Cerere recalculare pensie. Decizia 7031/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5498/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.7031/
Ședința publică de la 02 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 3: Uță Lucia
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.4208 din data de 19.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.35662/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 15.10.2009 depusă la dosar-fila 20, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 09.11.2009, întâmpinare însoțită de înscrisuri în fotocopie din partea intimatei.
Intimata, prin avocat, la solicitarea instanței, procedează la semnarea întâmpinării depusă la dosar la data de 09.11.2009, ocazie cu care, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă intimatei cuvântul atâta asupra excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01 iulie 2005 - 25 septembrie 2005, în raport de data formulării cererii de chemare în judecată - 25.09.2008, cât și în combaterea cererii de recurs.
Intimata, prin avocat, având cuvântul, solicită a se observa că recurenta prin cererea de recurs dedusă judecății a invocat prevederile art.304 pct.9 și art.3041cod procedură civilă, însă aceste texte de lege nu sunt aplicabile în speță, întrucât instanța de fond în mod corect a soluționat pricinii prin prisma dispozițiilor art.23 alin.1, art.87 și art.155 lit."f" din Legea nr.19/2000, iar soluția pronunțată a fost dată fără a se fi interpretat greșit actul dedus judecății, fiind analizat întregul material probator administrat în cauză.
Mai mult decât atât, solicită a se observa că prin hotărârea pronunțată de instanța de fond, Casa de Pensii a Municipiului Baf ost obligată la respectarea prevederilor legale, în special a prevederilor art.164 alin.3 din Legea nr-19/2000 cât și a dispozițiilor art.4 alin.2 pct.5 din OUG nr.4/2005, texte de lege care vin în concordanță cu art.2 lit."e" din Legea nr.19/2000.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare atât asupra excepției invocate cât și pe fondul pricinii.
CURTEA,
Deliberând recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4208/19.05.2009 pronunțată în dosarul nr.35662/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis, în parte, acțiunea precizată formulată de reclamanta împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să recalculeze, în temeiul OUG nr. 4/2005, începând cu 01.07.2005, drepturile de pensie ale reclamantei, cu luarea in considerare și a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverințele nr.326/21.01.2005, nr.288/19.01.2005, nr.2965/25.10.2004 emise de SC SA; a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de recalculare a drepturilor de pensie cu luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 33 ani, 6 luni și 4 zile; a obligat pârâta la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Pârâta nu a luat în considerare veniturile reclamantei obținute sub forma de sporuri și ca urmare a aplicării sistemului de retribuire în acord global, venituri atestate de adeverințele nr.326/21.01.2005, nr.288/19.01.2005, nr.2965/25.10.2004 emise de SC SA.
Veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, întrucât retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Prima instanță a făcut referire la dispozițiile Legii nr. 27/1966, ale art. 1 din Decretul nr. 389/1972, precum și la prevederile art. 2 lit. e) și 78 alin. 1din Legea nr. 19/2000.
A mai reținut Tribunalul că, prin art.4 alin.2 și 3 din nr.OUG4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivitatii pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționată pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
În aceeași Anexa a OUG nr. -, la pct.IV, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreuna cu salariile aferente în statele de plata și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverința în cauza nu au tăcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau si se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar. "
Concluzia Tribunalului a fost în sensul că noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000, este construită în jurul unui principiu fundamental, acela al contributivității, potrivit căruia orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie sa se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat, iar pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie sa fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem soluțio esse debet".
Instanța de fond a apreciat că nu prezintă relevanță caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul a încasat contribuțiile de asigurări sociale, asiguratul fiind îndreptățit la contraprestația corespunzătoare.
Față de data deschiderii drepturilor de pensie, 1990, potrivit nr.HG 550/2005, reclamantul se încadrează in etapa a treia de recalculare, drepturile de pensie urmând a fi recalculate începând cu data de 01.07.2005.
Cu privire la cererea de luarea in calcul a unui stagiu complet de cotizare de 33 ani 6 luni si 4 zile, instanța de fond a constatat că în mod corect pârâta a utilizat la determinarea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, conform art. 8 alin.1 din Legea nr. 3/1977, reclamanta făcând confuzie intre stagiul complet de cotizare și stagiul de cotizare realizat care îi este recunoscut distinct.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304, pct. 9 și art. 3041din Codul d procedură civilă, aceasta a arătat, în esență, următoarele:
Petentei i s-au recalculat drepturile de pensie de limită de vârstă ținându-se cont de toate actele depuse la dosarul de pensie, mai puțin adeverințele nr.326/21.01.2005 și nr.288/19.01.2005, deoarece acestea cuprindeau și veniturile provenite din lucrul în acord global, care nu fac obiectul OUG4/03.02.2005 actualizată - privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Mențiunea de la pct. VI din Anexa acestui act normativ prevede că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentual; alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Această dispoziție este în concordanță cu prevederile legii-cadru in materia asigurărilor sociale de stat, determinarea punctajului mediu anual, cu ocazia operațiunii de recalculare guvernate de OUG4/2005, realizându-se cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000.
De asemenea, referitor la perioada în care reclamanta a obținut aceste câștiguri suplimentare, recurenta a arătat că art.164 din Legea 19/2000 - privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare (care reia prevederile art. 10 din Legea 3/1977, modificate si completate prin art. 3 din Legea 49/1992) prevede că la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete și sporurile permanente, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor înregistrate în carnetul de muncă sau care sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unitatea conform legislației in vigoare.
Or, veniturile suplimentare obținute de reclamantă în acord global nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci sunt venituri suplimentare obținute in mod sporadic.
Veniturile obținute in acord global reprezentau o forma de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor, reglementată de legislația în vigoare la acea data - art.12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
În susținerea recursului, au fost invocate soluții de practică judiciară.
