Recalculare pensii. Decizia 539/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.6760/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.539/
Ședința Publică din data de 02 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Petre Magdalena
GREFIER - -
****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.1190/F din data de 20.10.2009, pronunțate de către Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii - având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns: recurentul-reclamant și intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că prin motivele de recurs formulate în cauză recurentul-reclamant a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea constatând că în cauză recurentul-reclamant a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 04.12.2009, recurentul a criticat sentința civilă nr.1190/F din data de 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, susținând că instanța de fond trebuia să aplica cazului său particular decizia în interesul legii nr.40/22.09.2008 și să considere ca stagiu complet de cotizare stagiul de 20 de ani, iar nu stagiul complet de cotizare prevăzut în anexa 3 Legii nr.19/2000.
În dezvoltarea criticilor, recurentul a susținut, în esență, faptul că îi sunt aplicabile dispozițiile art.20 din Legea nr.19/2000 care enumeră locurile de muncă în care sunt recunoscute condiții speciale de muncă, dispoziții care trebuie interpretate prin coroborarea lor cu HG nr.1025/2003 prin care a fost stabilită metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă speciale.
Recurentul a concluzionat în sensul că dispozițiile art.20 din Legea nr.19/2000 coroborate cu cele cuprinse în art.2 și art.9 din HG nr.1025/2003, îi conferă temeiul legal pentru a considera perioada lucrată în grupa I de muncă anterior anului 2001 ca fiind muncă desfășurată în condiții speciale cu consecința aplicabilității Anexei 4 Legii nr.19/2000.
În drept, recurentul a indicat generic "dispozițiile Codului d e procedură civilă în materia recursului", Legea nr.19/2000, HG nr.1025/2003, Ordinul nr.215/1999 emis de Ministrul Transportului.
Intimata Casa Județeană de Pensii I nu a formulat întâmpinare.
Potrivit art.112 Cod pr.civilă, aplicabil și în etapa procesuală a recursului, prin raportare la dispozițiile art.316 și art.298 Cod pr.civilă recurentului îi revenea obligația de a indica în concret cărui punct din art.304 Cod pr.civilă îi subsumează criticile cuprinse în cererea de recurs, după cum avea aceeași obligație și în cazul în care solicita aplicarea dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă.
Indicarea generică a dispozițiilor care reglementează etapa recursului nu constituie o reală motivare în drept a recursului din punct de vedere procedural, câtă vreme nu toate articolele care se regăsesc în Codul d e procedură civilă enumeră limitativ motivele de recurs, o astfel de enumerare exhaustivă regăsindu-se doar la pct.1-9 din art.304 Cod pr.civilă și, într-o manieră generală, în art.3041Cod pr.civilă.
Raportând susținerile recurentului la conținutul motivelor de recurs prevăzute de art.304 pct.9 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă, Curtea, în virtutea rolului activ, suplinind consecințele informității cererii de recurs ca urmare a neindicării concrete a temeiului de drept procedural, subsumează aceste susțineri motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă și va efectua controlul judiciar prin prisma dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă.
Din această perspectivă, delimitată procedural de dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Recurentului-reclamant i-au fost deschise drepturile la pensie în anul 2005, după intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000, prin urmare legea care reglementa modalitatea și condițiile pentru acordarea pensiei în sistemul public către reclamant este într-adevăr Legea nr.19/2000 în forma în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, respectiv la data de 30.07.2003.
Legea nr.19/2000 distinge între locurile de muncă în condiții deosebite, definite de art.19 și locurile de muncă în condiții speciale, reglementate în art.20 alin.1 și 2.
Recurentul susține că prin Ordinul Ministrului Transportului nr.215/1999, dat în scopul punerii în practică a HG nr.1025/2003, activitatea desfășurată anterior anului 2001 în grupa I trebuie considerată ca muncă desfășurată în condiții speciale și ca atare stagiul complet de cotizare trebuie socotit raportat la o perioadă de 20 de ani de activitate.
Nu există nicio bază legală pentru susținerile recurentului.
Astfel, dispozițiile art.43 din Legea nr.19/2000 se referă la persoanele enumerate în art.20 alin.1 din Legea nr.19/2000, în vreme ce recurentul, așa cum el însuși susține, s-ar încadra în ipoteza alin.2 a art.20 din Legea nr.19/2000.
