Recalculare pensii. Decizia 42/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 42/R-CA
Ședința publică din 08 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.885/AS din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurenta-intimată, în baza delegației de împuternicire de la dosar, lipsind intimatul-contestator.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatului-contestator.
Reprezentantul recurentei-intimate arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul recurentei-intimate Casa Județeană de Pensii A, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației.
Solicită a se avea în vedere că la stabilirea drepturilor de pensie recalculate ale intimatului-contestator, Casa Județeană de Pensii Aau tilizat toate salariile din carnetul de muncă și sporurile.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș contestatorul a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii A pentru a fi obligată la recalcularea drepturilor la pensie, motivat de faptul că la stabilirea acesteia nu s-au luat în calcul venituri cu caracter permanent pentru determinarea punctajului, enumerând perioadele și actele care atestă situație.
Ulterior, la data de 2 mai 2006, solicitat anularea deciziei emisă la data de 30 noiembrie 2005 și emiterea unei noi decizii prin care să i se recalculeze drepturile la pensie, așa cum a solicitat inițial.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.485/AS din data de 20 iunie 2006 respins contestația, reținând că drepturile la pensie ale contestatorului au fost stabilite prin decizia nr.-/30.11.2005, revizuită din oficiu de intimată la data de 30 martie 2006, când s-a emis o nouă decizie și s-a luat în calcul sporul de vechime rezultând din adeverința emisă la data de 11.11.2004 emisă de către Direcția Agricolă A pentru perioada 11.06.1992-11.04.1994.
În consecință, ulterior introducerii contestației intimata a satisfăcut parțial pretențiile contestatorului în privința recalculării drepturilor la pensie și includerii în baza de calcul a veniturilor cu caracter permanent pentru stabilirea punctajului.
S-a motivat însă că sporul pentru exercitarea unei funcții de conducere suplimentară în perioada cât a îndeplinit funcția de președinte la. Câmpulung, respectiv la Obștea Câmpulung, nu a fost inclus în stabilirea punctajului mediu anual, întrucât adeverințele prin care se concretizează nu au fost întocmite în conformitate cu cerințele legii.
În acest sens s-au invocat prevederile VI din Anexa la nr.OUG4/2005 din care rezultă că adeverințele prin care se dovedesc aceste sporuri vor cuprinde denumirea unității, perioada în care s-a lucrat, indicarea datei de începere și de încetare a raporturilor de muncă, funcția, meseria sau specialitatea exercitată, denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată, perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s- acordat.
Așa fiind, a recomandat contestatorului să se adreseze unităților în cauză pentru a emite adeverințele respective potrivit legii, după care se poate adresa intimatei pentru recalcularea drepturilor la pensie în conformitate cu art.169 din Legea nr.19/2000.
Deosebit a arătat în privința adeverințelor eliberate la data de 6 martie 2006 de Primăria Câmpulung, respectiv la data de 2 martie 2006 de Obștea Agricolă A Câmpulung, că nu au fost luate în calcul întrucât nu au fost depuse de contestator la dosarul de pensionare, iar în ceea ce privește perioada 18.03.1969-31.12.1990, în legătură cu care a susținut că a beneficiat de spor pentru muncă în condiții deosebite, a arătat că nu a făcut această dovadă.
Împotriva acestei sentințe contestatorul a declarat recurs, iar prin decizia nr.96/R-CA/12.09.2006 s-a admis recursul, s-a casat sentința, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
S-a reținut în decizia de casare că, potrivit dispozițiilor pct. VI, adeverințele prin care se dovedesc sporurile primite vor cuprinde denumirea unității, perioada în care s-a lucrat cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă, funcția, meseria exercitată, denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată, perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s- acordat, adeverințele purtând număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui ce o angajează.
În cauză, instanța nu a ținut cont de cele două adeverințe eliberate de Primăria Municipiului Câmpulung la data de 29 mai 2006, respectiv de Obștea Agricolă Câmpulung eliberată la data de 5 iunie 2006, apreciind că nu au fost întocmite în raport cu cerințele legale, deși din conținutul acestora rezultă că în realitate cuprind toate elementele la care se referă prevederile mai sus citate.