În concluzie, a arătat recurenta, veniturile realizate din acord global reprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare (nefiind înscrise in carnetul de muncă), astfel încât nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității, atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (caz în care retribuția se diminua), astfel încât stabilirea cuantumului pensiei s-a realizat numai prin raportare la retribuția stabilită prin contractul de muncă.
Recurenta a făcut referire și la decizia Curții Constituționale nr. 736/2006, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor înscrise la pct. Vl din Anexa la.OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, Curtea statuând ca atribuția de a stabili condițiile de acordare a drepturilor cetățenilor la pensie, inclusiv modalitatea de calcul a cuantumului, revine în exclusivitate legiuitorului.
În privința adeverinței nr.2956/25.10.2004 emisă de, recurenta a arătat că această adeverință conține sporul de vechime aferent perioadei 29.12.1971-01.12.1990, iar pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 1992, sporul de vechime în muncă se calculează automat, potrivit prevederilor art.164 alin.(3) din Legea nr.19/2000, și în consecință, nu este necesară dovedirea acestuia prin adeverințe. Pentru perioada de după 1 aprilie 1992, sporul de vechime utilizat este cel înregistrat în carnetul de muncă sau dovedit cu adeverințe.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, care este legală și temeinică.
În recurs, nu au fost administrate probe.
În ședința publică din data de 2.12.2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în privința pretențiilor patrimoniale ale reclamantei aferente perioadei 1.07.2005-25.09.2005.
Examinând cu prioritate cauza prin prisma excepției invocate, în conformitate cu prevederile art. 137 din Codul d e procedură civilă, Curtea, în raport de dispozițiile art. 1, art. 3 și art. 12 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, precum și ale art. 7 alin. 5 din nr.OUG 4/2005, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2008 și față de data formulării cererii de chemare în judecată - 25.09.2008, urmează să admită excepția prescripției dreptului la acțiune și să respingă acțiunea pentru această perioadă, ca prescrisă.
În ce privește criticile aduse de recurentă hotărârii instanței de fond, Curtea constată că sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a probelor, precum și o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, atunci când a obligat intimata să țină seama la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei și de veniturile suplimentare evidențiate în adeverințele nr.326/21.01.2005, nr.288/19.01.2005, nr.2965/25.10.2004 emise de SC SA (filele 7-10 din dosarul instanței de fond).
Așa cum corect a reținut prima instanță, adeverințele menționate atestă realizarea de către intimata reclamantă, în perioada 1974-1990, unor venituri suplimentare - sporuri cu caracter permanent și prime, pentru care s-au virat contribuțiile de asigurări sociale, astfel cum rezultă din chiar cuprinsul adeverințelor emise de foștii angajatori.
Având în vedere principiul contributivității, reglementat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că veniturile suplimentare obținute de asigurat trebuie să fie avute în vedere la determinarea punctajelor anuale, conform art. 78 din Legea nr. 19/2000, constituind baza de calcul a pensiei, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 19/2000.
Nu poate fi primită critica recurentei în sensul că veniturile suplimentare realizate de intimată nu reprezintă sporuri și nu au nici caracter permanent, câtă vreme, în chiar cuprinsul adeverinței nr. 26/2005, angajatorul menționează contrariul, asumându-i răspunderea.
La stabilirea drepturilor de pensie se impune să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele la care asiguratul și-a desfășurat activitatea, fără a prezenta relevanță dacă acestea au avut sau nu caracter permanent.
Instanța de fond în mod corect a procedat la o interpretare sistematică a dispozițiilor legale incidente, dând eficiență inclusiv principiilor egalității, obligativității și contributivității, înscrise în art. 2 din Legea nr. 19/2000.
A accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna a se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
Nici decizia nr.736/2006 a Curții Constituționale, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor înscrise la pct. VI din Anexa la.OUG nr. 4/2005, nu este de natură să conducă la o altă concluzie.
În ce privește criticile vizând adeverința nr. 2956 din 25.10.2004, Curtea constă că, potrivit mențiunilor înscrise în cuprinsul ei, aceasta a fost eliberată de fostul angajator conform dispozițiilor art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, în conformitate cu care "la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și caresunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare. Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor anuale este următorul:
a) perioada 1 martie 1970 - 1 septembrie 1983:
3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5 - 10 ani;
5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10 - 15 ani;
7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15 - 20 de ani;
10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani;
b) perioada 1 septembrie 1983 - 1 aprilie 1992:
3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3 - 5 ani;
6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5 - 10 ani;
9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10 - 15 ani;
12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15 - 20 de ani;
15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani."
Potrivit dispozițiilor alin. 4 al aceluiași text legal,pentru perioada de după 1 aprilie 1992sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor anuale estecel înregistrat în carnetul de muncă.
Așadar, nu poate fi primită critica recurentei în sensul că numai pentru perioada de după 1 aprilie 1992, sporul de vechime utilizat este cel înregistrat în carnetul de muncă sau dovedit cu adeverințe.
Prin urmare, se reține că nu se regăsesc în cauză dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Pentru considerentele expuse Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.07.2005-2509.2005 și va respinge acțiunea pentru acest interval, ca prescrisă.
Celelalte dispoziții ale sentinței urmează a fi menținute.
În raport de prevederile art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obliga recurenta căzută în pretenții să plătească intimatei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 500 lei, reprezentând onorariul avocatului, conform chitanței nr. 47/2.11.2009 (fila 21 dosarului instanței de recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI cu sediul în B, nr.6, sector 3, împotriva sentinței civile nr.4208/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.35662/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă cu domiciliul în B, sector 1, nr.232,.2,. F,.168.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.07.2005-2509.2005 și respinge acțiunea pentru acest interval, ca prescrisă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red:
Tehnored: NV/2 EX./21.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Zeca Dorina, Uță Lucia
