Obligație de a face. Decizia 952/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6863/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 952/
Ședința publică de la 17.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5055/18.06.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.6544/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul-reclamant, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/28.11.2008, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 09.02.2009, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică. Solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței nr.245/28.11.2008, depusă la dosar.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5055/18.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului
A fost obligată intimata să emită o nouă decizie în baza OUG nr.4/2005, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani și cu luarea în considerare a veniturilor acordate pentru munca legală prestată în zilele de sărbători legale pe perioada 1990-1998, atestate de adeverința nr..06.35/1070/18.04.207 emisă de SC SA, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
În considerente a reținut că prin decizia de pensie nr. -/14.05.2008 pârâta a recalculat drepturile de pensie cuvenite reclamantului, stabilind în favoarea acestuia, începând cu data de 01.12.2005, o pensie pentru limită de vârstă în cuantum de 516 lei, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,74386 puncte.
Din buletinul de calcul aferent deciziei rezultă că pârâta a utilizat, la determinarea punctajului mediu anual, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut în baza Legii nr. 3/1977, decizia inițială de stabilire a pensiei fiind din data de 23.04.1998.
Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut în vedere pentru a verifica dacă pârâta a aplicat în mod corect dispozițiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Potrivit art. 2 alin. 3 din HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, în conformitate cu principiile Legii ne. 19/2000, "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2007, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
În legea nr. 3/1977 se arată la art. 14 că pentru o activitate desfășurată în grupa I de muncă cel puțin 20 de ani, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani.
Reclamantul a desfășurat timp de 20 de ani activități încadrate în grupa I de muncă. Din cuprinsul deciziei inițiale de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă rezultă că reclamantul a lucrat în locuri de muncă care se încadrează în grupa I de muncă 33 ani, 2 luni și 1 zi.
Raportând situația de fapt expusă la dispozițiile legale, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată, întrucât pensia reclamantului trebuia calculată pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Având în vedere că art. 78 din Legea nr. 19/2000 stipulează că: "punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună.
Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurilor și adaosurilor, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, la salariul mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Europene.
Raportând situația de fapt reținută la dispozițiile sus menționate, Tribunalul a reținut că veniturile omise a fi luate în calcul de pârâtă trebuiau luate în considerare la determinarea punctajului mediu anual și a pensiei, ca prestație de asigurări sociale, deoarece, aceste sume, așa cum se arată în adeverință, au fost sporuri cu caracter permanent și au făcut parte din fondurile de salarii pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Soluția contrară ar reprezenta atât o încălcare a dispozițiilor legale sus-menționate, cât și o încălcare a principiului contributivității consacrat de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în baza contribuțiilor plătite.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a admis acțiunea astfel cum a fost precizată și, în baza art. 7 din OUG nr. 4/2005, a obligat intimata să emită o nouă decizie în baza OUG nr.4/2005, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani și cu luarea în considerare a veniturilor acordate pentru munca prestată în zilele de sărbători legale, pe perioada 1990-1998, atestate de adeverința nr..06.35/1070/18.04.207 emisă de SC SA.
Vor fi incidente dispozițiile art. 274. pr. civ. pârâta în calitate de parte căzută în pretenții, fiind obligată la plata către reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că instanța de fond a admis acțiunea reclamantului G, prin care a obligat Casa de Pensii la recalcularea drepturilor contestatorului în temeiul OUG nr. 4/2005, începând cu data de 01.12.2005, în raport de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legale în ceea ce privește recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului în raport de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Contestatorul nu a beneficiat de nicio lege specială, singura facilitate a fost reducerea de vârstă pentru grupa de muncă, potrivit Legii nr. 3/1977.
Instanța de fond în mod greșit a reținut că acesta se află într-o situație identică cu persoanele care au beneficiat de dispozițiile HG nr. 478/1990 sau alte acte normative speciale, deși în Normele tehnice de aplicare a HG nr. 1550/2004 emise de CNPAS cu nr. 5388/16.11.2004 se precizează clar (punctele A 4.5; A 4.6 și A 4.7) care sunt pensiile cărora li se poate stabilite un stagiu complet de cotizare de 15, 20 și 25 de ani.
A apreciat că instanța de fond în mod eronat a interpretat astfel legea, întrucât legiuitorul a încadrat strict, clar și limitativ, unele situații, nelăsând loc de interpretări ulterioare.
Astfel, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, locurile de muncă erau încadrate, potrivit legii nr. 3/1977, în grupe de muncă respectiv: grupa I și II de muncă.
Potrivit art. 14: 1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 de ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul și pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de muncă;
b)un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
2) Pe această bază, persoanele care au lucrat în grupa I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații;
b) 50 ani, pentru grupa I și 52 de ani pentru grupa II, femeile.
3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. 1 sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații, cât și femeile din grupa I de muncă și la 55 de ani bărbații sau 50 de ani, femeile din grupa II de muncă.
4) Persoanele care au vechime în munca prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa a-II-a de muncă au dreptul, la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de muncă, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.