Pe de altă parte a lipsit pe contestator de dreptul la un proces echitabil, încălcând și art.6 din Convenție care reglementează dreptul la un proces echitabil, statuând că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și întru-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială.
În consecință, a apreciat că recursul este fondat, a casat sentința cu trimitere spre rejudecare la tribunal, în sensul de a se pronunța pe fondul litigiului și cu privire la cele două adeverințe emise cu respectarea legii și a aprecia asupra încadrării sporurilor rezultând din acestea în cele la care se referă art. V din nr.OG4/2005.
S-a format dosarul nr.6796/109/19.10.2006 pe rolul Tribunalului Argeș, iar prin sentința civilă nr.204/AS/28.03.2007 s-a admis în parte contestația, s-a anulat decizia nr.-/30.11.2005 emisă de intimată, care a fost obligată să emită o nouă decizie în care să aibă în vedere și perioadele menționate în adeverințele nr.11402/29.05.2006, nr.9966/10.05.2006, precum și fișa nr.13368/14.07.2004, eliberate de Primăria Municipiului Câmpulung.
S-a reținut de către instanța de fond potrivit nr.OUG4/2005 pct. V, sunt considerate sporuri cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr.49/1992, următoarele: sporul de vechime în muncă, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare, alte sporuri cu caracter permanent, acestea utilizându-se la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât și pentru cele ulterioare datei de 01.04.1992.
Punctul VI din actul normativ menționat arată faptul că adeverințele prin care se dovedesc aceste sporuri trebuie să cuprindă denumirea unității, perioada în care s-a lucrat cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă, funcția, meseria exercitată, denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată, perioada în care primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat, adeverințele purtând număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui ce o angajează.
Prin adeverința nr.9966/10.05.2006 (52 dosar 1282/2006) se certifică faptul că a lucrat în cadrul fostului Câmpulung, îndeplinind funcția de președinte și inginer șef în perioada 1.03.1969 - 15.02.1987 și 01.01.1990 - 01.01.1992.
primită este cea trecută în fișa nr.13368/14.07.2004 cu valorile menționate pentru fiecare (10 - dosar 1282/2006), sumele în cauză reprezentând sporul de conducere.
De asemenea, s-a reținut că prin adeverința nr.11402/29.05.2006 (79 dosar nr.1282/2006) se certifică aceeași situație pentru perioadele menționate, arătându-se în plus că petentul a beneficiat de o retribuție aferentă realizării producției fizice, raportată la norma de muncă.
Mențiunile cuprinse în cele două adeverințe se încadrează în dispozițiile nr.OUG4/2005 pct. V, astfel că instanța a admis în parte contestația, a anulat decizia nr.-/30.11.2005 emisă de intimată și a obligat Casa Județeană de Pensii A să emită o nouă decizie, urmând să aibă în vedere adeverințele nr.11402/29.05.2006 și nr.9966/10.05.2006 eliberate de Primăria Municipiului Câmpulung.
Deoarece toate aceste date sunt trecute în fișa nr.13368/14.07.2006, tribunalul a obligat intimata să ia în calcul și acest înscris la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatorul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, în esență, pentru aceea că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor adeverințelor referitoare la funcțiile și perioadele în care acesta le-a îndeplinit, încălcând recomandările deciziei de casare nr.96/R-CA din 12 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
De asemenea, a formulat recurs și intimata Casa Județeană de Pensii A, criticând hotărârea pronunțată de prima instanță, potrivit art.3041Cod procedură civilă, sub aspectul aprecierii eronate a datelor cuprinse în fișa privind evidența muncii efectuată de cooperatori și a veniturilor obținute, nr.13368/14.07.2004 emisă de Primăria Câmpulung, fără a ține cont că acele venituri reprezintă retribuție suplimentară acordată specialiștilor agricoli retribuiți de stat în baza art.187 din Legea nr.57/1974.
