Obligație de a face. Decizia 7029/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5531/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.7029/
Ședința publică de la 02 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 3: Uță Lucia
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr.5058 din data de 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.31665/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect:"obligația de a face."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul Ministerul Administrației și Internelor, prin consilier juridic în baza delegației nr.- din 22.10.2009 depusă la dosar-fila 18, lipsind intimatul .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 20.11.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Curtea, în ședință publică, în raport de data formulării cererii de chemare în judecată - 26.08.2008, din oficiu, invocă și pune în discuția părții prezente, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 14 septembrie 2004 - 26 august 2005.
Recurentul Ministerul Administrației și Internelor, prin consilier juridic, având cuvântul asupra excepției invocate, solicită admiterea acesteia și pe cale de consecință, constatarea perioadei 14.09.2004 - 26.08.2005, ca fiind prescrisă.
Interpelat fiind, recurentul, prin consilier juridic, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă recurentului cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurentul Ministerul Administrației și Internelor, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5058 din data de 10.06.2009, pronunțată în dosarul nr. 31665/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulata de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL Administrației și Internelor; a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei reprezentând diferența dintre pensia cuvenită prin luarea în considerare a unei perioade de 34 de ani și 5 luni ca fiind lucrată în condiții speciale și pensia efectiv încasată pe perioada 14.09.2004-01.01.2008; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr. -/ 19. 11. 2004, Casa de Pensii din cadrul a stabilit în favoarea reclamantului o pensie în cuantum de 3075,7 lei începând cu data de 01.10.2004.
În baza adeverinței nr.-/16.11.2007 emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ce atestă faptul că reclamantul a desfășurat activități în perioadele 14.08.1968-01.09.1981, 30.11.1981-20.02.1990, 01.03.1990-24.09.1990 și respectiv 15.10.-.05.2003 în locuri de muncă încadrate în condiții speciale-grupa 1 de muncă, Casa de Pensii din cadrul a revizuit drepturile de asigurări sociale cuvenite reclamantului, majorând pensia acestuia la suma de 4147 lei începând din data de 01.01.2008, cu aplicarea dispozițiilor art. 53 din Legea nr.179/2004.
A apreciat Tribunalul că drepturile de pensie recalculate prin luarea în considerare a întregii perioade de activitate desfășurate în condiții speciale de muncă se cuvin reclamantului nu de la data de 01.01.2008, ci de la data înscrierii la pensie.
Instanța de fond a constatat că, în cauză sunt incidente dispozițiile art.55 alin.1 din Legea nr.179/2004 potrivit cărora în cazul în care casa de pensii constată unele erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile și modificările corespunzătoare, conform dispozițiilor legale.
Astfel, datele consemnate în cuprinsul adeverinței nr.-/16.11.2007 emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, corectează erori consemnate în cuprinsul dosarului de pensie aparținând reclamantului chiar de către direcții subordonate pârâtului, nefiind elemente total inedite.
A mai reținu prima instanță că, în mod eronat, din propria culpă, Aar evizuit drepturile de asigurări sociale cuvenite reclamantului, începând din data de 01.01.2008, data intrării în vigoare a Legii nr.90/2007, de vreme ce potrivit art. II raportat la art. I din aceeași lege, drepturile de pensie recalculate conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu completările aduse prin prezenta lege, adică a Legii nr. 164/2001, se acordă și se plătesc de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în termenul legal de prescripție.
Instanța de fond a constatat că reclamantul nu a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termenul legal, recurentul Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurentul a arătat, în esență, următoarele:
Intimatul-reclamant a activat în rândul cadrelor permanente ale în perioada 14.08.1968-14.09.2004, încetarea raporturilor de serviciu efectuându-se prin aplicarea prevederilor art.69 lit. a) din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului.
Intimatul-reclamant a fost înscris la pensie de serviciu pentru limită de vârstă cu începere de la data de 01.10.2004, în temeiul art.12 din Legea nr.179/2004, cu modificările și completările ulterioare. La acea dată intimatul-reclamant a probat cu acte o vechime totală în serviciu de 42 de ani.
Conform datelor rezultate din Partea a II-a a de pensie întocmită de Direcția Generală Resurse Umane din cadrul, intimatul-reclamant a beneficiat de încadrare în condiții speciale de muncă după cum urmează: 01.10.1969-01.06.1972, 01.08.2000-14.09.2004.
Pe baza actelor aflate în dosarul de pensionare înregistrat la data de 04.11.2004 la organul de pensii, a fost emisă Decizia de pensie nr.137.718 din 19.11.2004, necontestată de reclamant, astfel că decizia a rămas definitivă potrivit art.54 lit. g) din Legea nr.179/2004, cu modificările și completările ulterioare.
