulității recursului, întemeiată pe dispozițiile art. 306 proc. civ. care statuează următoarele, "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2).
Cu privire la cazurile prevăzute de alin. (2), Curtea pentru a lămuri trimiterea la alineatul 2, reține că în alineatul respectiv se menționează că"motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților", iar astfel de motive nu există în speța de față.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.305 raportat la art.312 alin. (1) proc. civ. urmează să constate nulitatea recursului.
.//.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.3542/28.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.44584/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul pârât MINISTERUL APĂRĂRII.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
28.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
