Recalculare pensii. Decizia 250/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. 7686,-
DECIZIA nr.250
Ședința publică din data de 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul domiciliat în P,-, Bl.4 C2,.45, județul P, împotriva deciziei civile nr. 1964 din data de 27 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și sentinței civile nr. 797 din data de 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata în revizuire Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, județul
Cerere de revizuire scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns revizuentul, personal și intimata în revizuire Casa Județeană de Pensii P, reprezentată de consilier juridic - -, conform delegației depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Consilier juridic - -, pentru intimată, depune la dosar întâmpinare, comunicând un exemplar revizuentului.
Revizuentul, personal și consilier juridic - -, pentru intimată, arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Revizuentul, personal, având cuvântul, solicită admiterea cererii de revizuire, considerând cele două hotărâri pronunțate ca fiind erori judiciare.
Precizează că nu a fost judecată cauza pe fond, fiind invocată excepția tardivității.
Arată că s-au luat în considerare susținerile intimatei din intîmpinare și precizează că nu a făcut cerere pentru recalcularea pensiei, nu a contestat decizia Casei de Pensii, în realitate a criticat modul cum s-a făcut calculul. Astfel, s-a făcut calculul punctajului, avându-se în vedere salariul tarifar pe ultimii 5 ani prin aplicarea Legii nr.19/2000. În opinia sa, din calcul trebuia să rezulte un punctaj mai mare, conform salariilor brute și sporurilor, respectiv 2,76213 puncte aferent vechimii sale de 29 ani și trei luni și nu 30 ani în grupa I de muncă, iar condițiile speciale de lucru, de mare risc, nu i-au fost recunoscute. Apreciază că i-a fost diminuat și cuantumul pensiei cu 272 RON ca urmare a reducerii punctajului.
Mai arată că dispozițiile Legii nr.19/2000 nu au legătură cu cauza și că a dovedit că și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă în condiții speciale de muncă. De asemenea nu pot fi avute în vedere nici dispozițiile art.87 invocate de intimată.
Solicită casarea sentinței nr.797 din data de 7 aprilie 2009 Tribunalului Prahova, rejudecarea cauzei pe fond, fiind nemulțumit că acțiunea sa a fost respinsă pe excepția tardivității.
Consilier juridic - -, pentru intimată, având cuvântul în fond, solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322 Cod procedură civilă.
La sfârșitul ședinței de judecată, se depun note scrise, formulate de revizuent.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii P, a solicitat obligarea acesteia să îi recalculeze pensia pentru limită de vârstă și vechime completă în care, la stabilirea punctajului mediu anual, să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, conform disp. OUG nr. 4/03.02.2005. A solicitat obligarea la plata diferențelor dintre pensia cuvenită la data de 01.09.2005 și pensia încasată până în prezent, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că este pensionat pentru limită de vârstă în conformitate cu prevederile Legii nr.3/1977, art.14 alin.1 și 3, începând cu data de 01.03.1996, prin decizia nr.- din 20.02.1996 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă și munca depusă, și, fiind o pensie stabilită anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, pensia sa a intrat în procesul de recalculare prevăzut de HG 1550/2004, HG 733/2005 și disp. OUG 4/03.02.2005.
Potrivit art.1 din OUG 4/03.02.2005, pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterioară datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de această ordonanță de urgență.
A mai arătat contestatorul că, potrivit Legii nr.3/1977, stagiul complet de cotizare utilizat este de 20 de ani și nu de 30 de ani, cum în mod eronat a stabilit intimata în buletinele de calcul din 19.03.2006, 15.09.2006, 01.02.2007, 25.04.2007.
Contestatorul a mai menționat că are o vechime totală în muncă de 46 de ani din care în grupa I de muncă 28 de ani, 6 luni, 29 de zile și, având în vedere că la recalcularea pensiei trebuie luate în considerare condițiile de vârstă și stagiu prevăzute de Legea nr.3/1977, reiese că, în mod eronat, intimata a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani, deoarece art.2 din Normele metodologice de aplicare a HG nr.1550/2004 stipulează că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare. Pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.01.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
A mai susținut contestatorul că, potrivit acestei legi, persoanele care au lucrat efectiv 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă sau cel puțin 25 de ani în grupa a II a de muncă, au dreptul, la cerere, să fie pensionate la împlinirea vârstei de 50 de ani pentru grupa I de muncă atât bărbații cât și femeile și la 55 de ani bărbații sau 50 de ani femeile din grupa a II a de muncă.
