Obligație de a face. Decizia 77/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 77/R-CA

Ședința publică din 27 Mai 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță

JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona

Judecător - -

Grefier

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.243/AS din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-reclamant G, personal și consilier juridic pentru intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii A, în baza delegației de împuternicire depusă la dosar.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.

Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.

Recurentul-reclamant G solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și modificarea sentinței pronunțate de Tribunalul Argeș în sensul admiterii acțiunii.

Susține că nu cunoaște care este situația dosarului aflat pe rolul Tribunalului București.

Consilier juridic având cuvântul pentru intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii A, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca temeinică și legală, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral în ședință.

Susține că, raportat la data de 30.10.2007, data înregistrării contestației la ribunalul Argeș de către recurentul-reclamant, acțiunea este formulată peste termenul de prescripție de 3 ani, acesta fiind împlinit în august 2005 pentru luna august 2002 și în noiembrie 2006 pentru luna noiembrie 2003.

CURTEA

Asupra recursului civil de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 29.10.2007 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii A pentru a fi obligată la plata pensiei de invaliditate aferentă perioadei 01 septembrie 2002 - 01 noiembrie 2003, cu majorările corespunzătoare.

În motivarea acțiunii se arată că reclamantul a fost arestat în perioada menționată. Pe atunci era beneficiar al pensiei de invaliditate, însă din cauza detenției nu s-a putut prezenta la revizuirea medicală anuală stabilită pentru data de 26.08.2002.

Vinovate de neprezentarea la revizuirea medicală se fac autoritățile însărcinate cu executarea mandatului de arestare, acestea trebuind să se sesizeze din oficiu și să îi creeze condițiile favorabile pentru efectuarea examenului medical.

Aflându-se în penitenciar, reclamantul s-a prezentat la revizuirea medicală în data de 25.09.2003, astfel că prin decizia nr.37.42 a Cabinetului de Expertiză Medicală Nr.4 Aaf ost încadrat în gradul II de invaliditate.

Ca urmare, a solicitat casei de pensii plata drepturilor de pensie de invaliditate. Aceasta a refuzat efectuarea plății drepturilor bănești restante, mai mult, la cererile ulterioare cu același obiect nu a primit răspuns.

Prin întâmpinare, pârâta Casa Județeană de Pensii Aai nvocat excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că cererea de chemare în judecată este formulată peste termenul de prescripție de 3 ani, care s-a împlinit pentru ultima dintre plățile pretinse în noiembrie 2006.

Pe fond, apărările au fost următoarele:

Prin decizia nr.2302/14.08.2001 a Comisiei de Expertiză Medicală A, reclamantul a fost revizuit medical și menținut în gradul II de invaliditate, cu termen de revizuire medicală la data de 26.08.2002.

În baza celor reținute în decizie și a dispozițiilor art.62 alin.1 din Legea nr.19/2000 și pct.29 cap.C din nr.340/2001, reclamantul avea obligația de a se prezenta la revizuirea medicală obligatorie în vederea expertizării stării generale de sănătate și pentru a se stabili dacă este necesar ca acesta să fie menținut în același grad de invaliditate.

Conform adresei nr.30/07.08.2003 a Cabinetului de Expertiză Medicală Pitești acesta nu s-a prezentat la termenul stabilit - august 2002 - în vederea revizuirii medicale obligatorii.

Ca urmare, în temeiul art.92 alin.1 lit.c) din Legea nr.19/2000, plata pensiei de invaliditate a fost suspendată.

După prezentarea la revizuirea medicală din 13.10.2003, reclamantul aflându-se în stare de detenție la enitenciarul d e Maximă Siguranță A, în baza art.93 alin.1 din lege, prin decizia nr.-/27.04.2004, Aad ispus reluarea plății drepturilor de pensie de invaliditate, începând cu data de 01.11.2003, data de întâi a lunii următoare încetării cauzei de suspendare.

Prin sentința civilă nr.243/AS/11.03.2008, Tribunalul Argeșa admis excepția prescripției dreptului la acțiune și respins acțiunea.

A avut în vedere pentru aceasta faptul că se solicită prin acțiune plata drepturilor de pensie de invaliditate pentru perioada septembrie 2002 - noiembrie 2003. Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanță în data de 30.10.2007, cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art.1 din Decretul nr.167/1958.

A examinat totodată fondul cauzei reținând următoarele:

Potrivit prevederilor Legii nr.19/2000 care au preluat dispozițiile art.31 din Legea nr.3/1977, reclamantul, beneficiar al pensiei de invaliditate, avea obligația de a se prezenta la revizuirea medicală stabilită pentru data de 26.08.2002.

Cum Cabinetul de Expertiză Medicală Pitești a făcut cunoscut casei de pensii, prin adresa nr.30/07.08.2003, faptul neprezentării la examenul medical, aceasta din urmă a aplicat prevederile art.92 alin.1 lit.c din Legea nr.19/2000 și a suspendat plata pensiei de invaliditate.

O nouă revizuire medicală a avut loc abia în data de 13.10.2003, astfel că pentru perioada 01.09.2002 - 01.11.2003 reclamantul nu este îndreptățit la plata pensiei de invaliditate.

Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate astfel:

- Greșit s-a reținut prescripția dreptului la acțiune. Cererea de chemare în judecată a fost înaintată în data de 04 septembrie 2006 la ribunalul București, fiind chemată în judecată Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale.

Prin sentința civilă nr.6024/14.11.2006, Tribunalul Bucureștia declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Argeș în a cărui rază teritorială își are domiciliul reclamantul.

Recursul nu este fondat.

Prezenta acțiune având ca obiect plata drepturilor de pensie de invaliditate aferente perioadei 01.09.2002 - 01.11.2003 a fost introdusă la ribunalul Argeș în data de 25.10.2007, fiind depășit termenul de prescripție de 3 ani reglementat de dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.

Sancțiunea depășirii acestui termen este stingerea dreptului la acțiune, potrivit art.1 din decret, respectiv imposibilitatea realizării dreptului pe cale judecătorească.

Argumentul referitor la existența unei alte judecăți începute în interiorul termenului de prescripție nu poate fi primit întrucât cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr- este îndreptată împotriva altei persoane, și anume împotriva Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Mai mult, nu a rezultat din lucrările dosarului soluția pronunțată în cealaltă cauză, deși declinarea competenței teritoriale a fost dispusă de Tribunalul București încă din noiembrie 2006. Aspectul avea importanță pentru a se analiza o eventuală întrerupere a prescripției și prin prisma prevederilor art. 16 alin. ultim din Decretul nr. 167/1958.

Pe de altă parte, starea de detenție nu se regăsește printre cazurile care pot determina potrivit art. 13 din decret suspendarea cursului prescripției.

Prin urmare, corect a reținut instanța de fond formularea acțiunii cu depășirea termenului general de prescripție și a făcut aplicarea prevederilor art.1 din Decretul nr.167/1958.

Odată constatată neîndeplinirea uneia dintre condițiile de exercițiu al dreptului la acțiune, cercetarea fondului cauzei este de prisos, așa cum rezultă și din dispozițiile art.137 Cod procedură civilă.

Pentru aceste considerente se va reține că nu se regăsește în cauză motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și în baza art.312 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței civile nr.243/AS din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.

,

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 ex./26.06.2008

Jud.fond: /

Președinte:Paulina Ghimișliu
Judecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 77/2008. Curtea de Apel Pitesti