Recalculare pensii. Decizia 285/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 285/AS
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. B,. 26, județul C și cu domiciliul procesual ales în C,-, -. B,. 66, județul C (la avocat ), împotriva sentinței civile nr. 217 din 29 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect asigurări sociale - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii C d-na consilier juridic, în baza delegației nr. 15045 din 26 octombrie 2009, depusă la dosar, lipsind recurentul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Referitor la termenul de declarare a recursului, Curtea constată că reclamantul a formulat recursul în termenul legal având în vedere că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu a fost comunicată la domiciliul procesual al reclamantului, astfel cum acesta a fost indicat în acțiune.
Întrebată fiind, reprezentanta intimatei pârâte învederează că nu deține dovezi cu privire la comunicarea deciziei contestate către recurentul reclamant. Apreciază că o decizie emisă în anul 2005 nu poate fi contestată în anul 2008 pentru motivele invocate de către reclamant. Totodată, arată că nu are alte acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Având în vedere că atât la instanța de fond cât și în recurs i s-a pus în vedere reprezentantei intimatei pârâte să facă dovada comunicării deciziei contestate către reclamant, însă, aceasta a precizat că nu poate depune astfel de dovezi, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate învederând că în mod corect instanța de fond a admis excepția tardivității formulării contestației față de împrejurarea că aceasta a fost promovată cu depășirea termenului de 45 de zile prevăzut de art. 87 din Legea nr. 19/2000.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
Reclamantul a declarat recurs la data de 31 iulie 2009 împotriva sentinței civile nr. 217 din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună repunerea in termenul legal de contestare a deciziei nr. -/28.02.2005 emisă de către pârâtă și să procedeze le revizuirea acestei decizii de stabilire a pensiei de invaliditate de gradul II.
În motivarea cererii de repunere în termenul de contestație, reclamantul a arătat că la începutul anului 2005 fost diagnosticat cu o afecțiune medicală gravă, al cărei tratament a presupus mai multe internări și investigații, culminând cu o intervenție chirurgicală în luna februarie 2006. Reclamantul a mai învederat că nu are cunoștință de momentul la care i-a fost comunicată decizia contestată, probabil la începutul anului 2005, însă oricum în acea perioadă problema sănătății era mult mai importantă, astfel că se justifică cererea de repunere în termenul de contestație.
Pe fondul cererii, reclamantul a susținut că punctajul mediu anual stabilit prin decizie este greșit calculat. Astfel, pentru perioada 01.07.1962-30.02.1965 s-a luat în calcul salariul minim pe economie, cu toate că prin adeverința nr. 6099/03.12.2004 emisă de Construcții Montaj salariul obținut era mult mai mare. De asemenea, punctajul stabilit pentru stagiul potențial nu a fost cel prevăzut de art. 78 alin. 6 lit. b din Legea 19/2000.
În apărare, pârâta nu a formulat întâmpinare, depunând la dosar întreaga documentație care alcătuiește dosarul de pensie al reclamantului. La ultimul termen de judecată pârâta a invocat excepția tardivității formulării contestației, susținând că cererea de repunere în termen este nefondată.
Prin sentința civilă nr. 217 din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța a fost respinsă cererea de repunere în termenul de contestație ca nefondată.
A fost admisă excepția tardivității formulării contestației invocată de pârâtă.
A fost respinsă contestația ca fiind tardiv formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Un prim aspect ce se impune a fi clarificat este cel al obiectului cererii de față, câtă vreme reclamantul a făcut referire în cuprinsul cererii și la revizuirea deciziei de pensionare. În condițiile în care reclamantul nu a precizat temeiul juridic al acțiunii, dar chiar el a fost cel care a antamat problema termenului înăuntrul căruia se putea adresa instanței de judecată, singura concluzie ce se poate desprinde este aceea a investirii instanței cu o contestație îndreptată împotriva deciziei din data de 28.02.2005, în temeiul art. 87 din Legea 19/2000. Dacă în privința cererii de revizuire a deciziei de pensionare art. 89 din același act normativ nu stabilește niciun termen, fiind totuși obligatoriu ca o asemenea cerere să fi fost anterior adresată casei județene de pensii, termenul de 45 de zile de la comunicarea deciziei este expres prevăzut în cazul contestației îndreptate împotriva deciziei.