La data de 27.11.2007, după aproximativ 3 ani de la înscrierea la pensie, a fost înregistrată la Casa de Pensii a adeverința nr.145.637 din 16.11.2007 emisă de, potrivit căreia reclamantul a desfășurat activități încadrate în condiții speciale (similara grupei 1) de muncă în perioadele: 14.08.1968-01.09.1981, 30.11.1981-20.02.1990, 01.03.1990-24.09.1990 și 15.10.1990-25.05.2003. În baza acestui document, vechimea în serviciu a reclamantului s-a modificat la 56 de ani, conform Deciziei nr.137.718/24.01.2008, care nu a fost contestată.
Având în vedere că reclamantul nu a înțeles să conteste decizia de pensie emisă pe numele său în termenul prevăzut la art. 54 din Legea nr. 179/2004, decizia în cauză a rămas definitivă, astfel că, raportat la prevederile aceluiași act normativ, instanța de fond trebuia să respingă acțiunea ca fiind inadmisibilă.
Sub un alt aspect, s-a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit incidența dispozițiilor art.55 alin.1 din Legea nr.179/2004, precum și faptul că "datele consemnate în cuprinsul adeverinței nr.-/16.11.2007 emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, corectează erori consemnate în cuprinsul dosarului de pensie aparținând reclamantului chiar de către direcții subordonate pârâtului, nefiind elemente total inedite".
Mai face precizarea că, deși instituția a învederat instanței de fond că nu este vorba de o eroare în stabilirea și plata pensiei, ci de aplicarea unor dispoziții legale de la data intrării în vigoare a actului normativ care la conține, instanța de fond, prin soluția pe care a adoptat-o, a înțeles să oblige să aplice retroactiv aceste prevederi și astfel săîncalce principiul neretroactivității legii civile.
Temeiul legal în baza căruia a fost recunoscută încadrarea activității desfășurate în condiții speciale este Legea nr.90/2007, act normativ ce a fost emis după încetarea raporturilor de serviciu ale intimatului-reclamant.
Potrivit art. I din legea menționată "La articolul 9 din Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nf.748 din 14 octombrie 2002, cu modificările și completările ulterioare, după alineatul 4 se introduce un nou alineat, alineatul 5, cu următorul cuprins: Prevederile alin.1-3 sunt aplicabile, după caz, și cadrelor militare care aveau calitatea de pensionar militar la data intrării în vigoare a prezentei legi."
Conform art. II din Legea nr.90/2007 "Drepturile de pensie recalculate conform art.9 alin.5 din Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu completările aduse prin prezenta lege, se acordă și se plătesc de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în termenul legal de prescripție".
Noile drepturi de pensie s-au acordat cu începere de la data de 01.01.2008, conform art. III din Legea nr. 90/2007 pentru completarea art.9 din Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, iar revizuirea vechimii în serviciu s-a efectuat de către Casa de Pensii a în baza adeverinței emise de unitatea menționată, ca urmare a manifestării acestui interes de către intimatul-reclamant.
În conținutul adeverinței emise ulterior pensionării intimatului-reclamant, nu s-a menționat faptul că datele înscrise în Fișa de pensie ar fi eronate și, implicit, drepturile de pensie plătite până în prezent ar fi necorespunzătoare situației de fapt, în contextul în care, potrivit dispozițiilor Legii nr.179/2004, Casa de Pensii a are atribuții legate doar de stabilirea și plata pensiilor, pe baza datelor înscrise în dosarul de pensie sau rezultate din alte documente legale.
A mai arătat recurentul că, dacă s-ar accepta cele reținute de către instanța de fond cu privire la faptul că drepturile de pensie ar trebui acordate și plătite de la data intrării în vigoare a Legii nr.164/2001, ar trebui se să admită și că, la data intrării în vigoare a Legii nr.90/2007, niciuna dintre eventualele solicitări de revizuire nu s-ar mai afla în termenul general de prescripție, fiind astfel imposibil de aplicat prevederile art. II din această lege.
Prin urmare, recurentul a solicitat instanței de recurs să constate că emiterea Deciziei de pensie nr.137.718/24.01.2008 s-a făcut în conformitate cu dispozițiile legale în materie, iar interpretarea eronată dată de instanța de fond textelor de lege mai sus menționate a dus la pronunțarea unei hotărâri care încalcă flagrant legea.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.
În recurs, nu au fost administrate probe.
În ședința publică din data de 2.12.2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în privința pretențiilor aferente perioadei 14.09.2004-26.08.2005.
Examinând cu prioritate cauza prin prisma excepției invocate, în conformitate cu prevederile art. 137 din Codul d e procedură civilă, Curtea, în raport de dispozițiile art. 1, art. 3 și art. 12 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, și față de data formulării cererii de chemare în judecată - 26.08.2008, urmează să admită excepția prescripției dreptului la acțiune și să respingă acțiunea pentru această perioadă, ca prescrisă.
