Recalculare pensii. Decizia 2399/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr în format vechi 354/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr.2399R

Ședința publică de la 10 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana

JUDECĂTOR 2: Zuluf Petronela Iulia

JUDECĂTOR -- -

GREFIER -

Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.7133 din 18.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.21798/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect-recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat ce depune împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.53547/2007, lipsind recurenta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care

Se învederează faptul că la dosar intimatul a depus prin serviciul registratură la data de 26.03.2009 întâmpinare în 2 exemplare.

Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.

Intimatul, prin avocat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.7133 din 18.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.21798/3/AS/2008, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, a fost obligată intimata la recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea mențiunilor din adeverința nr.3266/18.10.2007, emisă de B, începând cu 1.04.2008, și să emită o nouă decizie în acest sens, precum și la plata diferențelor de drepturi de pensie începând cu 1.04.2008 până la data executării prezentei sentințe.

Prin aceeași sentință, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cauza sub aspectul obligării intimatei la plata diferențelor de drepturi de pensie începând cu 1.12.2005 și a fost obligată intimata la 1400 lei, cheltuieli de judecată către contestator.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, petentului i s-a deschis dreptul la pensie la data de 01.10.2005, în baza Legii nr.19/2000, după cum rezultă din decizia nr.-/28.11.2007, emisă de Casa de Pensii Sector 2.

Prin cererea înregistrată sub nr.1778/14.03.2008 la Casa Locală de Pensii Sector 2, contestatorul a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor evidențiate în adeverința nr.3266/18.10.2007, emisă de SC B SA, însă, intimata nu a făcut dovada soluționării cererii de recalculare, deși de la data depunerii acesteia s-a împlinit termenul legal de 45 de zile, prevăzut de art.86 din Legea nr.19/2000, în care cererea trebuia soluționată.

Tribunalul a considerat că, în calculul drepturilor de pensie, veniturile suplimentare evidențiate în adeverința nr.3266 din 18.10.2007, emisă de B, trebuiau luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.

Din adeverința nr.3266 din 18.10.2007, emisă de B, a rezultat că partea contestatoare a realizat venituri suplimentare din acord și prime, care au făcut parte din fondul de salarii pentru care SC B SA, a reținut și plătit CAS, conform legislației în vigoare.

În consecință, Tribunalul a considerat că veniturile suplimentare solicitate prin cererea de chemare în judecată, evidențiate în adeverință, trebuie valorificate în calculul punctajului mediu anual, pentru ca, pe de o parte, să fie respectat principiul contributivității, instituit de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite și, pe de altă parte, pentru a se da eficiență dispozițiilor art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, conform cărora numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.

Valorificarea acestor sume, în calculul punctajului mediu anual, este în concordanță și cu dispozițiile art.164 din Legea nr.19/2000, a cărora incidență se analizează prin coroborare cu dispozițiile art.2 lit. e din Legea nr.19/2000.

Veniturile suplimentare la care anterior s-a făcut referire, menționate în adeverință, trebuie avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie, independent de faptul că regimul juridic al contribuției de asigurări sociale din perioada în care acestea au fost realizate diferă de cel din prezent, pentru că, altfel, în prestația de asigurări sociale stabilită nu s-ar reflecta prețul plătit pentru riscul asigurat.

Cererea prin care s-a solicitat obligarea intimatei la plata diferențelor, începând cu data de 01.12.2005, a fost respinsă ca neîntemeiată, având în vedere dispozițiile imperative ale art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000.

Cum, potrivit acestora, pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare, cum cererea de recalculare a fost depusă la data de 14.03.2008, intimata avea obligația de a emite o nouă decizie și de a face plata drepturilor recalculate începând cu data de 01.04.2008 iar contestatorul are dreptul de a beneficia de pensia recalculată doar de la data de 1.04.2008.

