Recalculare pensii. Decizia 6702/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5400/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6702/
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.2681 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.43210/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect - obligația de a face, recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reclamantă, prin avocat I, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/14.10.2009 atașată la fila 17 dosar, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata reclamantă, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei secții la data de 12.11.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatei reclamante, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2681/31.03.2009 pronunțată în dosarul nr.43210/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverința nr.335/09.10.2008 emisă de SC SA
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut din adeverința nr.335/09.10.2008 emisă de SC SA B, că reclamanta a realizat serie de venituri suplimentare salariului tarifar înscris în carnetul de muncă, constând în acord global și prime, pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale, potrivit art.1 din Decretul nr.389/1972. După cum rezultă din mențiunile făcute în cuprinsul acestei adeverințe, veniturile trebuiau a fi luate în calculul pensiei, potrivit principiului contributivității consacrat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, precum și art.160 alin.1 și 5 și art.164 din Legea nr.19/2000. Pârâta a omis luarea în calcul a veniturilor suplimentare de mai sus, cu consecința diminuării nejustificate a cuantumului pensiei.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii, prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantei, retroactiv începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverința nr.335/09.10.2008 emisă de SC SA
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.6, 7 și 9 Cod pr.civilă, recurenta susține în esență că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut și ceea ce nu s-a cerut; că hotărârea nu este motivată în fapt și în drept și că a fost pronunțată cu interpretarea greșită a legii. Se arată în dezvoltarea recursului formulat că, prin cererea de chemare în judecată contestatoarea nu a precizat de la ce dată solicită recalcularea drepturilor de pensie, iar instanța de fond a acordat reclamantei dreptul de a beneficia de recalcularea drepturilor de pensie începând cu data de 01.12.2005 și la plata diferențelor dintre pensia încasată și pensia ce i se cuvenea, fără ca aceasta să fi cerut prin cererea de chemare în judecată.
Totodată, se invocă faptul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept ce au formulat convingerea instanței și că raportând considerentele sentinței atacate la prevederile actelor normative în vigoare pentru perioada menționată în adeverințele impuse a fi avute în vedere la recalculare, se impune a se constata că acestea nu îndeplinesc condițiile de fond prevăzute de pct.VI din Anexa OUG nr.4/2005, în sensul că din cuprinsul adeverințelor nu reiese temeiul legal și denumirea sporului în baza căruia au fost acordate, conform pct.VI din Anexa OUG nr.4/2005. Se menționează că aceste venituri din adeverințe nu reprezintă un spor, ci o formă de stimulare, conform prevederilor art.62 raportat la art.65 din Legea nr.57/1974, care se acordau din fondul stabilit prin planul unic național de dezvoltare economico-socială.
Nu trebuie neglijat, în susținerea recurentei, că potrivit prevederilor art.2 din Decretul nr.386/1972, contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat sau drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă.
De asemenea, din dispozițiile Decretului nr.92/1976, care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare, a acestuia, rezultă că veniturile realizate în acord global nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale în lumina art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Or, această diferențiere a justificat aplicarea de către legiuitor a unui tratament juridic special, legiuitor care a înțeles să excludă printr-un text de lege expres, respectiv pct.VI din Anexa OUG nr.4/2005 anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie.
Așadar, pretinde recurenta, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile obținute în formă de premii nu lasă loc de interpretare extensivă susținută de reclamantă, iar constituționalitatea textului de lege a făcut obiectul analizei Curții Constituționale.
În acest sens, se arată că prin Decizia nr.736/24.10.2006 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din Anexa OUG nr.4/2005 privind recalcularea drepturilor de pensie din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
De asemenea, din cuprinsul adeverinței nu rezultă că angajatorul a plătit contribuția de 2% pentru pensia suplimentară și asupra veniturilor realizate în acord, ci doar la salariul de încadrare din carnetul de muncă, conform actelor normative în vigoare pentru perioadele menționate în adeverințe și că asupra acestor venituri nu a fost plătită contribuția la pensia suplimentară conform art.65 alin.2 din Legea nr.3/1977, coroborat cu art.71 alin.1 din Legea nr.27/1966.
Potrivit art.164 din lege, la determinarea punctajelor anuale, corespunzătoare perioadelor de activitate lucrate până la data de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, așa cum sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Prevederile art.4 și 5 din Legea nr.2/1983 care reglementa lucru în acord global, stipulau că, pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentarea, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și a compensațiilor prevăzute de lege.
La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz retribuția diminuându-se), astfel că, la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă pentru care s-a plătit contribuția la pensie suplimentară conform actelor normative menționate mai sus și nu și pentru sumele prevăzute în adeverință.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
În cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.6 Cod pr.civilă, întrucât prima instanță a statuat în cadrul procesual determinat de părți și în privința obiectului litigiului, s-a pronunțat asupra și în limitele pretențiilor deduse în justiție. Ori, în speță solicitându-se recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea adeverinței nr.335/09.10.2008 emisă de SC SA B, evident că această recalculare se impunea a se realiza începând cu data de 01.12.2005, raportat la dispozițiile HG nr.733/2005, neputându-se susține să stabilind data la care operează recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului, tribunalul ar fi statuat extra petita.