În ce privește criticile aduse de recurent hotărârii instanței de fond, Curtea constată că sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Intimatul a fost înscris la pensia de serviciu pentru limită de vârstă, cu începere din data de 1.10.2004, în temeiul art. 12 din Legea nr. 179/2004, cu modificările și completările ulterioare. Încetarea raporturilor de serviciu s-a făcut prin aplicarea prevederilor art. 69 lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, acesta având gradul profesional de chestor de poliție.
În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 90/2007, intimatului i-a fost recunoscută încadrarea activității desfășurate în condiții speciale, cu luarea în considerare adeverinței nr. -/16.11.2007 emisă de (fila 12 dosarului instanței de fond), în baza căreia, prin decizia nr. 137.718/24.01.2008 (fila 13 dosarului instanței de fond), vechimea acestuia în serviciu a fost modificată de la 42 de ani la 56 de ani, din care 34 de ani 5 luni și 10 zile vechime în condiții de muncă pentru care se acordă spor. În aceeași decizie, au fost reținuți 17 ani "spor vechime condiții speciale".
Nu poate fi primită critica recurentului în sensul că, în cauză, cererea reclamantului este inadmisibilă, întrucât acesta nu a contestat decizia nr. 137.718/24.01.2008 în condițiile prevăzute de art. 54 din Legea nr. 179/2004, astfel încât menționata decizie este definitivă, față de prevederile înscrise la alin 4 ale textului legal evocat, coroborate cu dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000.
Curtea reține, pe de o parte, că o atare apărare nu a fost formulată în fața instanței de fond, iar pe de altă parte, reclamantul nu numai că nu a contestat decizia emisă de Casa de Pensii a MIRA în anul 2008, ci, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat chiar aducerea acesteia la îndeplinire, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 90/2007, în sensul valorificării vechimii de 56 de ani din care 34 de ani 5 luni și 10 zile în condiții speciale, cum în mod corect a stabilit recurenta prin decizia nr. 137.718/24.01.2008.
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a probelor, precum și o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente atunci când a stabilit că în mod eronat Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor a nesocotit dispozițiile art. II din Legea nr. 90/2007, care dispun în sensul că drepturile de pensie recalculate conform art. 9 alin. 5 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu completările aduse de Legea nr. 90/2007, se acordă și se plătesc de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, în termenul legal de prescripție.
Nu poate fi primită critica recurentului potrivit căreia acceptarea raționamentului instanței de fond ar însemna, pe de o parte, să se recunoască producerea unor efecte retroactive ale actului normativ mai sus menționat, iar pe de altă parte, ar conduce la inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 90/2007, întrucât, la data intrării în vigoare a acesteia, niciuna dintre eventualele solicitări de revizuire nu s-ar mai afla în termenul general de prescripție, calculat de la intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2001, astfel încât ar fi imposibil să se dea eficiență prevederilor art. II din lege.
Curtea reține că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat au fost completate prin Legea nr. 90/2007, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2008.
Astfel, conform art. I din Legea nr. 90/2007, după alin. 4, fost introdus alin. 5, în conformitate cu care prevederile alin. 1-3 ale art. 9 din Legea nr. 164/2001 sunt aplicabile, după caz, și cadrelor militare care aveau calitatea de pensionar militar la data intrării în vigoare a legii.
În mod corect instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. II din Legea nr. 90/2007, car dispun în sensul că " Drepturile de pensie recalculate conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu completările aduse prinprezenta lege, se acordă și se plătesc de la data intrării in vigoare a prezentei legi, în termenul legal de prescripție."
Curtea reține că, din interpretare textului legal la care s-a făcut referire în cele ce preced, rezultă că drepturile pot fi acordate pe trei ani în urmă, în limita termenului general de prescripție, calculat începând cu data de 1.01.2008 - data intrării în vigoare a Legii nr. 90/2007, fără a fi nesocotit principiul constituțional al neretroactivității legii.
Prin urmare, se reține că nu se regăsesc în cauză dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 14.09.2004-26.08.2005 și va respinge acțiunea pentru acest interval, ca prescrisă.
Celelalte dispoziții ale sentinței urmează a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentulMinisterul Administrației și Internelor,cu sediul în B, nr.1A, sector 1, împotriva sentinței civile nr.5058 din data de 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.31665/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual de Avocatură, B,-, sector 2.
Modifică în parte sentința civilă recurată in sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 14.09.2004-26.08.2005 și respinge acțiunea pentru acest interval, că prescrisă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red:
Tehnored: NV/4 EX./4.01.2009
Jud. fond:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Zeca Dorina, Uță Lucia
