Obligație de a face. Decizia 6664/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-(5040/2009)

DECIZIA CIVILĂ NR.6664/

Ședința publică de la 18.11.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu

JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu

JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana

GREFIER

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4500/26.05.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.36557/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata-reclamantă a formulat concluzii scrise, înscrisuri înregistrate la dosar la data de 17.11.2009, după care,

Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.4500/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale a fost admisă cererea formulată de reclamanta in contradictoriu cu parata Casa de Pensii a Municipiului B, s-a dispus anularea deciziilor nr. - din 29.01.2009 si din 19.02.2009 și obligarea paratei la emiterea unor noi decizii de pensionare, in baza OUG nr. 4/2005 si a OUG nr. 19/2007, incepand cu 01.09.2005 si, respectiv, 01.07.2007, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 15 ani. Prin aceeasi sentinta s-a dispus obligarea paratei la recalcularea pensiei incepand cu 01.04.2008, luând în considerare veniturile menționate în adeverința nr. 207/2008 emisa de si obligarea la plata diferentelor de pensie corespunzatoare, pe perioada 01.09.2005 la zi.

În considerente a ararat că parata a recalculat pensia reclamantei in baza OUG nr. 4/2005, retinand in mod eronat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, stagiul corect fiind de 15 ani, intrucat reclamanta a lucrat in locuri de munca ce se incadreaza in zona I de expunere la radiatii, conform HG nr. 407/1990, anexa I, pct. 4, in perioada 17.02.1975-01.08.1991, fapt atestat de adeverinta nr. 673/2006.

Mai retine prima instanta ca acest stagiu derogator se aplica in cazul reclamantei, conform art. 2 din HG nr. 1550/2004, conform caruia stagiul complet de cotizare reprezinta vechimea integrala in munca [revazuta de legislatia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie. In speta, reclamanta s-a pensionat la data de 01.08.1991, vadm era in vigoare HG nr. 407/1990 si s-ar fi putut pensiona in baza acestui act normativ.

In ceea ce priveste veniturile realizate din acord si prime, atestate de adeverinta nr. 207/2008 emisa de, tribunalul a aratat ca acestea au fost incluse în baza de calcul pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale si trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie, conform art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2001. Neluarea în calcul a acestor venituri suplimentare permanente ar avea drept consecinta incalcarea principiului contributivitatii, afirmat categoric in art. 2 lit. e din Legea nr.19/2000.

Împotriva sus-menționatei hotărâri a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr- la data de 03.08.2009, prin care a susținut că sentinta este data cu incalcarea legii si este criticabila sub aspectul analizarii probelor administrate.

Arata recurenta ca in domeniul drepturilor de asigurari sociale Legea nr. 19/2000 reprezinta dreptul comun, fiind o norma generala, iar prin norma speciala cuprinsa in OUG nr. 4/2005, care are caracter derogator, s-a prevazut ca nu sunt luate in calcul la stabilirea drepturilor de pensie formele de retribuire care nu au avut caracter permanent.

Veniturile realizate in acord global si primele reprezinta venituri temporare, fara caracter permanent, care nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare, astfel incat nu pot fi luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.

Mai sustine recurenta ca sistemul de retribuire în acord global era reglementat de art.4-5 din Legea nr.2/1983 și presupunea obținerea unor venituri suplimentare, ca parte variabilă a retribuției personalului muncitor, conditionate de realizarea su nerealizarea proiectelor pentru care se angajau. Acesta este si motivul avut in vedere de legiuitor cand nu a incadrat veniturile suplimentare obtinute in sistem de acord global in categoria sporurilor cu caracter permanent.

Referitor la stagiul complet de cotizare de 15 ani, recurenta arata ca in speta se aplica cel de 25 de ani, prevazut de Legea nr. 3/1977, intrucat reclamanta s-a pensionat in anul 1991, cand era in vigoare acest act normativ. Totodata, invedereaza ca Legea nr. 3/1977 nici nu prevede alt stagiu complet de cotizare pentru femei, decat cel de 25 ani, prevederile de la art. 14 referindu-se numai la reducerea varstei standard de pensionare.

În drept, a invocat dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă si art. 304 pct. 9.proc.civ.

Intimata reclamanta nu a formulat intampinare, depunand la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei.

Cercetând recursul declarat în limita criticilor formulate, Curtea reține ca prima instanta a facut o corecta aplicare si interpretare a dispozitiilor legale incidente in speta.