Noua lege a renunțat la acest sistem de clasificare a locurilor de munca, însa, potrivit art. 18 alin. 2 "cotele de contribuții de asigurări sociale sunt diferențiate în funcție de condițiile de muncă normale, deosebite sau speciale".
Cotele de contribuții de asigurări sociale prevăzute la alin. 2 și 3 ale art. 18, au fost reglementate pentru anul 2004 prin alin. 1 al art. 23 din Legea nr. 519/3.12.2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 864 din 4.12. 2003, după cum urmează: art. 23
(1) În anul 2004 cotele de contribuție de asigurări sociale se stabilesc în baza art. 18 alin. 2 și 3 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează:
a) pentru condiții normale de muncă - 31,5%;
b) pentru condiții deosebite de muncă - 36,5%;
c) pentru condiții speciale de muncă - 41,5%."
În art.19 legea definește categoria locurilor de muncă în condiții deosebite, dar nu le enumeră, prevăzând că acestea se stabilesc prin hotărâre de guvern.
(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de munca a asiguraților datorita gradului mare de expunere la risc.
Art. 20 din lege stabilește, însă, în mod expres locurile de munca în condiții speciale, care nu coincid decât în mică parte cu cele încadrate în fosta grupa I de munca. mare parte din locurile încadrate anterior în grupa I de muncă, se regăsesc în grupa locurilor de muncă în condiții deosebite.
Potrivit notelor interne transmise de CNPAS, activitatea desfășurata în grupa I de muncă la SC SA nu face obiectul "condițiilor speciale" din Legea nr. 19/2000, acestea fiind reîncadrate.
În consecință, grupa I de muncă pe Legea nr. 3/1977 nu este asimilată de Legea nr. 19/2000 în cadrul condițiilor speciale de munca.
De asemenea, contribuția de asigurări sociale a fost plătită la nivelul cotelor stabilite pentru grupa I de munca potrivit Legii nr. 3/1977, precum și Ordinului nr. 50/1990 Anexa 1 pct. 1 alin.6 precum și HG nr. 267/1990.
Prin art.43, Legea nr. 19/2000 stabilește norme derogatorii cu privire la stagiu și vârsta de pensionare pentru cei care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă în condiții speciale, nu în grupa I de muncă potrivit Legii nr. 3/1977.
Astfel, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) (limitativ prevăzute, nu aceleași ca cele din grupa I de muncă) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limita de vârsta și vechime completa începând cu vârsta de 45 de ani.
Recurenta consideră că stagiul complet de cotizare de 30 de ani utilizat de 6 la recalcularea drepturilor de pensie este cel corect, grupa I de munca înscrisă în carnetul de muncă nefiind aceeași cu "condițiile speciale" prevăzute de Legea nr.19/2000, prin reîncadrare a activității desfășurate în SC SA.
În drept, ținând cont de cele expuse mai sus și de prevederile art.304 pct. 8 si 9 si art. 3041. pr. civ. a Legii nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare, și OUG nr.4/2005, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr. 5055 pronunțată în ședința publica din 18.06.2008 iar pe fond respingerea contestației recurentului, ca netemeinică și nelegală.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Se constată pe de o parte că invocarea prevederilor Legii nr. 19/2000 referitoare la noua clasificare a condițiilor de desfășurare a muncii este nepertinentă, în discuție fiind faptul dacă reclamantul-intimat, pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977, beneficiază de un stagiu complet de cotizare de 30 sau 20 de ani.
Sub acest aspect, stagiul complet de cotizare în situația reclamantului este cel reglementat de dispozițiile Legii nr. 3/1977 conform dispozițiilor exprese ale art. 2 alin. 3, din HG nr. 1550/2004.
Or, art. 14 din Legea nr. 3/1977 reglementează dreptul la stabilirea pensiei cu vechime integrală, al persoanelor care au lucrat cel puțin 20 de ani în locurile de muncă încadrate în grupa I, situația în speță, având în vedere că reclamantul-intimat a lucrat în grupa Iop erioadă de 33 de ani, 2 luni și zi.
Se reține totodată și incidența în speță a prevederilor HG nr. 406/1990, care dispune că reclamantul, poate cere pensionarea dacă a desfășurat activități de minimum 20 de ani în grupa I și are vârsta de 45 de ani, rezultând din toate dispozițiile enumerate, fără echivoc, că vechimea necesară și suficientă pentru deschiderea dreptului la pensie pentru vechime integrală și implicit, stagiul complet de cotizare în cazul reclamantului, este de 20 de ani.
Se constată așadar că hotărârea primei instanțe e temeinică și pronunțată cu aplicarea corectă a legii, astfel că recursul formulat este nefondat și va fi respins ca atare, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1. pr. civ.
Constatând culpa procesuală a recurentei pentru promovarea recursului respins ca nefondat, în aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 1. pr. civ, o va obliga pe aceasta la plata către intimat, a cheltuielilor de judecată în valoare de 500 de lei, reprezentând onorariu avocat avansat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5055/18.06.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-contestator
Obligă recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.02. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./18.02.2009
Jud. fond: /
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