Pentru o activitate desfășurată în grupa I de muncă de cel puțin 20 de ani, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, nu de 30 de ani, întrucât, pentru fiecare an lucrat în grupa I, se iau în calcul 1 an și 6 luni, de unde rezultă că 20 de ani de activitate înseamnă 30 de ani de muncă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității contestației, arătând că stagiul complet de cotizare este unul din elementele care stau la baza recalculării pensiei potrivit principiilor Legii nr.19/2000, recalculare realizată prin decizia nr.-/23.04.2007, emisă de instituție în temeiul HG 1550/2004 și OUG nr. 4/2005.
În conformitate cu disp.art. 87 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare, decizia de pensionare poate fi contestată la instanța judecătorească competentă, în termen de 45 de zile de la comunicare, potrivit art. 88 din lege, decizia necontestată fiind definitivă.
Intimata a mai arătat că principiile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile și în ceea ce privește decizia de recalculare a pensiei de asigurări sociale, conform prevederilor HG nr.1550/2004 și OUG nr.4/2005, în sensul că termenul în care aceasta poate fi contestată este tot de 45 de zile de la comunicare.
De asemenea, intimata a mai arătat că decizia nr. 87310/23.04.2007, precum și buletinul de calcul aferent prin care a fost recalculată pensia de asigurări sociale, în conformitate cu disp. HG 1550/2004 și OUG 4/2005, au fost înaintate contestatorului la data de 10.07.2007, după cum rezultă din extrasul din Borderoul de evidență al Serviciului Registratură din cadrul instituției, anexat la întâmpinare.
În subsidiar, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației întrucât contestatorul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă cu vechimea integrală prin decizia nr.-/20.02.1996 începând cu data de 01.03.1996, în conformitate cu disp. Legii nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale în vigoare la aceea dată.
A mai arătat intimata că, prin decizia nr.-/31.08.2005, pensia reclamantului a fost recalculată în conformitate cu dispozițiile OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii 19/2000.
Întrucât contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu data de 01.03.1996, în baza prevederilor Legii nr.3/1977, în mod corect și legal, la recalcularea pensiei a fost valorificat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Cu privire la afirmația contestatorului potrivit căruia stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea pensiei este de 20 de ani, intimata a susținut că Legea 3/1977 nu prevedea acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu vechime integrală pentru o vechime în muncă mai mică de 30 de ani bărbații.
Contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că termenul de prescripție este de 3 ani, fiind cel reglementat de art.3 din Decretul nr.167/1958, solicitând respingerea excepției tardivității invocată de intimată prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.797 din 7.04.2009, Tribunalul Prahovaa admis excepția tardivității contestației invocată de pârâtă prin întâmpinare și a respins contestația ca tardiv introdusă.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește excepția invocată de intimată prin întâmpinare, potrivit art.137 Cod procedură civilă, petentul a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Decizia nr. -/23.04.2007, precum și buletinul de calcul aferent prin care a fost recalculată pensia de asigurări sociale în conformitate cu disp. HG 1550/2004 și OUG 4/2005 au fost comunicate contestatorului la data de 10.07.2007, fapt ce reiese din Extrasul din Borderoul de Evidență al Serviciului Registratură depus de intimată la dosarul de fond, fila 83, 84 și 85.
Instanța de fond a mai arătat că dispozițiile art.87 din Legea nr.19/2000 prevăd în mod imperativ că decizia de pensionare poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 45 de zile de la comunicare, iar decizia necontestată în termen este definitivă potrivit art. 88 din Legea nr.19/2000.
A apreciat instanța de fond că aceste dispoziții imperative ale legii se aplică și în ceea ce privește decizia de recalculare a pensiei de asigurări sociale după cum este prevăzut în HG 1550/2004 și OUG 4/2005, astfel că potrivit actelor normative menționate termenul în care poate fi contestată decizia de recalculare este tot de 45 de zile de la comunicare.
Așadar, în opinia instanței de fond contestatorul a avut posibilitatea să conteste decizia prin care i-a fost recalculată pensia în termen de 45 de zile de la comunicare, care a avut loc la data de 10.07.2007, introducerea contestației la data de 25.11.2008 făcându-se cu depășirea termenului imperativ prevăzut de art. 87 din Legea 19/2000, de 45 de zile de la comunicare.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a admis excepția tardivității în baza textelor de lege menționate și a respins contestația ca tardiv introdusă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, declarat recurs reclamantul, criticând sentința pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.1964 din data de 27 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, s-a respins ca nefondat recursul contestatorului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, contestatorul a solicitat obligarea intimatei Casa Județeană de Pensii P să îi recalculeze pensia pentru limită de vârstă și vechime completă, cu luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, conform disp. OUG nr. 4/03.02.2005, precum și să îi achite diferențele dintre pensia cuvenită la data de 01.09.2005 și pensia încasată până în prezent.