La stabilirea drepturilor de pensie cuvenite intimatei reclamante, recurenta parata nu a valorificat sumele încasate ca urmare a salarizării în acord global si cu titlu de prime inscrise în adeverința nr. 207/20.02.2008 eliberata de.

Pentru aceste sume s-au achitat contributiile de asigurari sociale, aspect consemnat si in adeverinta, intrucat art. 1 Decretul nr. 389/ 1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupracâștigului brut realizat de personalul lor salariat.Or, sumele incasate in sistemul de retribuire in acord global faceau parte din fondul total de salarii, asupra caruia se calcula si vira contributia mentionata.

Ordonanța de Urgență nr. 4/2005 stabilește prin art.1 si 2 că recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr.19/ 2000.

Art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000, citat in hotararea primei instante, stabileste modul de determinare a punctajului mediu anual, aratand ca intra in baza de calcul orice suma incasata pe parcursul stagiului de cotizare, la care s-a calculat CAS. Insa, anexa 1 OUG nr. 4/2005 elimina din calculul pensiilor formele de retribuire in acord, desi pentru acestea s-a achitat CAS, incalcand dispozitiile cu valoare de principiu din Legea nr. 19/2000, si facand, prin urmare, o trimitere ineficienta din punct de vedere juridic.

Noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000, este construita in jurul acestui principiu fundamental, si anume ca orice element salarial efectiv incasat pe parcursul intregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (in functie de reglementarea in vigoare) au achitat statului contributii de asigurari sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.

Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, solutia trebuie sa fie aceeasi, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".

diferite asupra chestiunii in discutie intre casele de pensii si instantele judecatoresti sunt generate de inconsecventa legiuitorului. Pe de o parte, se afirma in art. 2 al legii cadru ca "sistemul public se organizeaza si functioneaza avand ca baza principiul contributivitatii, conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite". Pe de alta parte, acelasi legiuitor limiteaza fara nicio justificare rezonabila aplicarea acestui principiu, inlaturand din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obtinute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent.

In prezenta acestei neclaritati de reglementare, revine instantei judecatoresti sarcina de a hotari ca principiul contributivitatii afirmat in art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat in art. 78 alin. 1 din acelasi act normativ primeaza si ca, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au facut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.

Asadar, în mod legal și temeinic, cu luarea în considerare a tuturor probelor administrate în cauză, prima instanță a stabilit că și veniturile suplimentare menționate în adeverința depusa la dosar, trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, în aplicarea cu prioritate a dispozițiilor cu valoare de principiu în materie.

In ceea ce priveste critica referitoare la stagiul complet de cotizare de 15 ani, si aceasta este neintemeiata. Recurenta nu a contestat faptul ca intimata reclamanta a desfasurat timp de peste 15 ani activitati incadrate in zona I de expunere la radiatii, aspect confirmat si de adeverinta nr. 673/2006. Or, potrivit HG nr. 407/1990, in vigoare la data pensionarii reclamantei, cei care au desfasurat timp de cel putin 15 ani activitati incadrate in zona I de expunere la radiatii au dreptul la pensie pentru limita de varsta indiferent de varsta.

Odata retinut faptul ca HG nr. 407/1990 era in vigoare la data pensionarii reclamantei si ca reglementa exact situatia juridica a acesteia, inseamna ca acesta este actul normativ care trebuie avut in vedere pentru determinarea stagiului complet de cotizare aplicabil.

Aceasta intrucat potrivit art. 2 alin. 4 din nr.HG 1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in conditii prevazute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea in necesara deschiderii dreptului de pensie prevazuta de aceste acte normative".

HG nr. 407/1990 nu cuprindea notiunea de "stagiu complet de cotizare", care a fost introdusa abia incepand cu Legea nr. 19/2000.

In art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 se arata ca "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezinta vechimea integrala in munca prevazuta de legislatia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiaza sau care i se cuvine la data inceperii operatiunilor de evaluare."

Raportand dispozitiile legale mentionate la situatia de fapt din speta, se constata ca prima instanță a stabilit in mod corect că stagiul complet de cotizare in cazul intimatei reclamante este de 15 de ani, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de către recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4500/26.05.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.36557/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.:

2 ex./25.11.2009

Jud.fond:

Președinte:Maria Ceaușescu
Judecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 6664/2009. Curtea de Apel Bucuresti