Recalculare pensii. Decizia 3218/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.756/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3218/
Ședința publică din data de 12 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.6842 din data de 05.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.20925/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant personal, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 24.04.2009 de către intimatul-reclamant, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente.
Curtea procedează la identificarea intimatului-reclamant, acesta legitimându-se cu Seria -.- eliberat de către Circa nr.20 la data de 04.03.1981.
Intimatul-reclamant arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, pentru motivele dezvoltate în întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 02.06.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. 20925/3AS/2008, reclamantul a chemat în judecată parata Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând obligarea paratei la recalcularea drepturilor sale de pensie, cu luarea in considerare a tuturor drepturilor de natura salariala care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, atestate de adeverința nr. 412/22.02.2008 emisă de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Îmbunătățiri Funciare ""
Prin sentința civilă nr. 6842/05.11.2008, Tribunalul Bucureștiaa dmis acțiunea formulata de reclamantul și a obligat pârâta să emită o decizie prin care sa recalculeze pensia pentru limita de vârstă cuvenita reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.07.2005, cu luarea in considerare si a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 412/22.02.2008 emisa de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Îmbunătățiri Funciare ""
Pronunțând această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. - din 25.05.2006 emisă de Casa locală de pensii sector 4 au fost recalculate drepturile de pensie pentru limita de vârstă cuvenite reclamantului, in conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
Din buletinul de calcul atașat deciziei s-a constatat că pârâta nu a luat in considerare veniturile obținute sub formă de prime si ca urmare a aplicării sistemului de retribuire in acord global, venituri atestate de adeverința nr. 412/22.02.2008 emisa de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Îmbunătățiri Funciare "".
S-a apreciat că veniturile realizate in sistem de acord global, precum si celelalte venituri suplimentare trebuie luate in considerare la calcularea drepturilor de pensie deoarece retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Așadar, pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat si de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de fata.
Reținând acest aspect, au fost precizate și dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite". Acest principiu este dezvoltat in dispozițiile următoare din același act normativ, in secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric in Legea nr.19/2000 si precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
In aceeași Anexa a OUG nr. 4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentru luarea in calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative in vigoare in diverse perioade, evidențiate împreuna cu salariile aferente in statele de plata si pentru care s-a datorat si s-a virat contribuția de asigurări sociale.
S-a apreciat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, fata de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire in acord si celelalte venituri menționate in adeverința in cauza nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau si se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000, este construita in jurul acestui principiu fundamental, si anume ca orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (in funcție de reglementarea in vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie sa fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii in discuție intre casele de pensii si instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului. Pe de o parte, se afirma in art. 2 al legii cadru principiul contributivității, mai sus menționat. Pe de alta parte, același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabila aplicarea acestui principiu, in cuprinsul OUG nr. 4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent. Tot in OUG nr. 4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, in măsura in care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, in prezenta acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat in art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 78 alin. 1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul căa au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru aceste considerente, Tribunalul, in baza art. 89 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 a obligat parata sa emită o decizie prin care sa recalculeze pensia pentru limita de vârsta cuvenita reclamantului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs la data de 08.01.2009 pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 28.01.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă și dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, recurenta-pârâtă susține nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Arată recurenta-pârâtă că este greșită dispoziția tribunalului dea se recalcula drepturile de pensie ale intimatului-reclamant cu luarea în calcul a veniturilor suplimentare reprezentând acord global, câtă vreme pct.VI din anexa OUG nr.4/2005 stabilește în mod expres că acestea nu sunt luate în calculul punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a punctajului mediu anual conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001. Această prevedere este, de altfel, în concordanță cu prevederile legii cadru în materia asigurărilor sociale de stat, respectiv Legea nr.19/2000.
În esență, recurenta-pârâtă susține că potrivit prevederilor art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Astfel, până la data de 1 iulie 1977 se înscriau salariile brute, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991 se înscriau salariile nete, iar de la data de 1 ianuarie 1991 salariile brute. Legea prevede și faptul că, la determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă salarii, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Prin urmare, la determinarea punctajelor medii anuale se pot valorifica, pe lângă salarii, sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Veniturile salariale în acord global sunt temporare și fără caracter permanent, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, nu sunt înscrise în carnetul de muncă, astfel încât nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie. Aceste venituri reprezintă o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru cei care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art.12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii. Spre deosebire de acestea, sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere, pretinde recurenta-pârâtă, rezultă clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr.92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile nu se înscriau în carnetul de muncă și, prin urmare, nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale conform art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Tocmai de aceea, arată recurenta-pârâtă, legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie, orice interpretări extinctive contravenind legii. De altfel, OUG nr.4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale care prin decizia nr.736/2006 și-a exprimat poziția cu privire la dispozițiile de la pct.VI din Anexa la OUG nr.4/2005.
Nu pot fi invocate hotărârile pronunțate în spețe similare, în sensul admiterii cererii, întrucât nu au relevanță în cauză,în sistemul de drept românesc precedentul judiciar neconstituind izvor de drept.