În conformitate cu disp. art.87 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, decizia de pensionare poate fi contestată la instanța judecătorească competentă, în termen de 45 de zile de la comunicare, potrivit art. 88 din lege, decizia necontestată fiind definitivă.
A mai reținut instanța de control judiciar că principiile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile și în ceea ce privește decizia de recalculare a pensiei de asigurări sociale, conform prevederilor HG nr.1550/2004 și OUG nr.4/2005, în sensul că termenul în care aceasta poate fi contestată este tot de 45 de zile de la comunicare.
Cum decizia nr.-/23.04.2007, precum și buletinul de calcul aferent prin care a fost recalculată pensia de asigurări sociale, în conformitate cu disp. HG 1550/2004 și OUG 4/2005, au fost înaintate contestatorului la data de 10.07.2007, după cum rezultă din extrasul din Borderoul de evidență al Serviciului Registratură din cadrul instituției anexat la întâmpinare, instanța de control judiciar a constatat că contestația înregistrată la Tribunalul Prahova la data de 25.11.2008 a fost formulată în afara termenului legal de 45 zile, astfel că, în mod legal și întemeiat, instanța de fond a admis excepția tardivității formulării acțiunii invocată de intimată și a respins contestația ca fiind tardiv formulată.
De altfel, recurentul-contestator nu a negat faptul că a introdus contestația în afara termenului legal de 45 de zile, ci doar a afirmat că putea formula aceasta contestație în interiorul termenului de prescripție de 3 ani, prevăzut de Decretul nr.167 /1958, precum și de Codul muncii, în art.283 lit.
S-a mai arătat de instanța de control judiciar că speța de față este un litigiu privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, guvernat în principal de normele de drept prevăzute de Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, care constituie dreptul comun în materie.
De asemenea, instanța de control judiciar a mai reținut că, Codul muncii, invocat de contestator, reglementează raporturile de muncă și nu cele de asigurări sociale, iar în cuprinsul art.283 pct. c din Codul muncii se specifică faptul că acest termen de prescripție este aplicabil doar în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, ceea ce nu este cazul de față.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de revizuire revizuientul în temeiul art. 322 și urm. Cod procedură civilă.
În motivarea cererii, revizuientul a reiterat susțineri de fond criticând respingerea acțiunii sale pe excepția tardivității întrucât consideră că nu era obligat să respecte termenul de 45 de zile. În plus, revizuientul a învederat că, pe parcursul judecății, a primit o nouă decizie emisă de Casa de Pensii.
În continuare, revizuientul a criticat raționamentul instanței de fond privind stagiul de cotizare, considerându-l ca fiind nelegal.
În drept, revizuientul a invocat art. 527 Cod pr. civilă, solicitând modificarea sent. civ. 797/07.04.2009 pronunțată de instanța de fond și a deciziei 1964/27.10.2009 pronunțată de instanța de recurs.
În recurs nu s-au formulat alte probatorii.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare în revizuire.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei, Curtea constată că motivele de revizuire nu sunt fondate deoarece, potrivit art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, revizuirea poate fi introdusă dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Ca atare, revizuirea nu se introduce împotriva a două hotărâri pronunțate în același dosar, pe fond și în calea de atac, ci împotriva unor hotărâri pronunțate în dosare diferite, date de instanțe de același grad sau de grade diferite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Articolul invocat de către revizuient, respectiv 527 Cod procedură civilă, a fost abrogat și nu se referă la calea de atac a revizuirii.
În rest, revizuientul a invocat motive care privesc fondul cauzei și care nu pot fi avute în vedere în calea de atac a revizuirii, care este o cale extraordinară de atac și poate fi introdusă numai pentru motive prevăzute limitativ de art. 322 Cod pr. civilă.
Ca atare, văzând și disp. art. 322-328 Cod procedură civilă, Curtea va respinge revizuirea ca nefiind fondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul, domiciliat în P,-,.5..B,.45, județul P, împotriva deciziei civile nr.1964 din data de 27 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4.ex./17.02.2010
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
