Recalculare pensii. Decizia 3217/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.745/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.3217/
Ședința publică din data de 12 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER:
*******************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.6839 din data de 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.20725/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, prin mandatar -, având ca obiect"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant, prin mandatarul său, d-na -, cu procură la fila 8 din dosarul de fond, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, pentru termenul de azi, s-a depus la dosar prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 04.05.2009, de către intimatul-reclamant, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente.
Se prezintă, în ședință publică, d-na -, mandatara intimatului-reclamant, care, întrebată fiind, arată că nu are studii juridice.
Curtea, față de această situație, ia act de prezența mandatarului intimatului-reclamant și, făcând aplicarea dispozițiilor art.68 Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr.6839 din data de 05.11.2008, pronunțată în dosarul nr.20725/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a -a -Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B () și a obligat-o pe aceasta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.07.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate prin adeverința nr.196/06.11.2007, emisă de - și prin certificatul nr. 5561/16.01.2008, emis de Direcția Municipiului Ba A rhivelor Naționale.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.-/30.06.2005, emisă în temeiul OUG nr.4/2005 (fila 20 din dosarul de fond), au fost recalculate drepturile de pensie pentru limita de vârsta cuvenite reclamantei, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000.
Analizând buletinul de calcul atașat deciziei, prima instanță a constatat că pârâta nu a luat în considerare veniturile obținute sub formă de prime și nici pe cele obținute ca urmare a aplicării sistemului de retribuire înacord global, venituri atestate de adeverința nr.196/06.11.2007 emisa de - și de certificatul nr. 5561/16.01.2008, emis de Direcția Municipiului Ba A rhivelor Naționale.
Cât privește veniturile realizate în sistemul deacord global,precum și celelalte venituri suplimentare, a apreciat că acestea trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea înacord globalpresupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că, lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetele lor de muncă.
Tribunalul a avut în vedere prevederile Legii nr.27/1966 și pe cele ale art.1 din Decretul nr.389/1972 și, reținând acest aspect, apreciat că se cuvin a fi precizate și dispozițiile art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora: "Sistemul public se organizează și funcționează având la bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.".
A constatat că acest principiu este dezvoltat și în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie.
Astfel, a reținut că, potrivit dispozițiilor art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Totodată, a considerat că, prin dispozițiile art.4 alin.2 și alin.3 din OUG nr.4/2005 legiuitorul se abate de laprincipiul contributivității,pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare, care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor, sunt enumerate în anexele ordonanței, acestea putând fi dovedite prin mențiunile existente în carnetele de muncă sau prin adeverințe, întocmite conform legii, de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, a constatat că în Anexa 1 a nr.OUG4/2005 se menționează că aceste venituri nu vor fi luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că ele nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare și a apreciat că aeeași soluție este menționată pentru"alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
S-a apreciat, de către tribunal, că, în speță, au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000, față de cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că, soluția contrară ar presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data
intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția
trebuie să fie aceeași, conform principiului"ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet"(metoda de interpretare a analogiei, potrivit căreia, unde se aplică același raționament, rezultă aceeași soluție).
Instanța de fond a mai reținut că, pe de altă parte, același legiuitor limitează, în cuprinsul OUG nr. 4/2005, fără nicio justificare rezonabilă, aplicarea principiului contributivității, înlaturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în nr.OUG4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale ().
Prin urmare, prima instanță a considerat că, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că primeazăprincipiul contributivității, afirmat în cuprinsul art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ, precum și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B (), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Referitor la luarea în calcul a veniturilor suplimentare obținute de contestatoare, ecurenta-pârâtă arată că mențiunea de la punctul VI din Anexa la.OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale, prevede că:"Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie și după timp pe bază de tarife sau cote procentuale -.".
Susține că această dispoziție este în concordanță cu prevederile legii-cadru în materia asigurărilor sociale de stat, determinarea punctajului mediu anual, cu ocazia operațiunii de recalculare guvernate de G nr.4/2005, realizându-se cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000.