La data de 24.04.2009, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Deși se invocă motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă, în realitate se formulează numai critici care țin de interpretarea și aplicarea greșită a legii, astfel încât recursul va fi analizat numai din această perspectivă.
Recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bai nvocat art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând în esență că tribunalul a aplicat și interpretat greșit textele de lege incidente în cauză, respectiv normele Legii nr.19/2000 și ale OUG nr.4/2005 care nu au încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Așadar, pornind de la situația de fapt potrivit căreia reclamantului i-a fost acordată pensie pentru limită de vârstă începând cu 01.05.1990, recalculată în baza OUG nr.4/2005, începând cu 01.07.2005, prin decizia nr.-/25.05.2006, aspectul litigios în cauză este acela dacă sumele de bani obținute în sistem de acord global și primele, evidențiate în adeverința nr.412/22.02.2008 emisă de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Îmbunătățiri Funciare "" trebuie luate în considerare la stabilirea punctajului mediu anual, în vederea modificării deciziei de pensie menționată anterior.
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea notează dispozițiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 potrivit cărora fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției acordate de participanți la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite. Acest principiu al contributivității impune ca stabilirea drepturilor de pensie să fie făcută avându-se în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea. Dovada veniturilor obținute de fostul salariat, a salariului tarifar și a sporurilor, precum și a sumelor încasate în sistem de acord poate fi făcută prin adeverințe eliberate de fostul angajator, probă recunoscută prin dispozițiile art.4 alin. 3 din OUG nr. 4/2005.
Așadar, la determinarea punctajului mediu anual al asiguratului trebuie respectate dispozițiile art.77 și art.78 din Legea nr.19/2000 care arată modul de calcul a numărului de puncte realizat în fiecare lună prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut din luna respectivă comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Din interpretarea normelor arătate anterior rezultă că sporurile și adaosurile obținute de fostul salariat pe lângă salariul tarifar vor fi luate în calculul punctajului lunar dacă sunt îndeplinite două condiții, respectiv dacă au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și dacă s-au plătit contribuțiile la fondul de asigurări sociale.
Ori, forma de retribuire în acord global reglementată de art.2 și următoarele din Legea nr.57/1974 presupunea că retribuirea muncii se făcea "pe baza principiului socialist al repartiției după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a întregii societăți, de rezultatele obținute din muncă". Conform art.12 alin.1 din Legea nr.57/1974, salariații erau retribuiți în acord global atunci când o formație de lucru, un colectiv încheia cu unitatea un contract cuprinzând angajamente reciproce, în vederea realizării tuturor sarcinilor ce-i revin pentru executarea unor obiecte ori lucrări, sau pentru obținerea unei producții.
După generalizarea acordului global intervenită începând cu 1.09.1983, în baza Legii nr.2/1983, se prevedea că, pe lângă retribuția tarifară, salariatul beneficia ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege (art.4 din Legea nr.2/1983).
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de unitate și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar art.1 din Decretul nr.389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Prin urmare, legislația în materia pensiilor, cunoscută ca fiind vechiul sistem al asigurărilor sociale de stat, reglementa atât posibilitatea obținerii de către salariat a veniturilor în sistemul acordului global, dar și obligația unităților de a calcula contribuția salariatului pe baza acestor venituri la fondurile de asigurări sociale și de a vărsa această contribuție, cu scopul evident de a fi luate în considerare la data stabilirii drepturilor de pensie. De altfel, dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile au depus contribuția la fondul de asigurări sociale de stat era în mod expres prevăzut de art.3 din Legea nr.3/1977.
Întrucât veniturile obținute de intimatul-reclamant în acord global au avut caracter permanent în sensul Legii nr.49/1992, au constituit bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, iar contribuția individuală a fost achitată după cum atestă fostul angajator Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Îmbunătățiri Funciare "" în adeverința eliberată sub nr.412/22.02.2008 și care face dovada deplină până la înscriere în fals, aceste venituri trebuie valorificate la stabilirea drepturilor de pensie, prin modificarea deciziei de recalculare a drepturilor de pensie.
Această interpretare și aplicare a normelor de drept se impune, cu înlăturarea dispozițiilor punctului VI din anexa OUG nr.4/2005 care prevăd că sumele reprezentând acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare. Această din urmă dispoziție trebuie interpretată prin prisma dispozițiilor Legii nr.19/2000. Ori, legea pensiilor, act normativ cu forță juridică superioară unei ordonanțe, reglementează principiile pe baza cărora funcționează sistemul public de asigurări sociale și se aplică cu preeminență.
Nici împrejurarea că prin decizia nr.736/24.10.2006 a Curții Constituționale a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public nu este de natură să conducă la pronunțarea unei alte soluții. În considerentele deciziei s-a reținut că noua legislație privind sistemul public de pensii recunoaște ca stagiu de cotizare vechimea în muncă considerată utilă de legislația anterioară pentru determinarea dreptului la pensie, iar verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete, individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.
Urmează așadar a se constata legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.6842 din data de 05.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.20925/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red./tehn.
2 ex./03.07.2009
Tribunalul București
Judecători,
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