Prin urmare, față de considerentele expuse, ținând seama de împrejurarea că în cuprinsul dosarului administrativ nu se regăsește vreo cerere de revizuire formulată de către reclamant, precum și de faptul că însuși acesta își consideră cererea ca fiind supusă reglementărilor din art. 87 al Legii nr. 19/2000 în ceea ce privește termenul de contestare, instanța de fond a apreciat că obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă contestația împotriva deciziei de stabilire a pensiei de invaliditate de gradul II.
În analiza cererii de repunere în termenul de 45 zile s-a reținut că Legea nr. 19/2000 nu cuprinde dispoziții exprese referitoare la această instituție, astfel încât sunt incidente normele de generală aplicare ale art. 103 Cod procedură civilă, în acest sens art. 158 din Legea nr. 19/2000 stabilind că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului d e procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 103 Cod procedură civilă, partea care solicită repunerea în termenul procedural de exercitare a unei acțiuni, trebuie să dovedească existența unei împrejurări mai presus de voința sa care a împiedicat-o să respecte termenul, încadrându-se totodată într-un termen de 15 zile de la încetarea acestei împiedicări.
În cauza de față, din analiza actelor medicale depuse la dosar de către reclamant, rezultă într-adevăr că în cursul anului 2005 reclamantul a fost internat în spital perioade lungi, inclusiv în perioada în care a fost emisă decizia contestată, precum și ulterior. Această împrejurare - existența unei boli grave care a presupus spitalizarea îndelungată a reclamantului - determină o imposibilitate de respectare a termenului de 45 de zile mai presus de voința reclamantului, încadrându-se deci în ipoteza art. 103 Cod procedură civilă.
Cu toate acestea, textul impune ca în condițiile încetării acestei împiedicări, până la data sesizării instanței cu cererea de repunere în termen, să nu treacă mai mult de 15 zile. Or, în cazul de față, reclamantul s-a adresat instanței la data de 07.01.2009, la aproape 5 ani de la data emiterii deciziei, ceea ce ar însemna că situația de excepție în care s-a aflat a durat până la data de 22.12.2008, dată înainte de care nu a putut în mod obiectiv să sesizeze instanța din cauza bolii de care suferea.
Din examinarea înscrisurilor care alcătuiesc dosarul administrativ rezultă că la data de 19.10.2007 reclamantul a adresat pârâtei o cerere de verificare a dosarului, prin prisma diferențelor care ar rezulta între pensia de invaliditate și pensia pentru limită de vârstă. În consecință, la data de 19.10.2007, starea de sănătate a reclamantului era evident îmbunătățită din moment ce acesta a putut formula o cerere legată de drepturile sale de pensie. Raportat și numai la această cerere se poate considera că motivele de sănătate care îl împiedicaseră anterior pe reclamant să își exercite în termen drepturile procedurale au încetat la data de 19.10.2007, dată la care acesta era din punct de vedere medical să formuleze o cerere prin care să urmărească valorificarea drepturilor sale.
Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că cererea de repunere in termenul de contestație trebuia formulată în termen de 15 zile de la data de 19.10.2007 și nu după mai mult de 1an, astfel cum a procedat reclamantul.
Chiar dacă dovada datei la care a fost efectiv comunicată decizia contestată nu a mai putut fi produsă de niciuna dintre părți, reclamantul nu a contestat îndeplinirea obligației de comunicare din partea pârâtei, ci chiar a apreciat în cuprinsul cererii că această comunicare a avut loc cel mai probabil la începutul anului 2005.
