Obligație de a face. Decizia 6640/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5394/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6640/
Ședința publică de la 18 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.5770 din data de 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.39160/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:"obligația de a face."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata,prin avocat I în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 17.09.2009 depusă la dosar-fila 14, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 12.11.2009, întâmpinare din partea intimatei.
Intimata, prin avocat I, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă intimatei cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimata, prin avocat I, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5770/30.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului a obligat intimata să emită decizie și să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei prin valorificarea veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr. 66/19.05.2006 emisă de SC SA, începând cu data de 01.09.2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantei contestatoare i s-a stabilit dreptul la pensie la data de 01.02.1993. Prin decizia nr. -/13.07.2006 emisă de Casa de Pensii Sector 4, drepturile sale de pensie au fost recalculate, începând cu data de 01.09.2005.
Contestatoarea a formulat o cerere de recalculare a pensiei, înregistrată sub nr. 22494/23.05.2006 la Casa Locală de Pensii Sector 4, conform copiei bonului de înregistrare de la fila 8 din dosar, însă intimata nu a făcut dovada faptului că, la stabilirea punctajului mediu anual, ar fi avut în vedere și veniturile suplimentare menționate în adeverința nr. 66/19.05.2006 emisă de SC SA
Tribunalul a apreciat că, în procedura de recalculare a drepturilor de pensie, veniturile suplimentare evidențiate în adeverința nr. 66/19.05.2006 emisă de SC SA trebuie luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru următoarele motive:
Potrivit mențiunilor din adeverința nr. 66/19.05.2006 emisă de SC SA, partea contestatoare a realizat venituri suplimentare la retribuția tarifară de încadrare, respectiv la salariul de bază, evidențiate în anexa adeverinței. Aceste venituri au fost incluse în baza lunară de calcul a CAS, conform art. 1 din Decret nr. 389/72, Legea nr. 49/92, OUG nr. 2/99, prin care angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție conform legii asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri. Pe toată perioada angajării au fost achitate lunar cotele de CAS, conform Decretului 389/1972, Legii nr. 49/92, OUG nr. 2/99.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din OUG nr. 4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Prima instanță a reținut că unul dintre principiile de bază ale legii, este reglementat prin dispozițiile art. 2 lit. e, respectiv principiului contributivității, în raport de care orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Întrucât, acest principiu este respectat pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, a apreciat tribunalul, soluția trebuie să fie aceeași și în cazul stagiilor de cotizare realizate anterior deoarece, în caz contrar, principiul enunțat ar fi inaplicabil.
Tribunalul a admis cererea de valorificare a veniturilor suplimentare indicate în adeverința nr. 66/19.05.2006 emisă de SC SA în temeiul art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 și aplicând dispozițiile art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, în forma în vigoare la data depunerii cererii de recalculare, a dispus recalcularea începând cu data de 01.09.2005, deoarece cererea de recalculare a fost formulată în intervalul de 3 ani de la data intrării la recalculare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, în baza art. 304 pct. 8 și 9 cod proc. civilă, susținând că sentința instanței de fond este criticabila sub aspectul analizei probelor administrate, al aplicării greșite a prevederilor legale, dispozitivul acesteia ducând la o îmbogățire fara justa cauza a reclamantei, fiind încălcate atât principiul contributivitații cat si prescripția dreptului la acțiune.
In ceea ce privește data acordării drepturilor de pensie reclamantei, către instanța de fond recurenta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în condițiile în care acțiunea a fost introdusa la data de 20.10.2008 pe rolul Tribunalului București. Recurenta a susținut că, respectând termenul general de prescripție de 3 conform Decretului nr. 167/1958, drepturile trebuiau acordate, cel mult din data de 20.10.2005 si nu asa cum instanța de fond a dispus din 01.09.2005.
Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că în adeverința 66/19.05.2006 emisa de SC SA B si depusa la 4, sunt prevăzute câștiguri suplimentare - acord și prime ce nu au avut caracterul unor câștiguri permanente în înțelesul-/2005. Recurenta a precizat că art. 164 din Legea 19/2000 (care reia prevederile art.10 din Legea 3/1977, modificate si completate prin art. 10 din Legea nr.49/1992) prevede ca la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile sau nete si sporurile permanente, care au făcut parte din baza de pensiilor înregistrate in carnetul de munca.
Veniturile realizate in acord global si prime reprezintă venituri temporare, fara caracter permanent si care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare (nefiind înscrise in carnetul de munca), astfel încât nu pot fi luate in calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Recurenta a apreciat că instanța de fond a reținut greșit in considerentele sentinței civile recurate că nevalorificarea sporurilor ar reprezenta o încălcare a principiului contributivitatii statuat in art. 2, lit. e) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.
În acest sens recurenta a arătat că, instanța de fond a încălcat principiul juridic conform căruia norma juridică specială derogă de la cea cu caracter general și se aplică cu întâietate.