În mod nelegal, instanța de fond a obligat recurenta să ia în calculul punctajului anual ca timp util în agricultură, conform art.162 alin.2 din Legea nr.19/2000, perioada cuprinsă în fișa nr.13368/14.07.2004 a Primăriei Câmpulung, fără a ține cont că normele cuprinse în această fișă nu au fost realizate efectiv de către intimat, ci au fost atribute în baza art.187 din Legea nr.57/1974, Statutului din 1966, 1972 și 1974.
Prin decizia civilă nr.87/R-CA/14.08.2007 Curtea de APEL PITEȘTIa admis atât recursul contestatorului, cât și recursul intimatei, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
S-a reținut în decizia de casare că prin decizia nr.96/R-CA/12.09.2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, a fost admis recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.485/AS din 20 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost casată această sentință și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeș, pentru ca această instanță să se pronunțe pe fondul litigiului și cu privire la cele două adeverințe emise cu respectarea legii și să aprecieze asupra încadrării sporurilor rezultând din acestea în cele la care se referă art. V din nr.OG4/2005.
În rejudecare, așa cum reiese din considerentele și din dispozitivul sentinței civile nr.204/AS/28.03.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, instanța a admis în parte contestația și, anulând decizia nr.-/30.11.2005 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii A, a obligat-o pe aceasta să emită o nouă decizie, prin care, la recalcularea drepturilor de pensie a contestatorului să aibă în vedere veniturile și perioadele menționate în adeverința nr.11402/29.05.2006, adeverința nr.9966/10.05.2006 și fișa nr.13368/14.07.2004, eliberate de Primăria Municipiului Câmpulung, însă a omis a analiza adeverința emisă la data de 5 iunie 2006 de OBȘTEA AGRICOLĂ Câmpulung, aflată la fila 78 dosarului nr.1282/2006 al Tribunalului Argeș, astfel cum s-a pronunțat instanța de casare.
Procedând astfel, s-a apreciat că prima instanță nu s-a pronunțat pe fondul litigiului cu privire la una dintre cele două adeverințe reținute a fi emise cu respectarea legii, rațiune pentru care, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, s-a admis recursul declarat de contestatorul și, pe cale de consecință, și recursul intimatei Casa Județeană de Pensii A, fiind trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, care va avea în vedere la soluționare toate criticile invocate de părți.
. în rejudecare, cauza a format obiectul dosarului nr-, iar prin sentința civilă nr.885/AS/14.12.2007 a fost admisă în parte contestația, a fost anulată decizia de pensie nr.-/30.11.2005 emisă de intimată și a fost obligată aceasta să emită o nouă decizie prin care, la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului să aibă în vedere și adeverințele nr.11402/29.05.2006, nr.9966/10.05.2006emise de Primăria Municipiului Câmpulung, precum și adeverința nr.49/5.06.2006 emisă de Obștea Agricolă Câmpulung
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu 1.06.1997, prin decizia nr.-/21.07.1997 emisă de A, în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977.
La stabilirea drepturilor de pensie ale contestatorului a fost avută în vedere vechimea acestuia de 42 ani din care 16 ani, 11 luni și 6 zile în grupa a II-a de muncă și 21 ani, 4 luni și 9 zile în grupa a III-a de muncă.
La data de 01.12.1999 contestatorul a beneficiat de recalcularea drepturilor de pensie, sens în care a fost emisă de către intimată decizia nr.-/21.01.2000, prin care intimata a dispus recuperarea sumei de 207.066 lei ROL apreciindu-se că a fost încasată necuvenit pe perioada 1.06.1997 - 31.01.2000.
Ulterior, intimata a recalculat drepturile de pensie ale contestatorului, fiind emisă decizia nr.-/30.11.2005, revizuită însă din oficiu de intimată la data de 30 martie 2006 când s-a emis o nouă decizie și s-a luat în calcul sporul de vechime rezultând din adeverința emisă la data de 11.11.2004 emisă de către Direcția Agricolă A pentru perioada 11.06.1992-11.04.1994.
