Recalculare pensii. Decizia 469/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 469/R/2009
Ședința publică din data de 3 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gârbovan Judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Dima
JUDECĂTOR 3: Sergiu
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2682 din 10 noiembrie 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S precum și pe pârâta SC" "SA având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 februarie 2009 intimata Pro- a înregistrat prin serviciul registratură al instanței întâmpinare.
Verificând actele existente la dosarul cauzei, instanța constată că reclamantul, prin memoriul de recurs, precum și pârâta Casa Județeană de Pensii S prin întâmpinarea de la fila 26 din dosar, au solicitat judecata în condițiile art. 242.proc.civ. și, apreciind că se află cauza în stare de judecată, o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2682 din 10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta, formulată împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii S și, în consecință, a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare prin care să ia în considerare sumele primite în acord în perioada 1 februarie 1976 - 31 decembrie 1978 așa cum reiese din adeverința nr. 7558/03.06.2008 emisă de
A fost respinsă cererea formulată de reclamantă privind acordarea diferențelor de pensie care ar reieși ca urmare a recalculării, retroactiv începând cu data de 30 noiembrie 2005.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei Pro - A privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe din care să reiasă sumele primite de reclamanta în acord.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta este pensionară pentru munca depusă și limită de vârstă. La data de 5 iunie 2008, reclamanta a solicitat pârâtei Casa Județeană de Pensii S recalcularea pensiei în baza adeverinței nr. 7558 din 3 iunie 2008 eliberată de către
Prin adresa nr.12398 din 19 iunie 2008 pârâta Casa Județeană de Pensii i-a comunicat reclamantei că, conform nr.OUG 4/2005, formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform Legii nr. 3/1977.
Prin art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurărilor sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Ordonanța de Urgență nr. 4/2005 prevede în art. 1 că recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001 se face cu respectarea Legii nr. 19/2000.
Prin art. 4 alin. 2 și 3 precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord se menționează în anexa 1 ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Se mai reține de către tribunal că potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială - dreptul comun în materie la data deschiderii drepturilor contestatoarei la pensie pentru limita de vârstă - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este reiterat în Legea nr. 19/2000 prin art. 2 care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Se apreciază de către tribunal că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu îl respectă pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului cu consecința că pe de o parte nu s-ar realiza scopul avut în vedere de către legiuitor la edictarea acestuia iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Prin urmare intimata trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public (formele de retribuire prin acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art. 10 din Legea nr. 3/1977 era constituită din retribuții tarifare însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar) în considerarea prevederilor art. 1 din nr.OUG 4/2005 enunțate anterior și a adeverinței eliberate de fostul angajator care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat și în consecință să includă în calculul drepturilor de pensie toate sumele pentru care s-au plătit legal contribuții de asigurări sociale.
Referitor la cererea reclamantei privind obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii S la plata diferențelor de pensie care ar reieși ca urmare a recalculării pensiei retroactiv începând cu data de 30 noiembrie 2005, instanța a reținut că acest capăt de cerere este nefondat deoarece nu se poate imputa pârâtei Casa Județeană de Pensii S faptul că reclamanta nu a depus mai demult o adeverință emisă de Z care să certifice sumele încasate de către reclamantă în acord în perioada 1 februarie 1976 - 31 decembrie 1978.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicita instanței obligarea pârâtei Pro - Z să-i elibereze o adeverință din care să reiasă sumele primite de către reclamantă în acord instanța reține că această solicitare a reclamantei este nefondată, câtă vreme pârâta Pro - Z este în imposibilitate să comunice instanței documentele solicitate, deoarece Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare, Sucursala - C, Unitatea de Administrare S este succesoarea societății S unde reclamanta și-a desfășurat activitatea, conform întâmpinării depuse de către pârâta Pro - Z la dosarul cauzei.
Din adresa nr. 1537 din 5 noiembrie 2008 comunicată instanței de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare, Sucursala Teritorială -, Unitatea de Administrare 02.2 S rezultă că nici această unitate nu deține documentele din perioada specificată de către reclamantă, deoarece a fost înființată în anul 2004 prin Legea nr. 138.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs prin care a solicitat casarea sau modificarea sentinței în sensul admiterii tuturor capetelor de cerere.
În motivarea recursului s-a invocat că neacordarea drepturilor de pensie retroactive pentru o perioadă de 3 ani contravin drepturilor legale arătându-se că adeverința nr.7552/2006 reprezintă un act doveditor în acest sens.
S-a susținut, în esență, că datele referitoare la activitatea în muncă a reclamantei se găsesc în arhivele pârâtei Pro Z și a ANIF S, cărora le revenea obligația conform Legii nr.16/1996 a Arhivelor Naționale să îi comunice informațiile solicitate.
Pârâta Pro a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, invocând că nu este succesoarea juridică a fostului angajator al reclamantei.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Este real că art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005 recunoaște dreptul persoanelor care depun acte doveditoare în termen de 3 ani de la recalcularea pensiei, de a beneficia retroactiv, de la recalcularea pensiei de drepturile modificate, însă condiționează aplicarea normei derogatorii citate de caracterul de act doveditor al înscrisului.
În acest sens, pct. VII din Anexa la OUG nr.4/2005 impune ca o condiție de valabilitate a adeverinței menționarea temeiului în baza căruia s-a acordat sporul, ceea ce, în cauză, nu s-a indicat în înscrisul de care se prevalează reclamanta, lipsindu-l prin urmare de caracterul de act doveditor.
În baza principiului devolutiv și al neagravării situației în propriul recurs, Curtea de Apel nu poate să cenzureze dispoziția primei instanțe referitoare la acordarea sporului de acord pentru viitor, însă are posibilitatea să respingă cererea reclamantei vizând perioada anterioară datei depunerii adeverinței.
În privința celuilalt motiv de recurs, Curtea observă în prealabil că reclamanta a formulat o cerere nouă de recurs, având ca obiect obligarea ANIF S să-i elibereze o adeverință privind sumele primite în acord, care este inadmisibilă, conform art.316 raportat la art.294 alin.1 pr.civ. în raport de cadrul procesual stabilit prin acțiunea inițială care nu era îndreptată împotriva ANIF
În conformitate cu art.21 din Legea nr.16/1996 privind Arhivele Naționale, "creatorii de documente sau, după caz, persoanele juridice succesoare ale acestora sunt obligați să elibereze, potrivit legii, la cererea persoanelor fizice și a persoanelor juridice, certificate, copii și extrase de pe documentele pe care le creează, inclusiv de pe cele pentru care nu s-a împlinit termenul prevăzut la art. 13, dacă acestea se referă la drepturi care îl privesc pe solicitant."
Or, pârâta Pro A nu intră în categoria persoanelor indicate limitativ în ipoteza legală a normei juridice, fiind doar un detentor precar al arhivei ca urmare a preluării sediului administrativ (19), nicidecum creatorul de documente sau succesorul său juridic.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2682 din 10.11.2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - -
GREFIER
Red./
2 ex./19.03.2009
Președinte:Dana Cristina GârbovanJudecători:Dana Cristina Gârbovan, Laura Dima, Sergiu