Astfel, normele generale se caracterizează prin aceea că au sfera cea mai largă de aplicabilitate intr-un domeniu sau intr-o ramură de drept. In domeniul drepturilor de asigurări sociale Legea nr. 19/2000 reprezintă dreptul comun.
Normele speciale sunt aplicabile unei sfere restrânse de relații, ele derogând de la dreptul comun (specialia generalibus derogant). Actele normative referitoare la sporuri sunt, in domeniul drepturilor de asigurări sociale, norme cu caracter special, de stricta interpretare.
Având in vedere prevederile nr.OUG 4/2005, care este norma
juridica ce are caracter special, nu sunt luate in calcul la stabilirea
punctajului mediu anual formele de retribuire in acord, obligarea noastră
la emiterea unei decizii cu luarea în calcul a sporurilor menționate în adeverință este nelegală și nefondată.
Recurenta a mai susținut că pct. VI din anexa nr.OUG 4/2005 prevede condițiile imperative de forma si fond pe care trebuie sa le îndeplinească adeverințele prin care se dovedesc sporurile cu caracter permanent, sporuri care fac parte din baza de calcul a pensiilor.
La calculul drepturilor de pensie, s-a avut in vedere respectarea principiului egalității atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificata, cat si pentru situația nerealizării producției planificate (in acest caz, retribuția diminuându-se) astfel ca, la calculul pensiei s-a avut in vedere numai retribuția stabilita prin contractul de munca.
Acesta este si motivul avut in vedere de către legiuitor când nu a încadrat veniturile suplimentare obținute in sistem de acord global, primele, in categoria sporurilor cu caracter permanent.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, Curtea reține că susținerile recurentei sunt nefondate în condițiile în care acțiunea în obligație de a face a fost formulată cu respectarea art. 7 alin. 5 și 6 din OUG 4/2005, cu modificările ulterioare conform cărora cererea de recalculare a pensiei se soluționează în termenul prevăzut la art. 86 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, drepturile modificate acordându-seprin derogarede la prevederile art. 95 și 169 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, cu respectarea termenului general de prescripție, calculat începând cu luna înregistrării cererii.
În speță, Curtea reține că instanța de fond a dispus recalcularea drepturilor de pensie începând cu 1.09.2005 raportat la data deschiderii drepturilor de pensie ale reclamantei, însă aceasta nu a formulat și o cerere de acordare a diferențelor de pensie, acțiune patrimonială prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani.
Instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale atunci când a obligat intimata să includă în baza de calcul a pensiei sumele obținute de reclamantă în sistemul acordului global și alte sporuri pentru care a fost achitată contribuția de asigurări sociale.
Recurenta a susținut că aceste venituri nu au un caracter permanent și nu sunt prevăzute expres de actele normative aplicabile.
Curtea constată că susținerile recurentei sunt nefondate în condițiile în care acordul global a fost un mod de salarizare specific domeniului de activitate în care a lucrat contestatoarea, având un caracter permanent iar pentru aceste drepturi salariale (prime, acord), care erau incluse în câștigul brut realizat de personalul salariat, angajatorul era obligat să verse o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat. De altfel, în adeverință angajatorul a stipulat expres că pentru aceste venituri cu caracter permanent s-au achitat cotele S, conform actelor normative în vigoare la data plăților.
Având în vedere că pentru aceste venituri s-a achitat contribuția de asigurări sociale, ele pot fi incluse în baza de calcul a pensiilor având în vedere principiul contributivității reglementat de art. 2 lit. "e" din Legea nr. 19/2000, pentru a nu se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
De asemenea, deși aceste venituri suplimentare nu sunt prevăzute expres în categoria sporurilor cu caracter permanent, legea dă posibilitatea luării în considerare a tuturor sporurilor de această natură, probate nu numai prin înscrierea lor în carnetul de muncă ci și cu adeverințele emise de angajator, conform art.164 din Legea nr. 19/2000.
În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că instanța de fond ar fi aplicat cu prioritate normele generale în dauna unor norme speciale, aceasta apreciere este nefondată întrucât în mod corect au fost coroborate dispozițiile legale incidente, neputându-se aprecia că nr.OUG4/2005 derogă de la principiile generale reglementate de Legea nr.19/2000 în materia asigurărilor sociale.
Față de aceste împrejurări Curtea constată că recurenta nu a dovedit prin probele administrate în cauză criticile referitoare la nelegalitatea sau netemeinicia sentinței pronunțată de instanța de fond, nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 cod proc. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI cu sediul în B, nr.6, sector 3 împotriva sentinței civile nr.5770/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-contestatoare domiciliată în B, nr.3, - 13,.1,.9, sector 4.
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red:
Dact.:
4 ex./18.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Uță Lucia, Cristescu
