Recalculare pensii. Decizia 566/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6939/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.566/
Ședința publică de la 03 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Rotaru
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtăCasa Județeană de Pensii Iîmpotriva sentinței civile nr.1449/F din data de 03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția civilă în dosarul nr- (2438/2009), în contradictoriu cu intimatul reclamant,având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns: recurentaCasa Județeană de Pensii Iși intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 13.01.2010, întâmpinare din partea intimatului reclamant.
Curtea, având în vedere faptul că ambele părți în cauză, prin cererile formulate, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod proc. civilă, declară cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.07.2009 pe rolul Tribunalului Ialomița Secția civilă sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii I, solicitând obligarea acesteia la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor nr.OUG 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată, în ultimii 3 ani.
Prin sentința civilă nr. 1449 din data de 03.11.2009, Tribunalul Ialomița Secția civilă a admis cererea formulată de reclamantul, a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii I să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, începând cu data de 1 decembrie 2005; a obligat pârâta la plata către reclamant a diferențelor rezultate din recalculare pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 28.07.2006.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, din cuprinsul deciziei de pensionare nr. 41923/29.11.1999, că reclamantul a avut la data pensionării o vechime în grupa I de muncă de 32 ani și 7 zile determinată în baza Legii nr.3/1977. La determinarea punctajului mediu anual al reclamantului, pârâta a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000.
S-a considerat că, în raport de data la care drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite, respectiv 01.12.1999, la recalculare se aplică dispozițiile art. 4 alin. 1 din OUG nr.4/2005 potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și cuantumul fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004. Ori, potrivit art. 2 alin. 4 din HG nr. 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977.
Ori, în cazul reclamantului care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 32 ani și 7 zile stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art. 14 din Legea 3/1977, adică de 20 ani.
De altfel, această problemă a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație si Justiție care, soluționând recursul in interesul legii, prin decizia nr. 40 din data de 22.09.2008, a stabilit că dispozițiile art. 77 alin (2) raportat la art. 43 alin (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, în raport de aceste considerente cererea formulată de reclamantul a fost găsită întemeiată, iar pârâta Casa Județeană de Pensii Iaf ost obligată să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, începând cu data de 1 decembrie 2005. Cu privire la restituirea diferențelor cuvenite reclamantului în urma recalculării pensiei potrivit sentinței, s-a dispus a se face cu respectarea dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data 27.11.2009 pârâta Casa Județeană de Pensii I, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 14.12.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct. 8 și 9 Cod pr.civilă, se critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate și se solicită admiterea recursului în sensul de a se utiliza la determinarea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Într-o primă critică de nelegalitate a hotărârii se susține tardivitatea cererii de chemare în judecată deoarece decizia de pensionare nr. 41923/31.08.2005 putea fi contestată în termen de 45 zile de la comunicare.
Susține recurenta-pârâtă că prevederile art.2 al.2 și nu 4 din Normele metodologice de aplicare a HG nr.1550/2004 se aplică numai beneficiarilor de pensii stabilite anterior datei de 01.07.1977.
Ordinul nr.50/1990 face doar precizarea locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării și nu a reducerii stagiului complet de cotizare.
Prin urmare, la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului s-a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, cu atât mai mult cu cât art.14 din Legea nr.3/1977, cât și art.42 din Legea nr.19/2000 prevăd reducerea vârstelor standard de pensionare ale persoanelor care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă, iar nu a stagiului de cotizare.
La data de 13.01.2010, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de fond față de dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece instanța a analizat greșit probele administrate in cauză si a aplicat greșit legea.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează eronat o normă juridică aplicabilă. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecații sau când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greșită interpretare.
Recurenta indică în cererea de recurs textele de lege pe care consideră că instanța de fond le-a aplicat greșit, adică Legea nr.3/19977, Legea nr.19/2000, HG nr.1550/2004 și OUG nr.4/2005. Cu alte cuvinte, recurenta critică concluzia instanței de fond asupra stagiului complet de cotizare de 20 de ani care trebuie luat in calcul la reevaluarea pensiei intimatului-reclamant.
Critica este nefondată.
Drepturile de pensie ale intimatului-reclamant au fost deschise la 01.11.1999, fiind emisă decizia nr.41923/29.11.1999, în temeiul Legii nr.3/1977 de către Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului I - Oficiul de Pensii. Se menționează în această decizie vechimea totală în muncă de 54 de ani 3 luni și 19 zile, întregită la 54 de ani, din care 32 de ani și 7 de zile de activitate în grupa I de muncă.