Pe parcursul derulării procesului intimata a satisfăcut parțial pretențiile contestatorului în privința recalculării drepturilor la pensie și includerii în baza de calcul a veniturilor cu caracter permanent pentru stabilirea punctajului.
S-a motivat însă că sporul pentru exercitarea unei funcții de conducere suplimentară în perioada cât a îndeplinit funcția de președinte la. Câmpulung, respectiv la Obștea Câmpulung, nu a fost inclus în stabilirea punctajului mediu anual, întrucât adeverințele prin care se concretizează nu au fost întocmite în conformitate cu cerințele legii.
În acest sens s-au invocat prevederile VI din Anexa la nr.OUG4/2005 din care rezultă că adeverințele prin care se dovedesc aceste sporuri vor cuprinde denumirea unității, perioada în care s-a lucrat, indicarea datei de începere și de încetare a raporturilor de muncă, funcția, meseria sau specialitatea exercitată, denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată, perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s- acordat.
Așa fiind, intimata a recomandat contestatorului să se adreseze unităților în cauză pentru a emite adeverințele respective potrivit legii, după care se poate adresa intimatei pentru recalcularea drepturilor la pensie în conformitate cu art.169 din Legea nr.19/2000.
Deosebit a arătat în privința adeverințelor eliberate la data de 6 martie 2006 de Primăria Câmpulung, respectiv la data de 2 martie 2006 de Obștea Agricolă A Câmpulung, că acestea nu au fost luate în calcul întrucât nu au fost depuse de contestator la dosarul de pensionare, iar în ceea ce privește perioada 18.03.1969-31.12.1990, în legătură cu care a susținut că a beneficiat de spor pentru muncă în condiții deosebite, intimata a arătat că nu a făcut această dovadă.
Prin adeverința nr.9966/10.05.2006 (52 dosar 1282/2006) se certifică faptul că a lucrat în cadrul fostei Câmpulung, îndeplinind funcția de președinte și inginer șef în perioada 1.03.1969-15.02.1987 și 1.01.1990-1.01.1992. primită este cea trecută în fișa nr.13368/14.07.2004 cu valorile menționate pentru fiecare (10-dosar nr.1282/2006), sumele în cauză reprezentând sporul de conducere.
De asemenea, prin adeverința nr.11402/29.05.2006 (79 dosar nr.1282/2006) se certifică aceeași situație pentru perioadele menționate, arătându-se în plus că petentul a beneficiat de o retribuție aferentă realizării producției fizice, raportată la norma de muncă.
Mențiunile cuprinse în cele două adeverințe se încadrează în dispozițiile nr.OUG4/2005 pct.V, astfel încât instanța a admis în parte contestația, a anulat decizia nr.-/30.11.2005 emisă de intimată și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă decizie, urmând să aibă în vedere adeverințele nr.11402/29.05.2006 și nr.9966/10.05.2006 eliberate de Primăria Municipiului Câmpulung, precum și adeverința nr.49/5.06.2006 emisă de Obștea Agricolă Câmpulung
În termen legal Casa Județeană de Pensii Aad eclarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o sub următoarele aspecte:
1. Sentința primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, ci doar spicuiri din celelalte hotărâri judecătorești aflate în dosar.
Astfel, instanța de fond nu a motivat care sunt rațiunile pentru care trebuie luate în considerare la calcularea pensiei adeverința nr.49/5.06.2006 emisă de Obștea Agricolă Câmpulung, în condițiile în care din adresa nr.15/2.02.2007 emisă de această unitate rezultă că aceasta nu a reținut și virat la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuții pentru perioada respectivă.
2. În mod greșit instanța de fond a apreciat că veniturile salariale trecute în fișa nr.13368/14.07.2004 emisă de Primăria Câmpulung reprezintă spor de conducere, deși în realitate acestea reprezintă o retribuție suplimentară (premiu) acordată specialiștilor agricoli retribuiți de stat în baza art.187 din Legea nr.57/1974.