Pentru toate considerentele expuse, cererea de repunere în termenul de contestație a fost respinsă ca nefondată.
În acest context, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a respectat termenul de 45 de zile prevăzut de art. 87 din Legea nr. 19/2000, termen de decădere a cărui încălcare duce la stingerea dreptului subiectiv ce nu a fost exercitat în condițiile impuse de lege. În consecință, a fost admisă excepția tardivității formulării contestației invocată de pârâtă, iar contestația reclamantului a fost respinsă ca tardivă.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, respingerea eronată a contestației în temeiul excepției tardivității invocate de pârâtă.
Recurentul a învederat împrejurarea că decizia contestată nu i-a fost comunicată niciodată, fapt confirmat de intimată și consemnat în încheierea de ședință din data de 29 aprilie 2009 la paragraful 5.
A învederat că în lipsa unor probe certe referitoare la comunicarea deciziei privind recalcularea pensiei de invaliditate raportarea la momentul 19 octombrie 2007 în aprecierea cererii de repunere în termen este lipsită de temei legal chiar dacă starea de sănătate se îmbunătățise.
Recursul este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs îl va admite cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamantul s-a adresat la data de 7 ianuarie 2009 Tribunalului Constanța cu o cerere având ca obiect contestație împotriva deciziei de stabilire a pensiei de invaliditate de gradul II, decizie emisă la 28 februarie 2005.
Reclamantul a învederat că a găsit această decizie la 29 decembrie 2008 și a solicitat repunerea în termenul de 45 de zile de contestare prevăzut de art. 87 din Legea nr. 19/2000.
În calcularea termenului de 45 de zile Tribunalul a folosit ca moment de început data de 19 octombrie 2007, când reclamantul a adresat pârâtei o cerere de verificare a dosarului considerând că la acest moment starea de sănătate se îmbunătățise, astfel că nu mai exista niciun impediment în formularea contestației.
Concluzia instanței este eronată, ea întemeindu-se pe simple aprecieri ce nu au fost însoțite de o motivare legală.
Esențial în aprecierea depunerii în termen a oricărei cereri este dovada de comunicare a înscrisului contestat, acesta fiind momentul reper de la care urma să se calculeze atât cererea de repunere în termen cât și contestația propriu-zisă.
În cauză, o asemenea dovadă nu s-a făcut deși existența dovezii de comunicare a făcut obiectul dezbaterilor.
În lipsa unei dovezi certe instanța nu putea să suplinească inexistența dovezii de comunicare cu aprecieri personale referitoare la îmbunătățirea stării de sănătate.
Tribunalul s-a aflat în eroare chiar și cu privire la acest aspect, fără a observa că în cauză este vorba de o stare de invaliditate diagnosticată încă din anul 1985 "nerevizuibilă" pentru o anumită boală, pe aceasta grefându-se cealaltă boală pe care s-a întemeiat cererea de repunere în termen cu privire la care a apreciat că s-a îmbunătățit starea începând cu octombrie 2007, aceasta fiind nerelevantă în raport de boala ce determinase încadrarea în gradul II de invaliditate din anul 1985.
Toate aprecierile referitoare la starea de sănătate sunt irelevante întrucât în raport de Decizia nr. - din 28 februarie 2005 de recalculare, emisă în temeiul nr.OUG 4/2005, termenul de contestare este de 45 zile de la comunicare și, deci, în lipsa unei atare dovezi Tribunalul, în lumina dispozițiilor art. 87 din Legea nr. 19/2000, trebuia să considere contestația formulată în termenul legal.
Pe cale de consecință, se va admite recursul în conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă și se va trimite cauza spre rejudecare pe fondul contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. B,. 26, județul C și cu domiciliul procesual ales în C,-, -. B,. 66, județul C (la avocat ), împotriva sentinței civile nr. 217 din 29 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare pentru soluționarea fondului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/23.11.2009
gref. -
4 ex./24.11.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel
