Recalculare pensii. Decizia 3784/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.804/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3784/
Ședința publică de la 27 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.6940 din data de 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.20947/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:" recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul,personal, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 15.05.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatului, cu CI seria - nr.- eliberată de SPCEP S1 biroul nr.3 la data de 29.08.2007.
Intimatul, personal, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 6940 din data de 11.11.2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Social a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta, în temeiul Legii nr. 19/2000 să emită o decizie de recalculare a pensiei față de reclamant, prin luarea în considerare a tuturor veniturilor conform adeverințelor nr. 391/11.10.2004 emisă de SA, începând cu data de 01.02.2008 și nr. 200/14.07.2008 emise de SA, începând cu 01.08.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că pârâta a procedat la recalcularea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă ale contestatorului în baza OUG nr. 4/2005 fără a valorifica adeverințele nr. 391/11.10.2004 emisă de SA și nr. 200/14.07.2008 emise de SA, în care erau evidențiate veniturile suplimentare realizate în timpul activității față de salariul tarifar înscris în carnetul de muncă cu titlu de acord global și prime.
Tribunalul a reținut că retribuirea în acord global și plata de prime presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevede că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Tribunalul a invocat și dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 389/1972 în acest sens.
În privința formelor de retribuire în acord și prime se menționează în anexa 1 Ordonanței de Urgență nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarif sau cote procentuale, premiile anuale sau premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială (dreptul comun în materie) dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Acest principiu este consacrat expres de art. 2 din Legea nr. 19/2000 care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat de către Tribunal că în speță au aplicabilitate aceste dispoziții legale cu valoare de principiu, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat. Ar fi inechitabil ca veniturile realizate în acord global și prin plata de prime anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate, întrucât soluția legislativă trebuie să fie aceeași, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri.
Pârâta trebuie să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public (formele de retribuire în acord și prin plata de prime, într-adevăr, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă, conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul de pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurările sociale, or, acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar), în considerarea prevederilor legale și a adeverinței eliberate de fostul angajator al reclamantei, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de toate veniturile realizate de salariat.
Tribunalul a făcut aplicarea art. 87 și 155 din Legea nr. 19/2000, astfel încât a admis cererea.
Împotriva hotărârii a declarat recurs intimata, în baza art. 304 pct. 4 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă cu motivarea că instanța de fond a omis să soluționeze excepția prematurității încălcând astfel dispozițiile art. 127 cod proc. civilă.
Pe fondul recursului, s-a arătat că, în mod greșit, instanța a dispus luarea în considerare a veniturilor obținute în acord global deși nu sunt câștiguri permanente și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor în legislația anterioară, întrucât în domeniul drepturilor de asigurări sociale Legea nr.19/2000 reprezintă dreptul comun iar normele speciale referitoare la sporuri sunt derogatorii, potrivit nr.OUG4/2005, și nu dispun a se lua în calcul formele de retribuire în acord astfel încât în mod greșit Tribunalul nu a făcut aplicarea normei speciale ci a normelor generale.
Recurenta a mai susținut că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin incursiunea în domeniul altor puteri constituite și a încălcat principiul juridic conform căruia norma juridică specială derogă de la cea cu caracter general și se aplică cu întâietate și că, respectând principiul egalității, a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În ce privește motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4. pr. civ. Curtea reține că acesta nu a fost motivat de recurentă, care nu a indicat modalitatea concretă în care s-ar fi săvârșit excesul de putere al primei instanțe.
Se reține că prima instanță a soluționat cauza, exercitând controlul jurisdicțional în limitele competențelor ce i-au fost conferite de art. 154 și 155 din Legea nr. 19/2000.
Referitor la excepția prematurității, Curtea reține că adeverința nr. 200/14.07.2008 a fost depusă la recurentă la 17.07.2008, fără ca aceasta să răspundă solicitării de recalculare a pensiei formulată cu acea ocazie de contestator. În consecință cererea de recalculare nu este prematură, culpa fiind a pârâtei care nu a soluționat în termenul legal o astfel de cerere.
Este adevărat că prima instanță nu s-a pronunțat expres asupra acestei excepții, însă cu ocazia deliberării a trecut la judecata fondului cauzei, a analizat conținutul adeverinței și a dispus valorificarea ei. Nu se poate aprecia că recurenta a suferit o vătămare procesuală în condițiile în care a avut posibilitatea să supună excepția invocată controlului jurisdicțional în recurs, sens în care a fost analizată și respinsă în conformitate cu cele expuse anterior.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, Curtea constată că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale atunci când a obligat intimata să includă în baza de calcul a pensiei sumele obținute de reclamant în sistemul acordului global și alte sporuri pentru care a fost achitată contribuția de asigurări sociale.
Recurenta a susținut că aceste venituri nu au un caracter permanent și nu sunt prevăzute expres de actele normative aplicabile.
Curtea constată că susținerile recurentei sunt nefondate în condițiile în care acordul global a fost un mod de salarizare specific domeniului de activitate în care a lucrat contestatorul, având un caracter permanent iar pentru aceste câștiguri suplimentare, care erau incluse în câștigul brut realizat de personalul salariat, angajatorul era obligat să verse o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat. De altfel, în adeverință angajatorul a stipulat expres că pentru aceste venituri cu caracter permanent s-au achitat cotele S, conform actelor normative în vigoare la data plăților.
Având în vedere că pentru aceste venituri s-a achitat contribuția de asigurări sociale, ele pot fi incluse în baza de calcul a pensiilor având în vedere principiul contributivității reglementat de art. 2 lit. "e" din Legea nr. 19/2000, pentru a nu se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
De asemenea, deși aceste venituri suplimentare nu sunt prevăzute expres în categoria sporurilor cu caracter permanent, legea dă posibilitatea luării în considerare a tuturor sporurilor de această natură, probate nu numai prin înscrierea lor în carnetul de muncă ci și cu adeverințele emise de angajator, conform art.164 din Legea nr. 19/2000.
În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că instanța de fond ar fi aplicat cu prioritate normele generale în dauna unor norme speciale, aceasta apreciere este nefondată întrucât în mod corect au fost coroborate dispozițiile legale incidente, neputându-se aprecia că nr.OUG4/2005 derogă de la principiile generale reglementate de Legea nr.19/2000 în materia asigurărilor sociale.
Față de aceste împrejurări Curtea constată că recurenta nu a dovedit prin probele administrate în cauză criticile referitoare la nelegalitatea sau netemeinicia sentinței pronunțată de instanța de fond, nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.6940 din data de 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.20947/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. S/
Tehnored.
/2 ex.26.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
