Recalculare pensii. Decizia 5582/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3858/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5582/
Ședința publică de la 14 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.2133 din data de 16.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.48224/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-.,având ca obiect:"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul-.,personal, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatului -., cu CI seria - nr.- eliberată de SPCEP S2 biroul nr.4 la data de 09.09.2008.
Intimatul -., personal, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul -., personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2133/16.03.2009 pronunțată în dosarul nr.48224/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul -. împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B și a obligat pârâta să procedeze la recalcularea dreptului de pensie cuvenit reclamantului, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.1102/1184/14.07.2008 eliberată de Institutul de Studii și Ferate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că potrivit buletinului de calcul pârâta nu a luat în considerare veniturile obținute sub formă de prime și ca urmare a aplicării sistemului de retribuire în acord global, venituri atestate de adeverința nr.1102/1184/14.07.2008 eliberată de Institutul de Studii și Ferate.
Veniturile realizate în sistem de acord global,precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, a apreciat instanța, întrucât etribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. S-a statuat așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
Tribunalul a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Astfel, prin art.4 alin.2 și 3 din OUG nr.4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrierile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
Instanța de fond a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar asigurații trebuie să primească o contraprestatie din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se afecta echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Având în vedere că reclamantul a fost pensionat în baza Legii nr.19/2000 și văzând dispozițiile art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000, potrivit căruia "pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare", tribunalul, în baza art.89 al.1 din Legea nr.19/2000 a obligat pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului retroactiv, începând cu data de 01.11.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7,9 si art. 304/1 Cod Procedură Civilă.
Recurenta a susținut că veniturile obținute în acord global nu au făcut niciodată parte din categoria sporurilor cu caracter permanent prevăzute de legislația in vigoare privind drepturile de asigurări sociale întrucât nu reprezintă un spor ci o forma de stimulare conform prevederilor art. 62 raportat la art 65 din Legea nr.57/1974.
Recurenta a mai precizat că, potrivit art.2 din Decretul nr.389/1972, contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datora asupra sumelor reprezentând drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat.
De asemenea, a susținut recurenta, potrivit Decretului nr.92/1976, coroborat cu nr. 136/1976 veniturile realizate in acord global nu se înscriau in carnetul de munca astfel că nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale in lumina art.164 alin.1 din Legea nr. 19/2000.
Din acest motiv legiuitorul a înțeles sa excludă prin text pct. VI din anexa OUG nr.4/2005, anumite categorii de venituri si sporuri din baza de calcul a drepturilor la pensie. Prin Decizia nr.736/24.10.2006 s-a respins excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din Anexa la OUG. Nr.4/2005 privind recalcularea drepturilor de pensie din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Recurenta a mai susținut că plata contribuției de asigurări sociale de stat era obligația angajatorului, si nu a angajatului, angajatul având obligația contribuției la pensia suplimentara. Din cuprinsul adeverinței nu rezulta ca angajatorul a plătit contribuția de 2% pentru pensia suplimentara si asupra veniturile realizate in acord, ci doar la salariul de incadrare din carnetul de munca conform actelor normative in vigoare pe care le redăm, pentru perioadele menționate in adeverințe.
A arătat recurenta că, potrivit prevederilor art. 164 din lege, la determinarea punctajelor anuale, corespunzătoare perioadelor de activitate lucrate până la data de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, așa cum sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Prevederile art. 4 si 5 din Legea 2/1983 care reglementa lucrul in acord global stipulau că, pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor si a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor si a compensațiilor prevăzute de lege. La calculul drepturilor de pensie, a apreciat recurenta, s-a avut în vedere respectarea principiului egalității atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificata, cât si pentru situația nerealizării producției planificate (in acest caz, retribuția diminuându-se) astfel ca, la calculul pensiei s-a avut in vedere numai retribuția stabilita prin contractul de munca" pentru care s-a plătit contribuția la pensie suplimentară.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și cu aplicarea art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recursul intimatei pârâte este nefondat întrucât reclamantul a făcut dovada sumelor obținute în perioada 1972 - 2000, cu titlu de venituri suplimentare, acord și prime, cu adeverința emisă de fostul angajator din care rezultă care sunt veniturile de care aceasta a beneficiat, în completarea celor dovedite prin cartea de muncă.
Conform art.1 din Decretul nr.389/1972, angajatorii erau obligați să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul angajat indiferent de forma de realizare a acestor venituri.
Față de prevederile art. 78 din Legea nr. 19/2000, act normativ la care art. 2 alin. 1 din OUG nr. 4/2005 face referire, indiferent dacă aceste venituri au sau nu caracter permanent, în sensul art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, având în vedere principiul contributivității, reglementat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că veniturile suplimentare obținute de intimatul-reclamant trebuie să fie avute în vedere la calculul drepturilor de pensie.
La stabilirea drepturilor de pensie se impune să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele emise de angajatorul la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
A accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna a se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale și ar duce la obținerea unui drept de pensie inferior față de nivelul contribuției de asigurări sociale achitată de categoria de salariați aflată în situații similare.
Recurenta a făcut referire la veniturile obținute în acord global, invocând art. 4 și 5 din Legea nr. 2/1983 însă, aceste dispoziții nu contravin principiilor generale aplicabile în calculul pensiilor.
Totodată Curtea reține că dispozițiile din decizia Curții Constituționale nu sunt de natură a infirma corecta interpretare a legii de către instanța de fond, dat fiind că, potrivit legislației anterioare, aceste venituri făceau parte din baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor cu caracter de principiu din Legea nr.19/2000 și a obligat intimata să ia în considerare toate veniturile dovedite cu adeverința menționată, întrucât nu există dispoziții legale care să le excludă din baza de calcul a pensiei.
Așa fiind, Curtea constată că, în cauză, nu se regăsesc motivele de modificare a hotărârii atacate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 din Codul d e procedură civilă, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 cod proc. civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.2133 din data de 16.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.48224/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./26.11.2009
Jud.fond:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
