Recalculare pensii. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 11
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T împotriva Sentinței Civile nr. 1651/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată personal și asistată de avocat, iar pentru pârâta recurentă se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar copia deciziei civile nr. 1551/28.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii introductive, pentru motivele arătate în scris.
Reclamanta intimată, prin apărător, pune concluzii de respingere a recursului și de menținere ca legală și temeinică a sentinței civile recurate, pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
CURTEA,
Deliberând,constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 1651/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr- a fost admisă in parte acțiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu parata Casa Județeana de Pensii T, și-n consecință a fost obligată parata sa procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei prin valorificarea sumelor menționate in adeverințele nr.3186/30.09.2008 si nr.3185/30.09.2008 emise de SC SA T, începând cu data de 02.02.2006 si sa-i plătească diferențele de drepturi dintre cele cuvenite si cele efectiv încasate, potrivit art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005.
Prin aceeași hotărâre judecătorească au fost respinse pretențiile reclamantei pentru perioada 06.10. - 02.02.2006 ca prescrise,iar parata a fost obligată sa plătească reclamantei suma de 1000 lei cheltuieli de judecata - onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că in mod eronat, la calcularea pensiei pentru limita de vârsta, prin Decizia nr. -/09.11.2006, emisa de Casa de Pensii T nu s-au luat in considerare veniturile suplimentare cu caracter permanent, neînscrise in carnetul de munca, dar, rezultate din adeverințele nr.3186/30.09.2008 si nr.3185/30.09.2008 emise de SC SA
In raport de aceste adeverințe, emise de SC SA T si de înscrierile din carnetul de munca, rezulta ca reclamanta a beneficiat de venituri suplimentare la retribuția tarifara de încadrare, cu caracter permanent in perioada 1971 - 1990.
Aceste venituri suplimentare cu caracter permanent nu au fost trecute in carnetul de munca, dar, au fost incluse in baza lunara de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Aspectele mai sus expuse reies din adeverințele nr.3186/30.09.2008 si nr.3185/30.09.2008 emise de SC SA T, unde se specifica, ca, nu este vorba de ore suplimentare si prime, ci de venituri suplimentare cu caracter permanent, denumite generic "acord global".
Faptul ca aceste adeverințe nu au fost avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului pensiei reclamantei, rezulta din însăși precizările făcute de parata, prin întâmpinarea formulata in cauza, motivând refuzul sau pentru neîndeplinirea cerințelor prevăzute la pct.VI din Anexa OUG nr.4/2005, in sensul ca nu se precizează temeiul legal in baza căruia au fost acordate aceste adaosuri suplimentare la salariul de baza si denumirea acestora.
In concluzie, ținând cont si de dispozițiile art.23 alin.1 lit.e din Legea nr.19/2000, raportat la art.5 alin.1 din aceiași lege si la disp.art.19 lit. - h din Normele de aplicare a Legii nr.19/2000 aprobate prin Ordonanța nr.304/2001, dispozițiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, precum si de faptul ca perioadele contributive pot fi dovedite si cu înscrisuri eliberate de angajator in cazul in care nu sunt menționate in carnetul de munca potrivit art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, art.40 din Normele de aplicare a legii nr.19/2000, instanța de fond a constat acțiunea întemeiata in parte.
Referitor la perioada 06.10.2005 - 02.02.2006, Tribunalul a considerat că pretențiile reclamantei sunt prescrise, in considerarea datei sesizării instanței, respectiv data de 02.02.2009 si a termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 din decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctiva.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâta Casa Județeană de Pensii T, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA in data de 02.10.2009, solicitând modificarea in tot a sentinței supusă reformării, in sensul respingerii acțiunii reclamantei,așa cum a fost ea formulată in primul ciclu procesual.
Invocând dispozițiile art.304 pct.9 cod pr.civilă,recurenta a susținut în esență că s-au încălcat dispozițiile pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005 potrivit cărora nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord global sau cu bucata, în regie ori după timp pe baza de tarife sau cote procentuale, recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate.