De asemenea, deși contestatorul a făcut trimitere la dispozițiile OUG nr.4/2005 și a solicitat plata diferențelor de la 01.12.2005 în condițiile acestui act normativ, Tribunalul a precizat că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, deoarece ele sunt aplicabile doar pentru pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001. Or, în speță, contestatorului i s-a stabilit la dreptul la pensie, începând cu data de 01.10.2005, sub imperiul Legii nr.19/2000, conform mențiunilor din decizia de pensionare nr.-/28.11.2007, emisă de Casa de Pensii Sector 2.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 și art.3041pr.civ. recurenta a făcut o enumerare a prevederilor art.164 din Legea nr.19/2000 și a mai arătat că sporurile cu caracter permanent, care se au în vedere la calcularea drepturilor de pensie, sunt cele prevăzute de OUG nr.4/2005, sumele prevăzute neluându-se în considerare la stabilirea cuantumului prestațiilor de asigurări sociale.

De asemenea, recurenta a făcut referire la dispozițiile pct.VI din anexa OUG nr.4/2005, arătând că formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, nu fac parte din sporurile cu caracter permanent și nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, nefiind înscrise în carnetul de muncă.

S-a susținut de către recurentă că veniturile suplimentare obținute de reclamant nu reprezentă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor, de predare a lucrărilor de cercetare științifică, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată (art.12 din Legea nr.57/1974), această diferențiere rezultând foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974, precum și din dispozițiile Decretului nr.92/19765, coroborat cu Ordinul nr.136/1976, orice altă interpretare extensivă contravenind textului de lege.

Recurenta a invocat și decizia nr.736/24.10.2006 a Curții Constituționale.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:

Adeverința nr.3266/18.10.2007 emisă de B, atestă veniturile suplimentare realizate de intimatul-recurent, cuprinzând și salariile obținute ca urmare a muncii în acord global, sume pentru care, potrivit legislației în vigoare la momentul respectiv, s-au reținut cotele de CAS .

În mod corect s-a dat eficiență de către prima instanță principiului contributivității, reglementat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, potrivit cu care se impune ca toate veniturile obținute de contestator, pentru care s-a calculat și achitat contribuția de asigurări sociale, să fie avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie.

Principiul sus menționat trebuie aplicat cu prioritate, iar dispozițiile OUG nr.4/2005, care prevăd că sumele reprezentând acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, trebuie interpretate prin prisma dispozițiilor Legii nr.19/2000.

Acest act normativ cu forță juridică superioară, care reglementează principiile pe baza cărora funcționează sistemul public de asigurări sociale se aplică cu preeminență, împrejurarea că prin decizia nr.736/24.10.2006, a Curții Constituționale, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, nefiind de natură să conducă la pronunțarea unei alte soluții.

În raport de cele mai sus reținute, Curtea apreciază că este inadmisibilă situația în care la determinarea cuantumului pensiei nu s-ar lua în considerare sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, cu atât mai mult cu cât sumele realizate cu titlu de câștiguri suplimentare, prin această formă de remunerare (acordul global), au avut un caracter permanent.

Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligată recurenta la 500 lei, cheltuieli de judecată către intimat, parte din onorariul avocațial de 700 lei achitat de intimatul-contestator pentru plata avocatului.

Curtea a apreciat că onorariul avocatului este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de acesta, respectiv formularea întâmpinării și complexitatea cauzei, care a fost soluționată în recurs la primul termen de judecată, motiv pentru care în baza art.274 alin.3 pr.civ. a procedat la micșorarea onorariului, după cum s-a arătat mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.7133 din 18.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.21798/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul.

Obligă pe recurenta la 500 lei, cheltuieli de judecată intimatului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10.04.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.

Dact. /2ex

24.04.2009

Jud. fond:;

Președinte:Comșa Carmen Georgiana
Judecători:Comșa Carmen Georgiana, Zuluf Petronela Iulia

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Recalculare pensii. Decizia 2399/2009. Curtea de Apel Bucuresti