Recalculare pensii. Decizia 220/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 220/2009
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - JUDECĂTOR 3: Victor
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul, având ca obiect recalculare pensie, împotriva sentinței civile nr.1005/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic pentru intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, lipsă fiind recurentul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Reprezentanta intimatei pârâte CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, pentru motivele formulate în întâmpinare.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu, atacând refuzul nejustificat al pârâtei de a restitui suma de bani ce reprezintă prejudiciul adus reclamantului prin recalcularea greșită a pensiei, respectiv a sporului pentru grupa de muncă.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în decizia de pensionare emisă de pârâtă la data de 19.02.2003 este stipulată grupa I de muncă pentru o perioadă lucrată de 24 ani. Reclamantul consideră că sporul pentru această grupă de muncă nu a fost luat în considerare de către pârâtă la recalcularea pensiei conform OUG nr. 4/2005, deși potrivit Legii nr. 49/1992 sporurile cu caracter permanent se iau în calcul la stabilirea cuantumului pensiei, motiv pentru care se consideră prejudiciat și solicită restituirea acestui spor.
Pârâta a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii ca tardiv formulată, având în vedere că deși reclamantul a avut la dispoziție 45 de zile pentru a contesta decizia de pensie, nu a atacat decizia în termenul legal.
Pe fondul cauzei, pârâta susține că nu are nici o vină în existența unor inechități apărute prin aplicarea prevederilor Legii nr. 19/2000 pentru categoriile de pensionari care au desfășurat activități în grupa I de muncă anterior datei de 1.04.2001. Pentru înlăturarea acestor inechități a fost adoptată OUG nr. 100/2008.
Prin sentința civilă nr. 1005/2008 Tribunalul Sibiua admis excepția tardivității introducerii acțiunii cu consecința respingerii acțiunii ca tardivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că decizia contestată de către reclamant a fost emisă la data de 30.11.2005 și față de data introducerii acțiunii, raportat la prevederile art. 7 alin. 7 din OUG nr. 4/2005 coroborat cu art. 87 din Legea nr. 19/2000 contestația a fost formulată peste termenul de 45 de zile prevăzut de către legiuitor, astfel că excepția a fost apreciată ca întemeiată.
Pe fondul cauzei, acțiunea a fost considerată neîntemeiată deoarece la data la care s-a recalculat pensia în temeiul OUG nr. 4/2005 legiuitorul nu a reglementat modalitatea de acordare a unui spor de puncte pentru perioadele în care s-a desfășurat activități în cele două grupe de muncă, astfel că pârâta nu avea un temei legal pentru acordarea unui punctaj majorat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului recurentul arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală.
Recunoaște că acțiunea a fost formulată peste termenul de 45 de zile, dar cauza acestei întârzieri este faptul că a fost șantajat de către Casa Națională de Pensii și.
Având în vedere susținerile pârâtei făcute prin întâmpinare și actele depuse la dosar recurentul solicită a se constata că la recalcularea pensiei sale intimata pârâtă nu a respectat OUG nr. 4/2005, cap.V, sporuri cu caracter permanent.
Potrivit Legii nr. 49/1992 sporul de grupa I de muncă este un spor cu caracter permanent pentru care s-a datorat și cotizat și, în conformitate cu OUG nr. 4/2005, trebuia să fie luat în calcul la recalcularea pensiei reclamantului.
În consecință, recurentul solicită instanței de recurs să dispune obligarea intimatei la recalcularea pensiei reclamantului conform OUG nr. 4/2005 cap.IV și V, respectiv cu luarea în considerare a grupei I de muncă și la plata diferenței de bani cu care recurentul a fost prejudiciat prin calcularea greșită a pensiei începând cu data de 01.12.2005 la zi, indexat în raport de rata inflației.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe.
Se susține că în mod corect prima instanță a admis excepția tardivității, având în vedere că decizia nu a fost contestată în termenul legal de 45 de zile.
Pe fondul cauzei, de asemenea soluția este corectă, deoarece în baza OUG nr. 4/2005 legiuitorul nu a reglementat acordarea unui spor de puncte pentru perioadele ce se acordă în cazul în care s-au desfășurat activități în cele două grupe de muncă, motiv pentru care intimata nu a avut un temei legal pentru acordarea unui punctaj majorat.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art.3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Reclamantul contestă modul de calcul al drepturilor de pensie stabilite prin decizia de recalculare a pensiei din sistemul public nr. 51099/30.11.2005, considerând că în mod greșit intimata pârâtă nu i-a luat în considerare un spor pentru munca desfășurată în grupa I de muncă. Această decizie este emisă în aplicarea prevederilor OUG nr. 4/2005.
Contestația împotriva acestei decizii este înregistrată la Tribunalul Sibiu la data de 11.07.2008.
Potrivit art. 7 alin. 7 din OUG nr. 4/2005 contestațiile împotriva deciziilor emise în temeiul acestui act normativ sunt guvernate de dispozițiile Legii nr. 19/2000.
La art. 87 din Legea nr. 19/2000 se menționează că decizia poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare.
Contestatorul recunoaște prin recursul formulat că a contestat decizia după expirarea termenul prevăzut lege, însă susține că a "fost șantajat de către pârâtă".
Din nici un act de la dosar nu rezultă că recurentul a fost supus vreunui șantaj, sarcina probei sub acest aspect revenind reclamantului.
Pe de altă parte, potrivit art. 103 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurarea mai presus de voința sa.
Instanța nu poate reține nici una dintre situațiile menționate de către recurent în motivele de recurs ca fiind "o împrejurare mai presus de voința sa" de natură să-l împiedice să atace decizia de pensie.
Mai mult, și dacă aceste împrejurări ar fi calificate astfel, reclamantul era obligat ca în termen de 15 zile de la încetarea stării de împiedicare să formuleze contestație împotriva deciziei.
Adresele la care recurentul face referire în motivele de recurs sunt datate 2005, 2006 și 2007, fiind deci evident că la data formulării acțiunii în fața instanței de fond termenul de 15 zile în care putea cere repunerea în termenul de contestare a deciziei era de mult depășit.
Prin urmare, în mod corect prima instanța a apreciat că excepția tardivității este întemeiată și a admis-o cu consecința respingerii ca tardivă a contestației.
De altfel și pe fondul cauzei, dacă nu ar fi fost admisă excepția tardivității, soluția ar fi fost tot de respingere, având în vedere că în baza OUG nr. 4/2005, în temeiul căreia s-a emis decizia contestată, reclamantul nu era îndreptățit la primirea vreunui spor pentru munca desfășurată în grupa I de muncă.
Faptul că, ulterior, a fost adoptat un act normativ care ar acorda un astfel de spor nu afectează valabilitatea deciziei emisă sub imperiul OUG nr. 4/2005, având în vedere că valabilitatea unui act se verifică în raport de legislația în vigoare la momentul emiterii sale, potrivit principiului activității legii civile -tempus regit actum.
Pentru considerentele menționate, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, la adăpost de criticile aduse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă Curtea va dispune respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamant.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1005/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./13.03.2009
Dact.DȘ//2ex
Judecători fond:
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor
