Reconstituire vechime. Decizia 223/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 223/2009
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - JUDECĂTOR 3: Victor
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta, având ca obiect reconstituire vechime, împotriva sentinței civile nr.1080/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul reclamant, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reclamantul intimat declară că nu solicită termen pentru angajare de apărător și că nu înțelege să depună întâmpinare, urmând să-și expună punctul de vedere oral.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri părții prezente.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, considerând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr- reclamanții, și au chemat în judecată pârâta SC SRL și Inspectoratul Teritorial d e Muncă Sibiu solicitând:
I) obligarea pârâtei SC SRL O:
- la rectificarea mențiunilor efectuate în carnetul de muncă, în sensul radierii celor 31 zile lucrătoare care nu constituie vechime în muncă;
- la plata drepturilor salariale cuvenite pentru cele 31 zile lucrătoare neplătite;
- la plata indemnizației pentru concediul de odihnă neefectuat parțial pe anul 2006 și integral pe anul 2007;
- la plata sporului de fidelitate de 5% din salariul de bază, începând cu luna februarie;
- la predarea tichetelor de masă cuvenite pe lunile mai, iunie 2007 ori echivalentul valoric al acestora;
- la plata compensației în lei cuvenită ca urmare a concedierii colective din motive neimputabile reclamanților;
- la calcularea sporului de vechime;
- la obligarea la plata drepturilor cuvenite cu titlu de spor vechime;
- la plata cheltuielilor de judecată.
II) obligarea pârâtului ITM Sibiu:
- la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă referitoare la vechimea în muncă;
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost angajații societății pârâte, dar contractele lor de muncă au încetat ca urmare a concedierii colective dispuse cu data de 3 august 2007. Se menționează că nu se contestă deciziile de concediere ci s-a înțeles numai valorificarea în justiției a drepturilor salariale sau de altă natură legate de raportul de muncă de zi cu zi.
În privința celor 31 de zile se menționează că angajatorul nu le-a permis accesul în unitate, astfel încât trebuie să plătească salariul de bază pentru timpul cât lucrul a fost întrerupt.
Cum sporul de vechime de probează cu carnetul de muncă pârâta trebuie să efectueze aceste mențiuni în carnetele de muncă, să le calculeze și plătească sporul de vechime.
Conform art. 141 Codul muncii încetarea raporturilor de muncă cu angajații obligă angajatorul la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat.
Sporul de fidelitate reprezintă o componentă a salariului, reclamanții primind acest spor până în ianuarie 2007 când a fost sistat.
Tichetele de masă au fost acordate până în luna iunie 2007 pentru luna mai, moment de la care s-a refuzat predarea acestora reclamanților.
Drepturile compensatorii sunt solicitate conform CCM la nivel național.
Pârâtul ITM Saf ormulat întâmpinare prin care arată că temeiul indicat de către reclamanți - art. 296 Codul muncii - este eronat, întrucât se referă la reconstituirea la cerere a vechimii în muncă de către instanță când persoana nu posedă carnet de muncă.
Pârâta SC SRL O a solicitat mai întâi conexarea prezentului dosar cu alte 6 dosare.
Cu privire la petitele 4 și 5 referitoare la sporul de fidelitate și tichetele de masă solicită să fie respinse, deoarece aceste obligații nu au fost asumate prin contractul individual de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1080/2008 Tribunalul Sibiua admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, pârâta SC SRL O fiind obligată (1) la plata compensației în bani a concediului de odihnă neefectuat pe anii 2006, 2007 după cum urmează: - 134 lei, - 433 lei, - 351 lei, - 149 lei, (2) la acordarea tichetelor de masă neacordate pe lunile mai, iunie 2007 sau echivalentul valoric al acestora după cum urmează: - 252 lei, - 245 lei, - 193 lei, - 252 lei, - 245 lei, - 126 lei, - 319 lei, - 259 lei, - 74 lei, - 267 lei, (3) la plata compensației de concediere reprezentând 100% din salariul lunar, (4) la plata sporului de vechime cuvenit și la cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei. Pârâtul ITM Sibiu a fost obligat să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților cu privire la sporul de vechime.
Au fost respinse celelalte cereri.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că angajatorul a achitat contravaloarea nominală a tichetelor de masă, dar nu a făcut dovada acordării acestora sau a contravalorii lor către salariați în temeiul art. 163 alin. 2 Codul muncii.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză instanța a mai reținut că reclamanții nu au efectuat toate zilele de concediu de odihnă pe anii 2006, 2007, astfel că sunt îndreptățiți la plata compensației în bani a acestor concedii conform Anexei 2 la raportul de expertiză și în considerarea dispozițiilor art. 163 Codul muncii.
