Recalculare pensii. Decizia 1513/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.8015/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1513/
Ședința publică de la 11 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.5409 din data de 02.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.14993/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 25.01.2009 depusă la dosar-fila 15, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 26.02.2009, întâmpinare din partea intimatei.
Intimata, prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatei cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimata, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, întrucât instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod corect a constatat că pentru toate aceste sume de bani încasate de intimată s-au plătit contribuția la asigurările sociale către stat.
Cât privește motivul de recurs invocat de către Casa de Pensii a Municipiului B referitor la cheltuielile de judecată, intimata, prin avocat, arată că acesta este nefondat, întrucât onorariile de avocat sunt stabilite prin acordul părților.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5409 din data de 02.09.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; s-a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei, începând cu data de 01.03.2008, cu includerea în baza de calcul și a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.275/24.01.2008, emisă de SC B A, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1400 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că rin p. decizia nr.-/19.09.2007 emisă de Casa de Pensii Sector 2 au fost stabilite în temeiul Legii nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare, începând cu 01.09.2007, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantei.
S-a mai reținut că, la data de 08.02.2008 reclamanta a depus la dosarul de pensie, sub nr.1010, adeverința eliberată de foștii angajatori prin care aceștia certificau calitatea de sporuri permanente a sumelor evidențiate în cuprinsul lor și faptul că acestea au fost incluse în baza de calcul a contribuțiilor sociale, iar în timpul judecării cauzei reprezentanta pârâtei a confirmat existența adeverințelor respective la dosarul de pensie.
S-a constatat că ererea de recalculare a pensiei nu a fost soluționată de pârâtă, în termenul legal de 45 zile prevăzut de art.86 și art.95 alin.2 din Legea nr. 19/2000 modificată prin legea nr.250/2007, motivat de faptul că veniturile realizate în sistemul de retribuire în acord global nu au caracterul de sporuri permanente în înțelesul Legii nr.19/2000 cu modificările si completările ulterioare și prin urmare nu fac parte din baza de calcul avută în vedere la stabilirea pensiei.
S-a mai reținut că retribuirea în acord global și prin plata de prime presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
S-a avut în vedere că prevederile art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat
Tribunalul a mai reținut că, potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie în perioada în care contestatorul și-a desfășurat activitatea și i s-a deschis dreptul la pensie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege, și că acest principiu este reiterat în Legea nr.19/2000 prin art.2 care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat că, în speță, au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte, s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Prin urmare s-a arătat că pârâta trebuia, în considerarea adeverinței liberate de fostul angajator care asumându-și răspunderea a confirmat faptul că a plătit contribuția de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat, să respecte și să aplice principiul contributivității și să includă în calculul drepturilor toate veniturile pentru care, în condițiile legii, s-a făcut dovada plății contribuțiilor de asigurări sociale.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către intimata Casa Pensii a Municipiului B, care a criticat-o pentru nelegalitate, întrucât la calculul punctajului anual se iau în considerare, potrivit art.164 din Legea nr.19/2000, salariile brute sau nete prevăzute în carnetul de muncă, ori veniturile realizate în sistemul acordului global pretinse în cauză sunt venituri temporare, fără caracter permanent, neînserate în cartea de muncă, și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, motiv pentru care nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
În privința veniturilor obținute de către intimată cu titlu de prime și sporuri de acord, recurenta a arătat că, potrivit OUG nr.4/2005, norma juridică ce are caracter special, formele de retribuire care nu avut caracter permanent nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Recurenta a invocat prevederile art.10 din Legea nr.49/1992, care au modificat art.10 din Legea nr.3/1977, precum pct.VI din OUG nr.4/2005.
În fine, recurenta a susținut că instanța de fond nu a cenzurat cheltuielile de judecată solicitate de către intimata contestatoare, prin prisma dispozițiilor art.274 alin.3 pr.civ. raportat la complexitatea cazului și a singurului termen de judecată acordat în cauză, fiind incidente astfel prevederile art.304 pct.7 pr.civ.
Prin întâmpinare intimata -, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză prin prisma criticilor invocate de către recurentă, care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu conform art.3041pr.civ. Curtea reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a interpretat și aplicat judicios prevederile legislației asigurărilor sociale atunci când a obligat intimata Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie prin care să ia în considerare la stabilirea drepturilor de pensie și a veniturilor obținute în sistemul acord global, dovedite prin adeverințele eliberate de către foștii angajatori.
Curtea nu poate primi susținerile recurentei, în sensul că veniturile obținute în sistem acord global nu pot face parte din baza de calcul a pensiei, întrucât acordul global a fost un mod de salarizare specific domeniului de activitate în care a lucrat contestatoarea, având deci un caracter permanent.
Aceste drepturi salariale (acord și prime) erau incluse în câștigul brut realizat de personalul salariat, iar angajatorii erau obligați să verse pentru acestea o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat.
De vreme ce s-a făcut dovada că pentru aceste venituri s-a achitat contribuția de asigurări sociale, Curtea apreciază că acestea pot fi incluse în baza de calcul a pensiilor, în conformitate cu principiul contributivității reglementat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000.
A accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna a se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
Totodată, Curtea mai reține că, deși veniturile obținute în acord global nu sunt prevăzute expres în categoria sporurilor cu caracter permanent, totuși acestea trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, în raport de prevederile art.2, art.4 alin.3 și 4 din OUG nr.4/2005, de vreme ce au făcut parte din fondul de salarii pentru care s-au achitate contribuțiile de asigurări sociale, iar legea dă posibilitatea luării în considerare a tuturor sporurilor de această natură, probate nu numai prin înscrierea lor în carnetul de muncă, ci și cu adeverințele emise de angajatori, conform art.164 din Legea nr.19/2000.
În privința motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 pr.civ. Curtea reține ca fiind nefondată critica recurentei, întrucât prima instanță a interpretat și aplicat corect prevederile art.274 pr.civ. atunci când a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, respingerea solicitării pârâtei de cenzurare a onorariului fiind motivată de faptul că pârâta a căzut în pretenții.
Pentru considerentele arătate, în baza art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat, ca nefondat.
În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligată recurenta la 700 lei, cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu avocat achitat în faza recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.5409 din data de 02.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.14993/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata.
Obligă recurenta la 700 lei, cheltuieli de judecată, către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
2.04.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Rotaru Florentina Gabriela, Uță