Or, așa cum Curtea a arătat, art.43 și art.44 din Legea nr.19/2000 se referă la calculul stagiilor de cotizare și vârsta de pensionare pentru persoanele enumerate în alin.1 al art.20, iar nu la persoanele care, prin activitatea desfășurată, s-ar putea încadra în alin.2 al art.20 din Legea nr.19/2000 prin raportare la dispozițiile art.9 din HG nr.1025/2003.
Prin urmare, persoanelor care pot fi incluse în categoria la care face referire art.20 alin.2 din Legea nr.19/2000 nu li se aplică anexa 4 din Legea nr.19/2000 pentru că referirea la această anexă se regăsește în art.47 din Legea nr.19/2000 care reglementează situația persoanelor prevăzute de art.30 alin.1 lit.a,c și d din Legea nr.19/2000, persoane printre care nu se numără și recurentul-reclamant.
De altfel, recurentul, sau mai corect spus avocatul care a redactat cererea de recurs, este pe deplin conștient de faptul că nicio dispoziție legală din Legea nr.19/2000 nu îi susține pretenția conform căreia ar trebui să i se considere un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, de vreme ce face referire la dispozițiile Legii nr.3/1977 și la Decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ceea ce apărătorul omite să observe este faptul că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este aplicabilă situației particulare a recurentului-reclamant din simplul motiv că ea se referă la drepturile de pensie ale persoanelor pensionate în baza Legii nr.3/1977, prin urmare anterior datei de 01.04.2001, dată la care a intrat în vigoare Legea nr.19/2001.
Întrucât reclamantul-recurent a fost pensionat ulterior datei de 01.04.2001, lui nu îi pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.3/1977 pentru că această lege fusese integral abrogată prin art.198 din Legea nr.19/2000.
Legea nr.3/1977 și dispozițiile acesteia se aplică doar persoanelor pensionate anterior datei de 01.04.2001, la situația acestora referindu-se și interpretarea unitară a problemei de drept ce a format obiectul deciziei în interesul legii nr.40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
juridic realizat de redactorul cererii de chemare în judecată și a cererii de recurs urmărește să obțină ultraactivitatea Legii nr.3/1977, respectiv considerarea ei în vigoare și ulterior abrogării sale, în condițiile în care situația premisă, respectiv datei ieșirii la pensie a recurentului-reclamant, nu permite aplicarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție mai sus amintită.
Situația personală a recurentului-reclamant este reglementată de art.1671din Legea nr.19/2000 (în forma în vigoare la 30.07.2003).
Potrivit acestor dispoziții, într-un interval de 10 ani de la data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă, conform legislației anterioare (cum este și cazul reclamantului-recurent timp de 27 de ani, 4 luni și 1 zi), pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr.3 a Legii nr.19/2000 și în condițiile realizării stagiului complet de cotizare prevăzut în aceeași anexă nr.3 pentru anul și luna în care se cere deschiderea drepturilor de pensie (în cazul reclamantului iulie 2003), în conformitate cu reducerile vârstei standard prevăzute în Tabelul nr.4 (parte componentă a art.1671din Legea nr.19/2000).
Prin urmare, singurul beneficiu acordat de dispozițiile Legii nr.19/2000 prin art.1671pentru pensionarii aflați în situația reclamantului-recurent constă în reducerea vârstei standard de pensionare, iar nu în stabilirea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani. Dimpotrivă, dispozițiile clare, exprese și neechivoce ale art.1671alin.3 din Legea nr.19/2000 aplicate situației personale a recurentului-reclamant demonstrează fără niciun dubiu că în luna iulie 2003, stagiul complet de cotizare prevăzut în anexa 3 pentru bărbați era de 30 de ani și 3 luni, așa cum de altfel în mod corect a calculat intimata în decizia de pensionare inițială și în cele de recalculare ulterioare.
De altminteri, Curtea observă că recurentul nu a făcut nicio referire la dispozițiile art.1671din Legea nr.19/2000, deși în mod clar sunt singurele care i se aplică, tocmai pentru faptul că aceste dispoziții menționează ca element de calcul stagiul complet de cotizare prevăzut în anexa 3 aferent lunii iulie 2003, luna în care s-au deschis drepturile de pensie ale reclamantului.
Reținând ansamblul argumentelor mai sus expuse și nedecelând în hotărârea instanței de fond vreo neregularitate procedurală care să atragă incidența dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă nefiind aplicabile față de situația de fapt și dispozițiile legale corect transpuse în practică de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.1190/F din data de 20.10.2009, pronunțate de către Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/2 ex./15.02.2010
Jud.fond: Al.;
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Farmathy Amelia, Petre Magdalena