În temeiul dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă la nivel național pârâta a fost obligată să plătească fiecărui reclamant compensația de concediere de 100% din salariul lunar.
În baza art. 296 Codul munciis -a reținut că vechimea în muncă se probează cu carnetul de muncă și cum pârâta nu a putut face dovada înscrierii în carnetele de muncă a sporului de vechime cuvenit fiecărui reclamant și nici a plății acestui spor, instanța a obligat pârâta să plătească reclamanților sporul de vechime cuvenit, iar pe pârâtul ITM Sibiu să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale salariaților.
Celelalte cereri au fost respinse având în vedere că sporul de fidelitate nu a mai fost stipulat în contractul colectiv de muncă începând cu data de 01.01.2007, primul capăt a fost respins cu motivația că evidențele de pontaj reflectă situația reală, iar cel de-al doilea a fost respins pe cale de consecință, neputându-se acorda drepturi salariale în perioada în care nu s-a desfășurat activitate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC SRL O prin care a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii capătului de cerere cu privire la acordarea tichetelor de masă.
În motivarea recursului se arată că hotărârea instanței sub acest aspect este netemeinică și nelegală deoarece potrivit HG nr. 5/1999 și Legii nr. 142/1998 acordarea tichetelor de masă constituie o facilitate și nu un drept al tuturor angajaților unei unități. acordării acestora este dată de posibilitățile financiare ale acesteia, ținând cont de condițiile de muncă și de calitățile individuale ale salariaților.
La momentul izbucnirii primului conflict în luna mai 2007 societatea nu mai putea acorda tichete de masă, bugetul de venituri și cheltuieli aprobat fiind total dezechilibrat, mai mult societatea era pe pierdere.
Ținând cont de faptul că acordarea tichetelor de masă nu este o obligație a angajatorului ci o facilitate, s-a apreciat greșită soluția instanței de obligare la plata tichetelor de masă fără a ține cont de posibilitățile financiare de acoperire pe de o parte și nici de criteriile de acordare pe de altă parte.
Intimații nu au depus întâmpinare în această fază procesuală.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Recurenta critică sentința primei instanțe numai în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere referitor la acordarea tichetelor de masă sau a contravalorii lor, considerând că în mod greșit s-a dispus admiterea acestuia în condițiile în care legea acordă numai o facilitate și nu o obligație, iar posibilitățile financiare ale recurentei pârâtei nu-i permit acordarea acestora.
Mai întâi că recurenta nu a făcut nici o dovadă în ceea ce privește dificultățile financiare la care face referire, sarcina dovezii revenind acesteia potrivit art. 287 Codul muncii.
În ceea ce privește împrejurarea că prin Legea nr. 142/1998 s-a prevăzut doar o facultate a acordării tichetelor de masă, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 salariații pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă în limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobat.
Prin urmare, este corectă afirmația recurentei că acordarea tichetelor de masă este o facultate pentru angajator, în sensul că acesta poate decide dacă acordă sau nu tichete de masă salariaților. Această facultate nu este însă discreționară.
În situația în care angajatorul decide să acorde aceste tichete de masă ele trebuie prevăzute în buget.
În speță, recurenta pârâtă a acordat tichetele de masă pe lunile ianuarie - aprilie 2007, când datorită "dificultăților financiare" a sistat acordarea lor.
Prin urmare, recurenta se află în situația în care a decis acordarea alocației de hrană pentru salariați și a inclus sumele aferente în bugetul de venituri și cheltuieli.
Faptul că ulterior, pe parcursul anului 2007, au apărut unele probleme financiare nu transformă automat obligația de plată a tichetelor de masă asumată de angajator într-o facultate, mai ales că valoarea lor nominală era deja prevăzută în buget.
Pe de altă parte, astfel cum s-a menționat deja, recurenta nu a făcut dovada dificultăților financiare la care face referire, situație în care s-ar fi putut discuta despre temeinicia măsurii sistării acordării tichetelor de masă.
Or, simpla sa afirmație că din cauza "dezechilibrării bugetului de venituri și cheltuieli" nu poate acorda tichetele de masă, în lipsa unor dovezi concrete, transformă facilitatea de care legea face vorbire într-o exercitare abuzivă a prerogativelor angajatorului în raporturile cu salariații, deturnând prevederile legale incidente în materie de la scopul în vederea cărora au fost edictate.
Cum afirmațiile recurentei nu au fost în nici un fel probate, se constată că sentința primei instanțe este temeinică și legală, la adăpost de criticile aduse, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod procedură civilă se va dispune respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat de către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
(continuarea minutei deciziei civile nr. 223/26.02.2009)
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Barada O împotriva sentinței civile nr.1080/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./16.03.2009
Dact./DȘ/2ex
Judecători fond:
-
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor
