Recalculare pensii. Decizia 93/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 93/R/2010
Ședința publică din 18 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Sergiu Cătălin Boboș Sergiu
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 2324 din 31 august 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, avocat G, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentanta pârâtei recurente și reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului intimat arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, apreciind că prin recurs se susține o altă stare de fapt, respectiv că, reclamantul intimat este pensionar din anul 2004 și nu ar avea dreptul la grupa de muncă. De asemenea, arată că reclamantul intimat s-a pensionat în anul 2001, iar grupa de muncă este înscrisă în cartea de muncă și adeverința eliberată, reclamantul intimat a lucrat în grupa I de muncă făcându-se această mențiune în toate actele angajatorului, totodată, este făcută și mențiunea viramentelor către asigurările sociale, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2324 din 31.08.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDETEANA DE PENSII C și, în consecință, a fost obligată parata Casa Județeană de Pensii C să procedeze la recalcularea pensiei pentru muncă depusă si limită de vârstă pentru reclamant cu luarea în calcul a perioadei 01.05.1976-01.04.1992 lucrate în grupa I de muncă în procent de 50%, conform înscrierilor din carnetul de muncă poziția 32-39, 69 completat de angajator si Adeverințelor cu nr. 692 si 693 din 16.02.2009 emise de începând cu data de 01.01.2009.
Totodată a fost obligată pârâta să-i achite reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia nr.-/24.03.2009, reclamantului i s-a recalculat pensia însă nu s-a luat în calcul stagiul de cotizare realizat în grupa I de muncă, fapt ce permite reducerea stagiului de cotizare.
Potrivit art.87 din Legea nr.19/2000 republicată, decizia emisă în condițiile art. 86 alin.1 poate fi contestată la instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratul în termen de 45 de zile de la comunicare.
Conform Decretului Lege nr.68/1990 și a nr.HG1223/1990 locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I și a II-a de muncă urmau a fi precizate, de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția, rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul nr.50/1990.
Punctul 6 din acest ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.
Din copia actelor depuse la dosarul cauzei, respectiv carnetul de muncă poz. 32-39 si 69 si din Adeverințele nr.692 respectiv 693 din 16.02.2009 emise de C, rezultă că reclamantul a făcut dovada că în perioada 01.05.1976-01.04.1992 a lucrat în grupa I de muncă în procent de 50 % din timp lucrat.
Așa fiind, instanța a considerat că pârâta, în mod nejustificat refuză recunoașterea acestei perioade ca fiind nelucrată în grupa I de muncă, în pofida faptului că nici un act normativ nu impune prezentarea altor dovezi.
Mai mult, pârâta depășindu-și atribuțiile, a refuzat recunoașterea pentru contestator a duratei de vechime în muncă corespunzătoare grupei I de muncă, adăugând la prevederile legale poziția sa, deși acestea nu îi dau acest drept.
Apoi nu trebuie trecut cu vederea faptul că, ca urmare a încadrării reclamantului în grupa I de muncă pentru perioada specificată, pârâta a încasat contribuția de asigurări sociale aferente acestei grupe, situație în care nici un raționament nu poate justifica împotrivirea acesteia. De altfel, în întâmpinarea depusă pârâta nu face nici o referire la plata sau neplata contribuțiilor privindu-l pe reclamant.
Față de cele ce preced instanța în temeiul art. 50 alin.1 și următoarele din Legea nr.19/2000 republicată a admis acțiunea formulată de către reclamant și pe cale de consecință, a obligat pârâta să procedeze la recalcularea pensiei cu luarea în calcul a perioadei 01.05.1976-01.04.1992, conform adeverințelor emise de SA. și a înscrierilor din carnetul de muncă începând cu data de 01.01.2009.
Întrucât pârâta s-a aflat în culpa procesuală, conform art. 274 Cod Procedură Civilă, a fost obligată să- achite reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva sentinței, pârâta Casa Județeană de Pensii C, a declarat în termen recurs, solicitând modificarea în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Susține în esență că pretențiile reclamantului sunt nejustificate, profesia pe care acesta a exercitat-o nu face parte din categoria celor prevăzute de Ordinul nr.50/1990 punctele 3 și 7, unde se arată că beneficiază de aceste prevederi doar categoriile de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și în activitățile prevăzute în ordin proporțional cu timpul lucrat în aceste condiții, ceea ce nu este cazul reclamantului.
De asemenea recurenta critică obligarea sa la recalcularea pensiei începând cu 01.01.2009, invocând că art.165 din Legea nr.19/2000 se aplică începând cu data de 01.01.2010.
Conform Decretului-Lege nr.68/1990 și nr.HG1223/1990, locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I și II de muncă urmau a fi precizate de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția, fapt concretizat prin Ordinul nr.50/1990.
La punctul 6 din acest ordin se prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I sau II de muncă se face de către conducerea societăților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Rezultă așadar că instituția pârâtei nu a avut și nu are nici o competență în a stabili grupa de muncă din care a făcut parte activitatea desfășurată de un angajat potrivit normelor legale mai sus menționate, astfel că nu poate să facă abstracție de existența unei astfel de încadrări în grupa de muncă.
De altfel, trebuie observat că deși pârâta nu acceptă, locul de muncă unde și-a desfășurat activitatea reclamantul a prezentat condiții grele caracterizate prin prezența noxelor, a riscului la îmbolnăvire, ceea ce justifică acordarea grupei de muncă.
Curtea observă, de asemenea, că solicitarea reclamantului este de recunoaștere desfășurării activității în grupa I de muncă, cu scopul preventiv, corespunzător normalei diligențe de care trebuie să dea dovadă virtualii destinatari ai unui act normativ, de a beneficia de drepturile legale chiar de la momentul intrării în vigoare a actelor normative care le instituie.
Dispoziția criticată de recurentă nu poate fi interpretată în sensul acordării beneficiului efectiv al desfășurării activității în grupa I de muncă, ci în sensul recunoașterii îndreptățirii virtuale reclamantului de a beneficia de dispozițiile art.1651din Legea nr.19/2000 la momentul aplicării sale efective, deoarece reclamantului nu i se poate impune să acționeze doar la momentul intrării efective a legii, având în vedere că nu este predictibil acest moment în condițiile în care legiuitorul a intervenit succesiv prin prorogare legală.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 2324 din 31.08.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Sergiu Cătălin Boboș Sergiu
- - - - - -
GREFIER
Red.//4 ex./20.01.2010.
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Sergiu Cătălin Boboș Sergiu
