Obligație de a face. Decizia 6665/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-(5397/2009)

DECIZIA CIVILĂ NR.6665/

Ședința publică de la 18.11.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu

JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu

JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana

GREFIER

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5781/30.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.39812/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsă fiind recurenta-pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de propus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr. 5781/30.06.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și a fost obligata intimata să emită o nouă decizie de pensie prin care să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei prin valorificarea veniturilor suplimentare menționate în adeverințele nr.10112/13.10.2008 si nr.10113/13.10.2008, eliberate de SC SA, începând cu 1.09.2005.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, pârâta nu a luat în considerare veniturile obținute suplimentar față de retribuția lunară, venituri atestate adeverințele nr.10112/13.10.2008 si nr.10113/13.10.2008, eliberate de SC SA.

S-a considerat că, în conformitate cu dispozițiile art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000, "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".

S-a avut în vedere că, acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.

S-a precizat că oua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, este construită în jurul principiului fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.

S-a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.

Prin urmare, în prezenta acestei dualități de reglementare, s-a considerat că revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a Municipiului, criticând soluția pentru nelegalitate.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 8 și 9, și art.3041pr.civ. recurenta a criticat sentința instanței de fond sub aspectul analizării probelor administrate, al aplicării greșite a prevederilor legale, dispozitivul acesteia ducând la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei, prin încălcarea atât a principiului contributivității, cât și a prescripției dreptului la acțiune.

A mai arătat recurenta că instanța a încălcat și principiul rolului activ al judecătorului, acesta, având îndatorirea de a invoca din oficiu încălcarea normelor imperative, (cum ar fi excepția prescripției dreptului material la acțiune in ceea ce priveste data acordarii drepturilor de catre instanta de fond), precum și îndatorirea de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corecte a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale.

Cum reclamanta a depus la sector 4 adeverintele ce atesta venituri suplimentare, in opinia recurentei termenul de prescriptie se calculeaza de la data expirarii termenului de 45 de zile in care cererea trebuia solutionata, deci drepturile trebuiau acordate cel mult de la data de 15.12.2005 si nu de la 1.09.2005.

Pe fondul cauzei recurenta a arătat că potrivit art.164 din Legea nr.19/2000 (care reia prevederile art.10 din Legea nr.3/1977 modificată și completată de art.10 din Legea nr.49/1992), salariile brute sau nete prevăzute în carnetul de muncă, ori veniturile realizate în sistemul acordului global pretinse în cauză sunt venituri temporare, fără caracter permanent, neinserate în cartea de muncă, și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, motiv pentru care nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.

În privința veniturilor obținute de către intimata cu titlu de prime și sporuri de acord, recurenta a arătat că, potrivit OUG nr.4/2005, norma juridică ce are caracter special, formele de retribuire care nu avut caracter permanent nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, caz în care instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea legii.

De asemenea, recurenta a făcut referire la dispozițiile pct.VI din anexa OUG nr.4/2005, arătând că formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, nu fac parte din sporurile cu caracter permanent și nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, nefiind înscrise în carnetul de muncă.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 si9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:

Instanța de fond a soluționat corect cererea dedusă judecății, având ca obiect obligarea intimatei la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei-intimate, în raport de veniturile suplimentare dovedite prin adeverințele nr.10112/13.10.2008 si nr.10113/13.10.2008, eliberate de SC SA.

Adeverințele sus menționate, atestă veniturile realizate de intimata-reclamanta, cuprinzând și alte sporuri, sume pentru care, potrivit legislației în vigoare la momentul respectiv, s-au reținut cotele de CAS.

În mod corect s-a dat eficiență de către prima instanță principiului contributivității, reglementat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, potrivit cu care se impune ca toate veniturile obținute de reclamantă, pentru care s-a calculat și achitat contribuția de asigurări sociale, să fie avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie.