Dimpotrivă, se impune a se avea în vedere că în speță contestatorului i s-au deschis drepturile de pensie la data de 01.07.2000, conform deciziei de pensionare nr.-.
Prin urmare, contestatorul este beneficiarul procesului de recalculare al pensiilor, reglementat de OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005, în raport de dispozițiile HG nr.733/2005.
În consecință, realizând o corectă aplicare a dispozițiilor actelor normative sus citate, corect a dispus prima instanță ca recalcularea drepturilor de pensie să se realizeze începând cu data de 01.12.2005, fără a fi acordat ceea ce nu s-a cerut.
Prima instanță a expus motivele de fapt și de drept ce i-au format convingerea în fundamentarea soluției pronunțate, a enunțat cele constatate și dovezile care au determinat-o, sens în care evident nu este incident în cauză nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
Tribunalul a pronunțat sentința atacată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept incidente în cauză. Se va avea în vedere astfel că, în condițiile în care din conținutul adeverinței nr.335/09.10.2008 emisă de SC SA B rezultă că intimata-reclamantă a realizat venituri suplimentare, altele decât cele înscrise în carnetul de muncă, care au fost plătite din fondul de salarii, pentru care s-a calculat și virat contribuția de asigurări sociale conform legii, în mod corect și realizând o justă aplicațiune a prevederilor art.2 lit.e, art.23 alin.1 lit.a și art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, tribunalul a dispus obligarea Casei de Pensii la recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a mențiunilor din cuprinsul adeverințelor sus indicate.
Susținerile recurentei conform cărora veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global nu au fost incluse de legiuitor în categoria sporurilor cu caracter permanent nu pot fi primite. Cum, legal a reținut prima instanță la calculul drepturilor de pensie trebuie avute în vedere și aceste venituri în condițiile în care legiuitorul nu enumeră în mod expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică criteriile ce permit determinarea acestora.
Pe de altă parte, acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, deoarece veniturile obținute în sistem de acord global și alte venituri suplimentare, au determinat o sporire a drepturilor sale bănești cuvenite din muncă, totodată au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măririi corespunzătoare a acestora.
Referitor la dispozițiile art.4 și 5 din Legea nr.2/1983, acestea nu mai sunt în vigoare în prezent și nu mai pot produce consecințe juridice.
Totodată, OUG nr.4/2005, ca normă specială are relevanță în cauză doar în condițiile în care nu contravine actului normativ general, Legea nr.19/2000, ce consacră principiul contributivității.
Prin Decizia Curții Constituționale invocată în cauză, Decizia nr.736/ 24.10.2006, s-a respins într-adevăr excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct.VI din anexa OUG nr.4/2005.
S-a statuat prin această decizie că: "verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii, în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești".
Prima instanță s-a conformat celor susținute în Decizia Curții Constituționale, exprimând considerentele avute în vedere pentru reținerea în baza de calcul a pensiei, la stabilirea punctajului și a veniturilor suplimentare obținute în sistem de acord global, pentru care s-au achitat cotele de contribuție la asigurări sociale corespunzătoare.
Pentru acest motiv, nu pot fi reținute apărările recurentei în sensul că la stabilirea pensiei s-ar avea în vedere doar sporurile cu caracter permanent menționate de Legea nr.49/1992 și OUG nr.4/2005, întrucât, așa cum s-a mai arătat, au aplicabilitate dispozițiile legale cu valoare de principiu, respectiv art.2 din Legea nr.19/2000. Ori, aceste dispoziții dispun că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Ori, în speță, evident că au aplicabilitate aceste dispoziții legale cu valoare de principiu, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința că, pe de o parte,nu s-ar avea în vedere scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea sa, iar pe de altă parte s-ar realiza o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat. Astfel, ar fi inechitabil ca veniturile realizate în acord global anterior intrării în vigoare a legii nr.19/2000 să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă din acestea unele sunt venituri nepermanente.
Adeverința nr.335/09.10.2008 emisă de SC SA B întrunește standardele impuse de cap.VI din Anexa OUG nr.4/2005, cuprinzând toate datele necesare stabilirii corect a drepturilor de pensie pentru sporurile realizate și solicitate a fi incluse în baza de calcul a pensiilor (beneficiarul acestor sporuri), perioada acordată, aspectul achitării contribuțiilor de asigurări sociale conform prevederilor legale în vigoare la acea dată.
Lipsa temeiului legal al acordării sporurilor din conținutul adeverinței sus citate nu afectează valabilitatea sa; de altfel, dispozițiile normative enunțate de OUG nr.4/2005 - cap.VI, nu prevăd nicio sancțiune pentru neindicarea temeiului legal al acordării sporurilor, sens în care, raportat la considerentele expuse, corect a valorificat prima instanță sporurile atestate de adeverințele anexate cauzei.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă,va respinge recursul ca nefondat, constatând că prima instanță a statuat în cadrul procesual determinat de către părți și totodată în limitele pretențiilor deduse judecății, a expus motivele de fapt și de drept ce i-au format convingerea și a pronunțat sentința atacată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.
În baza art.274 Cod pr.civilă, a fost obligată recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimată conform chitanței nr.219/14.10.2009 aflată la fila 15 dosar recurs, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.2681 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.43210/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./24.11.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