Recurenta-pârâtă invocă și dispozițiile art.164 din Legea nr.19/2000, potrivit cărora, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Învederează că, astfel, până la data de 1 iulie 1977 se înscriau salariile brute, de la data de 1 iulie 1977 și până la data de 1 ianuarie 1991, se înscriau salariile nete, iar de la data de 1 ianuarie 1991 - salariile brute și, în acest sens, precizează că, de asemenea, legiuitorul a statuat că, la determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă salarii, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Consideră că, din cele menționate anterior, rezultă că la determinarea punctajelor anuale este imperios necesar să se valorifice, pe lângă salarii și sporurile cu caracter permanent, care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Apreciază că veniturile suplimentare obținute de către intimata-reclamantă nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor de predare a lucrărilor de cercetare științifică, pentru care își asumau răspunderea de finalizare și realizare etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță de dispozițiile art.12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani, acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Precizează că această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974, care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din prevederile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborate cu cele ale Ordinul nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global,primeleocazionale șipremiile,nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale potrivit dispozițiilor art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Arată că tocmai de aceea legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie și că, de aceea, orice interpretări extinctive contravin textului de lege.
Menționează că, mai mult, textul nr.OUG4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale, care, prin Decizia nr.736/2006, s-a exprimat chiar cu privire la dispozițiile de la pct. VI din Anexa nr.OUG4/2005.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.4 și pct.9 și ale art.3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 9 - 13 din dosarul de recurs), intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și, în consecință, menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc. civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în materia pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. "e" din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimatul-reclamant a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă (filele 31 - 41 din dosarul de fond), cât și cu acte de certificare și anume, cu adeverința nr.196/06.11.2007, emisă de fostul angajator - și cu certificatul nr. 5561/16.01.2008, emis de Direcția Municipiului Ba A rhivelor Naționale (aflate la filele 25 și, respectiv 26 - 28 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, obținute în sistemul de retribuire înacord global, cât și cu titlu despor de toxicitateși deadaosuri pentru condiții speciale, venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Potrivit dispozițiilor art.78 din Legea nr.19/2000:"Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică".
Așadar, Curtea, apreciind cădispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispoz.art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art.2 din OUG nr.4/2005, apreciază că este îndreptățit intimatul-reclamant la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor și sporurilor obținute,inclusiv a celor cu titlu de venituri înacord global, spor de toxicitateșiadaosuri pentru condiții speciale.
Având în vedere cele susținute de recurenta-pârâtă în motivarea recursului, Curtea mai reține și aspectul căveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireînacord globalnu sunt sporuri propriu-zise, ci acestea au reprezentat, practic,însăși o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent.
De altfel, reține Curtea, chiar recurenta, încercând să argumenteze faptul că veniturile realizate în sistemul de acord global nu ar avea caracter permanent, face trimitere, în cuprinsul cererii sale de recurs, la ispozițiile art.4 și art.5 din Legea nr.2/1983 - lege ce reglementalucrul înacord global-, dispoziții care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, recunoscând, astfel, implicit, că aceste venituri reprezintă, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 prevăd că:"Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art.5 din același act normativ, potrivit cărora: "munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.
În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".
Potrivit art.47 alin.2 din Constituție, republicată, cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat Curtea Constituțională a României.
Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost recalculate pensiile persoanelor pensionate anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel încât toate pensiile să fie stabilite pe baza acelorași principii.
Chiar din preambulul OUG nr.4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat " n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență,-.".
Curtea mai are în vedere șirincipiului p. egalității, reglementat de dispozițiile art.2 lit. b) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora:
"Art. 2.- Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -
b)principiul egalității,care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; -."
Cât privește Decizia nr.736/24.10.2006 pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea recursului în interesul legii, care a fost invocată de către recurenta, Curtea reține că aceasta nu vine în sprijinul susținerilor recurentei, ci, dimpotrivă, le infirmă.
Astfel, Curtea reține că, prin decizia sus-menționată, Curtea Constituțională a decis că:"Verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor,constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.".
Apreciind că toate criticile recurentei-pârâte sunt doar simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, Curtea le va înlătura ca atare, urmând a menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus,în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.6839 din data de 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.20725/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, prin mandatar -.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 12.06.2009
Jud.fond: ;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