Ulterior, drepturile de pensie ale intimatului reclamant au fost supuse recalculării prevăzute de OUG nr. 4/2005, conform deciziei nr. 41923/31.08.2005 (la care se face referire în cererea de recurs, dar care nu a fost depusă la dosar), determinându-se în acest sens punctajul mediu anual și cuantumul pensiei după procedura prevăzută de art. 78 din Legea nr. 19/2000. A fost emisă în acest sens o decizie de pensie în care punctajul mediu anual a fost calculat prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, aspect contestat de către reclamant în cauza de față.
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea apreciază că acest stagiu de cotizare este de 20 de ani, iar nu stagiul de cotizare de 30 de ani prevăzut de art.41 alin.4 din Legea nr.19/2000.
Întrucât drepturile de pensie ale intimatului-reclamant s-au deschis în baza legii anterioare, Legea nr.3/1977, intimata trebuia să dea eficiență dispozițiilor art.4 raportat la art.1 din OUG nr.4/2005, precum și dispozițiilor art.2 alin.1 și 3 din anexa 1 la HG nr.1550/2004 care cuprinde normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public. Așadar, stagiul complet de cotizare în cazul intimatului trebuie să fie cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Ori, art.8 din Legea nr.3/1977 prevedea faptul că are dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă personalul muncitor cu o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile și cu condiția împlinirii vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile. Așadar, era necesară o dublă condiție, o vechime în muncă și împlinirea unei anumite vârste de pensionare.
În art.14 alin. 1 din Legea nr.3/1977, se prevedea o situație specială pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care se încadrau în baza legii în grupa I de muncă, stipulându-se că la stabilirea pensiei se ia în calcul 1 an și 6 luni pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă. De asemenea, aceste persoane aveau dreptul de a se pensiona la cerere la împlinirea vârstei de 52 de ani pentru bărbații care desfășuraseră activitate în grupa I de muncă, respectiv 50 de ani pentru femei (art.14 alin.3). O reglementare similară exista și pentru munca desfășurată în grupa a II-
Din reglementarea cuprinsă în art.14 din Legea nr.3/1977 rezultă că legislația anterioară permitea anumitor persoane să obțină pensie atât cu reducerea stagiului general de cotizare de 30 de ani la 20 de ani, cât și cu reducerea vârstei de pensionare de la 62 de ani la 52 de ani, în cazul bărbaților.
Ori, în măsura în care legea în vigoare la data pensionării intimatului-reclamant îi permitea acestuia obținerea dreptului de asigurare socială pe baza a 20 de ani de muncă în grupa I, conform reglementării expuse anterior, beneficiul legii trebuie păstrat și la aplicarea noii legi, punctajul anual al intimatului trebuind a fi determinat prin raportare la un stagiu de cotizare de 20 de ani. De altfel, aceste condiții au fost apreciate îndeplinite la data respectivă și de către casa de pensii care a emis o decizie de acordare a pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu vechime integrală.
A nu proceda în acest fel ar însemna o dezavantajare evidentă a intimatului-reclamant și, nu în ultimul rând, o nesocotire a deciziei în interesul legii nr. 40/22 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite (publicată în Monitorul Oficial nr. 334 din 20 mai 2009), dezlegarea dată problemei de drept judecate și aplicabilă cauzei fiind obligatorie pentru instanțe.
În fine, sub aspectul excepției de tardivitate invocată de recurenta pârâtă, este de observat că art. 87 din Legea nr. 19/2000 permite contestarea unei decizii emise în condițiile art. 86 alin. 1 la instanța judecătorească competentă în termen de 45 de zile de la comunicare. Norma la care se trimite prevede că "admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii în termen de 45 de zile de la depunere".
Ori, reclamantul nu se găsește în situația juridică de a fi formulat cerere de pensionare în temeiul Legii nr. 19/2000 care să poată fi admisă sau respinsă de casa locală de pensii, dreptul său de asigurări sociale fiind deschis în anul 1999, sub imperiul Legii nr. 3/1977.
Din contră, recurenta pârâtă avea obligația legală instituită prin OUG nr. 4/2005 de a recalcula pensia asiguratului și de a emite decizie în acest sens după regulile de procedură ale legii privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Situația intimatului reclamant care nu a beneficiat de o recalculare corectă a pensiei, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, în loc de 30 de ani, se încadrează în dispozițiile art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005, eroarea putând fi îndreptată la cerere. Așa fiind, acțiunea de față nu este supusă sancțiunii decăderii, ca urmare a nerespectării termenului de 45 de zile câtă vreme nu s-a formulat contestație împotriva deciziei, ci o cerere de recalculare.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat și va păstra în tot hotărârea tribunalului care a făcut o corectă analiză și aplicare a legii în materia recalculării pensiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței civile nr.1449/F din data de 03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red./ tehn.
2 ex./ 03.03.2010
Tribunalul Ialomița
Judecători;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Bodea Adela Cosmina, Rotaru
