Recalculare pensii. Decizia 389/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
Dosar nr-
Format vechi nr.6313/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.389/
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, împotriva sentinței civile nr.971 F din data de 06.10.2009, pronunțate de către Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (format vechi nr.1621/2009), în contradictoriu cu intimatul-reclamant-având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns: recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I și intimatul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 09.12.2009 de către intimatul-reclamant întâmpinare la motivele de recurs formulate de către recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, în dublu exemplar, cu precizarea că pe această cale s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ.
De asemenea, se mai arată faptul că și recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I prin motivele de recurs formulate în cauză a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea constatând că în cauză ambele părți au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 09.11.2009, recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Iac riticat sentința civilă nr.971/F/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr-, arătând că aceasta a fost pronunțată cu aplicarea greșită și încălcarea legii, prevederile art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 nefiind aplicabile intimatului-reclamant întrucât acestuia din urmă i-au fost stabilite drepturile la pensie începând cu data de 01.05.1991, conform dispozițiilor Legii nr.3/1977.
Recurenta a susținut de asemenea că prin hotărârea mai sus identificată, instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și neținând cont de faptul că, în raport de dispozițiile art.87 din Legea nr.19/2000, contestația era tardivă.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe prevederile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, HG nr.1550/2004, OUG nr.4/2005, Legea nr.19/2000.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Asupra acestuia, Curtea reține următoarele:
Actul juridic dedus judecății este reprezentat de relațiile sociale izvorâte din aplicarea normelor juridice raportat la drepturile de asigurări sociale, respectiv dreptul la pensie.
Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond nu a dat o altă calificare juridică, relațiilor sociale pe care le-a analizat prin prisma normelor juridice ce reglementează dreptul la pensie.
Pe cale de consecință, în speță nu poate fi vorba despre o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății, ci despre o interpretare pe care recurenta o consideră lipsită de temei legal, apreciere pe care Curtea o înlătură ca neîntemeiată în considerarea următoarelor argumente.
Drepturile la pensie ale intimatului-reclamant au fost deschise la 01.05.1991.
Pentru această dată sunt incidente dispozițiile art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 potrivit cărora evaluarea punctajului în vederea recalculării pensiilor aflate în plată se realizează în funcție de anul înscrierii la pensie, respectiv anul 1991.
În anul 1991, legea care reglementa condițiile în care se putea obține punerea în plată a pensiilor, era Legea nr.3/1977.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 vechimea necesară și suficientă pentru a fi considerată stagiu complet este de 20 de ani pentru munca desfășurată în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă.
Susținerea conform căreia stagiul de cotizare luat în considerare ar trebui să fie cel de 30 de ani prevăzut în Legea nr.19/2000 este neîntemeiată pentru că această lege nu se poate aplica retroactiv, în condițiile în care drepturile la pensie au fost deschise anterior anului 2001, iar art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 face trimitere expresă la reglementările în vigoare în anul deschiderii dreptului la pensie.
Raționamentul instanței de fond este corect și întemeiat pe dispoziții legale, împrejurarea că intimatul-reclamant beneficiază de prevederile OUG nr.4/2005 nefiind de natură să infirme aprecierile Tribunalului Ialomița.
Cât privește argumentul referitor la conținutul art.14 din legea nr.3/1977, Curtea subliniază că textul acestui articol nu reglementează doar scăderea vârstei de pensionare, așa cum eronat susține recurenta, ci menționează, în mod expres, în alin.1, durata stagiului de cotizare și modul de calcul al acestuia.
În privința excepției tardivității pe care instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, în exercitarea controlului judiciar subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Intimatul nu a urmărit prin promovarea acțiunii soluționată de Tribunalul Ialomița anularea deciziei inițiale de pensionare, ci revizuirea drepturilor de pensie ca efect al unor erori în ceea ce privește stagiul de cotizare.
Potrivit dispozițiilor art.89 din Legea nr.19/2000, este permisă revizuirea, chiar din oficiu, a drepturilor de pensie, dacă elementele avute în vedere la calculul inițial al pensiei au suferit modificări, ulterior datei de 01.04.2001.
Dacă această revizuire este permisă pârâtei-recurente în scopul de a plăti pensionarului un cuantum corect al drepturilor de pensie, nu există niciun motiv ca pensionarul să nu poată solicita, la rândul său, o asemenea revizuire.
Dacă s-ar admite ipoteza contrară, ar însemna că și în situația în care ar subzista erori materiale de calcul sau orice alt fel de greșeli în decizia inițială de pensionare, precum și în deciziile ulterioare, iar pârâta-recurentă nu ar observa (sau nu ar avea interesul să le observe) la momentul efectuării propriilor verificări, pensionarul să fie nevoit să accepte să primească o pensie în alt cuantum decât cel corect, doar pentru faptul că nu a solicitat anularea deciziei eronate în termenul prevăzut de art.87 din Legea nr.19/2000.
O asemenea situație, pe lângă faptul că apare ca profund inechitabilă, contravine intenției reale a legiuitorului la momentul edictării legii cadru a pensiilor din sistemul public.
Scopul legiuitorului, prin Legea nr.19/2000, a fost să permită stabilirea și acordarea unor pensii corect calculate, chiar dacă acest deziderat rămâne deschis dezbaterii câtă vreme există atât de multe litigii generate de interpretarea Caselor Județene de Pensii și a CNPAS-ului în privința drepturilor conferite de legea mai sus precizată.
Atât timp cât art.89 alin.1 din Legea nr.19/2000 permite revizuiri și modificări legale (adică în acord cu situația faptică reală căreia i se aplică în mod corect dispozițiile legale), înseamnă că intenția legiuitorului a fost aceea de a lua toate măsurile ca pensiile aflate în plată să fie rezultatul unor calcule corecte.
Or, tocmai acest aspect l-a avut în vedere și reclamantul-intimat atunci când a formulat acțiunea a cărui obiect juridic generic se subsumează obligației de a face pentru care, din motivele mai sus expuse, nu este aplicabil termenul de decădere prevăzut de art.87 din Legea nr.19/2000.
Și din această perspectivă, soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Apreciind că prin soluția dată speței, Tribunalul Ialomițaa soluționat temeinic și legal cauza, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, împotriva sentinței civile nr.971 F din data de 06.10.2009, pronunțate de către Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (format vechi nr.1621/2009), în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
În temeiul art.108 pct.1 lit.a Cod pr.civilă, dispune amendarea recurentei cu 100 Ron.
Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicarea măsurii amenzii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/2 ex./08.02.2010
Jud.fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Zeca Dorina, Farmathy Amelia
