Recalculare pensii. Decizia 398/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 398
Ședința publică de la 13 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I împotriva sentinței civile nr. 119 din 30. 01. 2008 Tribunalului Iași, intimat fiind G, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru recurentă, lipsă intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, adresa nr. 1394 din 27.05. 2008 emisă de B, adresă prin care se trimit relațiile solicitate de instanță la termenul anterior.
Consilier jr. precizează că a luat cunoștință de conținutul adresei, nu mai are cereri de formulat, nu solicită amânarea cauzei.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Consilier jr. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 119/30.01.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii I și, în consecință, a fost obligată pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului ca urmare a valorificării drepturilor bănești înscrise în adeverința 1402/17.07.2007 eliberată de SC ""
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul Gal ucrat în perioada 1970-1993 la pe funcția de sudor.
La data de 17.07.2007 unitatea a eliberat reclamantului adeverința nr. 1402 prin care se atestă că în perioada lucrată a beneficiat de sume pentru program prelungit. În aceeași adeverință există mențiunea că pentru aceste sume unitatea a plătit CAS.
În baza acestei adeverințe, reclamantul Gas olicitat pârâtei Casa Județeană de Pensii I recalcularea pensiei.
Prin adresa -/14.11.2007 Iac omunicat reclamantului că întrucât sporul pentru program prelungit nu este prevăzut de nr.OUG 4/2005, nu poate fi inclus în calcul la determinarea punctajului mediu anual.
Conform art. 78 din Legea 19/2000 calculul punctajului se face prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile care au constitui baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar.
OUG 4/2005 prevede în anexă care sunt sporurile care potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual. La pct. IV, printre aceste sporuri sunt menționate: "alte sporuri acordate de ministerele de resort, conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale", iar la pct. V sunt menționate sporurile cu caracter permanent conform prevederilor Legii 49/1992, printre care și sporul pentru lucru sistematic peste programul normal.
A reținut instanța că acest spor pentru program prelungit reprezintă un drept salarial realizat de contestator pentru care i s-a reținut și virat de către unitatea angajatoare contribuția de asigurări sociale, astfel încât, potrivit art. 2 lit. "e" din Legea 19/2000 care statuează principiul contributivității, drepturile de asigurări sociale se cuvin acestuia pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. Mai mult decât atât, consideră instanța că acest spor pentru regim prelungit este identic în conținut și asimilabil sporului cu caracter permanent având în vedere că a fost realizat de reclamant în mod sistematic dictat de specificul muncii.
Având în vedere situația de fapt reținută, cât și dispozițiile legale menționate, instanța a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, susține recurenta că în mod greșit a reținut prima instanță că regimul de 10 ore de lucru/zi reprezintă un spor pe lângă salariul tarifar de încadrare, deoarece, potrivit art. 1 și 2 din 1546/21.08.1952, trusturile de construcții montaj puteau aproba program normal de lucru până la 10 ore pe zi, care erau considerate și plătite ca ore normale.
De asemenea, susține recurenta că în adeverința nr. 1402/13.07.2007 nu se menționează că acest spor ar fi fost acordat cu caracter permanent, iar din conținutul adeverinței rezultă caracterul nepermanent.
Pe de altă parte, mai arată recurenta, contestatorul a fost înscris la pensie în temeiul Legii 3/1977, iar odată cu evaluarea pensiei îi sunt aplicabile prevederile OUG 4/2005, care nu prevede între sporurile menționate ca fiind acordate cu caracter permanent sporul pentru regim prelungit.
Ca urmare se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Alăturat recursului a fost depusă, cu titlu de practică judiciară, decizia nr. 437/29.06.2007 a Curții de Apel Iași.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
La solicitarea recurentei, conform art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă (la care fac referire dispozițiile art. 316 și 298 Cod procedură civilă), instanța a solicitat - Sucursala B să precizeze dacă în perioada 1970 -1993 regimul de 10 ore a fost aprobat ca program normal de lucru și plătit ca atare sau ca spor pe lângă salariul tarifar de încadrare.
Prin adresa nr. 1394/27.05.2008, aceasta a comunicat că a practicat pe șantiere regim de 10 -12 ore ca program de lucru plătit fără spor, în conformitate cu prevederile 1546/21.08.1952, 2579/1956 și Decretul 175/1973.
Într-adevăr, potrivit art. 1 din 1546/1952, trusturile/unitățile de construcții montaj puteau aproba program normal de lucru până la 10 ore pe zi, iar în cazuri excepționale peste 10 ore pe zi, după procedura prevăzută de actul normativ.
Art. 2 din 1546/1952 precizează că orele efectuate în condițiile art. 1 vor fi considerate și plătite ca ore normale.
Ca atare, "sumele program prelungit" conținute în adeverința nr. 1402/17.07.2007 nu pot fi asimilate unui spor pentru lucrul sistematic peste programul normal în vederea aplicării dispozițiilor OUG 4/2005 pct. IV,V, așa cum greșit a reținut prima instanță, raportat precizărilor unității privind aprobarea regimului de 10-12 ore ca program de lucru normal, plătit fără spor, în condițiile 1546/1952.
Față de toate considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, cu referire la art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că recursul Casei Județene de Pensii este fondat, urmând să îl admită și să modifice în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului privind valorificarea drepturilor înscrise în adeverința nr. 1402/2007 emisă de SC "" SA
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței 119/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Iași sentință pe care o modifică în tot.
Respinge acțiunea formulată de G în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii I, privind valorificarea drepturilor înscrise în adeverința 1402/2007 a "" SA
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
04.07.2008 - 2 ex.
Tribunalul Iași: -
- -
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Nelida Cristina