Ca atare, pentru aceste venituri nu s-au plătit contribuții de asigurări sociale, ele nefiind sporuri cu caracter permanent care să facă parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare (art.10 din Legea nr.3/1977). Ca urmare, aceste venituri nu pot fi avute în vedere la calcularea pensiei.
Analizând sentința recurată în raport de criticile aduse, Curtea reține următoarele:
1. Primul motiv de recurs este fondat.
Din adeverința nr.49/5.06.2006 (fila 78 din primul dosar fond) rezultă că reclamantul a fost președinte al Obștea Agricolă Câmpulung în perioada 15.01.1995-31.12.1996, perioade în care nu a avut contract individual de muncă și a primit o retribuție cu caracter permanent, conform Legii nr.49/1992.
Din adeverința nr.15/2.02.2007 emisă de aceeași unitate (fila 55 din al doilea dosar fond), rezultă că pentru indemnizația de conducere primită de reclamant unitatea nu a reținut și nici nu a virat contribuții la bugetele speciale de stat, ci doar impozit.
În perioada respectivă contestatorul avea contract de muncă cu Direcția Agricolă, la calcularea pensiei fiind luate în calcul veniturile obținute la această unitate, pentru care s-a reținut și virat contribuția pentru pensie suplimentară.
Rezultă deci că în mod greșit prima instanță a apreciat că trebuie luate în calcul la stabilirea pensiei și veniturile obținute în calitate de președinte al Obștea Agricolă Câmpulung.
Al doilea motiv de recurs este nefondat.
Din adeverința nr.9966/10.05.2006 (fila 52 primul dosar fond), rezultă că reclamantul a lucrat în fosta Câmpulung ca președinte și inginer șef în perioadele 1.03.1968-16.02.1987 și 1.01.1990-1.01.1992. El a fost retribuit conform fișei nr.13368/14.07.2004 (fila 10 din primul dosar fond), sumele înscrise în această fișă reprezentând sporul de conducere.
Sporul de conducere fiind un spor permanent, face parte din tarifară și ca atare se ia în calcul la stabilirea pensiei în conformitate cu art.10 din Legea nr.3/1977.
recurenta că sumele incluse în fișa nr.13368/14.07.2004 reprezintă retribuții suplimentare acordate în temeiul art.187 din Legea nr.57/1974 și ca atare nu fac parte din tarifară, astfel că nu pot fi luate în calculul pensiei.
Această susținere însă nu este probată cu nici un document, din adeverința nr.9966, depusă de reclamant, rezultând că sumele respective reprezintă spor de conducere.
Pe de altă parte, chiar dacă aceste sume ar reprezenta o retribuție suplimentară, așa cum recurenta, trebuie observat că potrivit art.187 alin.6 din Legea nr.57/1974, numai retribuțiile suplimentare prevăzute la art.187 alin.4 și 5 nu fac parte din tarifară, ci din medie, însă art.187 prevede mai multe categorii de retribuții suplimentare, în alineatele 4, 5, 8 și 9, ceea ce înseamnă că retribuțiile prevăzute la alineatele 8 și 9 fac parte din tarifară. Recurenta nu a dovedit despre ce anume categorie de retribuție suplimentară ar fi vorba în speță.
Rezultă așadar că în mod corect Tribunalul Argeșa apreciat că sporul de conducere obținut de reclamant în perioada cât a fost președinte al Obștea Agricolă Câmpulung, fiind un spor permanent, trebuie luat în calcul la stabilirea pensiei.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modificat în parte sentința în sensul că va înlătura de la calculul pensiei adeverința nr.49/5.06.2006, menținând în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.885/AS din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimat fiind contestatorul .
Modifică în parte sentința în sensul că înlătură de la calculul pensiei adeverințanr.49/5.06.2008.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./11.04.2008
TC/GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Florina Andrei