Principiul sus menționat trebuie aplicat cu prioritate, iar dispozițiile OUG nr.4/2005, care prevăd că sumele reprezentând acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, trebuie interpretate prin prisma dispozițiilor Legii nr.19/2000, act normativ cu forță juridică superioară, care reglementează principiile pe baza cărora funcționează sistemul public de asigurări sociale.

Prin urmare, recurenta-parata trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public ( formele de retribuire in acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar) în considerarea prevederilor art. 1 din OUG nr. 4/2005 enunțate anterior și aadeverințelor eliberate de fostul angajator care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat.

Sintetizand, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000, este construita in jurul acestui principiu fundamental, si anume ca orice element salarial efectiv incasat pe parcursul intregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (in functie de reglementarea in vigoare) au achitat statului contributii de asigurari sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.

Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, solutia trebuie sa fie aceeasi, conform principiuluiubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet.

Prin urmare, in prezenta unei neclaritati de reglementare, revine instantei judecatoresti sarcina de a hotari ca principiul contributivitatii afirmat in art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat in art. 78 alin. 1 din acelasi act normativ primeaza si ca, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au facut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.

În raport de cele mai sus reținute, Curtea apreciază că este inadmisibilă situația în care la determinarea cuantumului pensiei nu s-ar lua în considerare sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.

In ceea ce priveste critica adusa sentintei de fond referitoare la prescriptia dreptului la actiune, Curtea retine ca Tribunalul, in limitele investirii, s-a pronuntat doar in sensul obligarii paratei să emită o nouă decizie de pensie prin care să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei prin valorificarea veniturilor suplimentare menționate în adeverințele nr.10112/13.10.2008 si nr.10113/13.10.2008, eliberate de SC SA, începând cu 1.09.2005.

Data stabilirii unor drepturi de pensie este distincta de data platii drepturilor, aceste elemente fiind prevazute la rubrici diferite si in cadrul deciziilor de pensionare emise de recurenta. Astfel, data stabilirii unor drepturi constituie un element obiectiv, care se determina in raport de incidenta in cauza a unor acte normative.Data recalculariidrepturilor de pensie in baza OUG nr. 4/2005 a fost stabilita prin acte normative succesive, in functie de data deschiderii initiale a drepturilor de pensie, si anume 01.03.2005-prin OUG nr. 4/2005, 01.07.2005 - prin HG nr. 550/2005, 01.09.2005 - prin HG nr. 733/2005 si 01.12.2005 - prin HG nr. 1456/2005. In speta de fata, intrucat reclamantei i s-au deschis drepturile initiale de pensie la data de 01.06.1991, a beneficiat de recalcularea prevazuta de OUG nr. 4/2005 in cadrul penultimei etape, care a avut loc incepand cu 01.09.2005.

Data platiiunor drepturi stabilite prin deciziile de pensionare constituie un element variabil, de la caz la caz, in functie de incidenta prescriptiei extinctive sau a altor factori.

In cauza de fata, reclamanta nu a formulat si un capat de cerere distinct, prin care sa solicite si obligarea paratei la plata diferentelor de drepturi ce vor rezulta din recalcularea pensiei pe baza veniturilor suplimentare realizate. Instanta de fond a fost sesizata numai cu capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratei la recalcularea pensiei si, prin urmare, s-a pronuntat in consecinta si a stabilit, ca data a recalcularii, cea prevazuta de HG nr. 733/2005, respectiv 01.09.2005.

In masura in care ar fi solicitat si plata diferentelor de pensie, atunci prima instanta ar fi trebuit sa oblige la plata acestora numai in limita termenului de prescriptie de 3 ani, calculat de la data inregistrarii cererii de recalculare, conform art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, adica numai incepand cu 15.10.2006. In consecinta, prescriptia nu putea fi analizata in raport de cadrul procesual obiectiv stabilit de reclamanta.

Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5781/30.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.39812/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă .

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 18.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red /Tehnored:

2 EX./3.12.2009

Jud. fond:

Președinte:Maria Ceaușescu
Judecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 6665/2009. Curtea de Apel Bucuresti