S-a mai susținut că cele două adeverințe atestă câștiguri realizate de reclamantă in mod sporadic, cu atât mai mult cu cât pentru perioada anterioară intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000 sporurile care se utilizează la determinarea punctajelor medii anuale sunt doar cele cu caracter permanent, ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor,iar nu cele care au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale,așa cum rezultă din prevederile OUG nr. 4/2005.
Cât privește principiul contributivității aplicat de instanța de fond,recurenta susține că acesta presupune doar faptul că drepturile de asigurări sociale nu pot fi acordate fără a se fi contribuit anterior la constituirea fondurilor aferente, insă nu implică și proporționalitate intre sumele cu care s-a contribuit și prestațiile de asigurări sociale ulterior acordate.
In fine,recurenta a mai criticat și soluția Tribunalului asupra capătului accesoriu de cerere privind cheltuielile de judecată,învederând că suma de 1000 de lei acordată reclamantei nu corespunde criteriilor oferite de art. 274 alin.3 /pr.civ.,deoarece este exagerat de mare in raport cu noutatea și dificultatea litigiului.
Reclamanta intimată a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, cu motivarea că,in ceea ce privește cuantumul onorariului avocațial, art. 34 alin.1 din Legea nr. 51/1995 exclude intervenția ori controlul vreunui organ al statului in contractul dintre avocat și clientul său.
S-a susținut că instanța de fond a admis în mod corect acțiunea conform dispozițiilor art.23 și 78 alin.4 din Legea nr.19/2000, că pârâta a încălcat principiul contributivității prevăzut de art.1 din Decretul 389/1972 conform căruia angajații aveau obligații de a vărsa la bugetul asigurărilor sociale o contribuție asupra câștigului brut realizat de personalul salarizat.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs și totodată sub toate aspectele conform dispozițiilor art.3041,Curtea reține următoarele.
Cu privire la veniturile realizate de reclamantă in acord global și atestate prin Adeverințele nr. 3186/2008 și nr. 3185/2008, Curtea constată că este adevărat că dispozițiile art.VI din anexa la OUG nr.4/2005 prevăd că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord. În același timp însă, art.V din anexa la OUG nr.4/2005 prevede că se iau în calcul alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective,iar sporurile prevăzute de acest articol se utilizează atât pentru perioadele anterioare cât și pentru cele ulterioare datei de 1.04.1992.
In același timp art.IV din actul normativ in discuție include la calcularea punctajului "alte sporuri acordate de către ministerele de resort conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și virat contribuția de asigurări sociale.
Din adeverințele supuse analizei rezultă că pentru veniturile suplimentare reprezentând acord global s-a achitat contribuția pentru asigurări sociale, precum și că de aceste venituri a beneficiat reclamanta în mod permanent, fiind adăugate salariului de bază pe parcursul întregii activități desfășurate de reclamantă la angajator.
Coroborând aceste dispoziții în care se încadrează reclamanta și cu dispozițiile de principiu ale art.2 din Legea nr.19/2000 potrivit cărora drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale, se impune concluzia că în mod justificat a fost admisă acțiunea reclamantei.
In fine,cercetând cuantumul onorariului avocațial plătit de reclamantă in primul ciclu procesual,Curtea apreciază că el răspunde întru-totul criteriilor legale oferite de art. 274 alin.3 /pr.civ.,fiind proporțional atât cu munca depusă de apărătorul ales al acesteia,cât și cu dificultatea cauzei,așa încât criticile recurentei nu sunt întemeiate.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse,in aplicarea prevederilor art. 312 alin.1 și art. 304 ind.1, Curtea va respinge ca neîntemeiat recursul pârâtei.
Ca o consecință firească a soluției pronunțate in recurs,in baza art. 274 și urm./pr.civ.,instanța de recurs va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată avansate de aceasta din urmă in calea de atac,reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T împotriva Sentinței Civile nr. 1651/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 04.02.2010
Tehnored / /04.02.2010/2 ex
Prima instanță: și
Tribunalul Timiș
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
