Art. 216 Cod penal Însuşirea bunului găsit INFRACŢIUNI CONTRA DEMNITĂŢII
| Comentarii |
|
Capitolul IV
INFRACŢIUNI CONTRA DEMNITĂŢII
INFRACŢIUNI CONTRA DEMNITĂŢII
Art. 216
Însuşirea bunului găsit
Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al său, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare în posesia făptuitorului.
| ← Art. 215 Cod penal Înşelăciunea INFRACŢIUNI CONTRA DEMNITĂŢII | Art. 217 Cod penal Distrugerea INFRACŢIUNI CONTRA DEMNITĂŢII → |
|---|
Problema este sa mergi IN PRIMUL RAND LA POLITIE, apoi mergi la magazin insotit de politie sa ceri filmul, sau se duce agentul si cere filmarea.
Nu te duci tu singur de nebun la vanzatoare, ca in felul asta practic o AVERTIZEZI pe hoata... asa ca ea intre timp sterge filmarea... Evident, vanzatoarea este hoata.
Problema este sa mergi PRIMUL DRUM la Politie si sa mergi apoi insotit de un politist la magazin, ca sa le oblige pe vanzatoare sa dea filmarea. DA, sunt obligati sa ofere filmul, altfel sunt ei acuzati de furt, sau complicitate.
Nu te mai duci singur la magazin, pentru ca in felul asta practic ii AVERTIZEZI si vor sterge filmarea si pe urma cand vii a doua oara cu politia, degeaba...
Institutiile sunt obligate sa pastreze filmarile termen de 30 de zile.
► Art. 243 "(1) Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al său se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului, sau nepredarea acestuia în termen de 10 zile din momentul în care a cunoscut că bunul nu îi aparţine.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală."
Detalii: legeaz.net/noul-cod-penal/art-243
Ce trist, in alte tari, proprietatea este SFANTA... Sunt mare iubitoare de animale si ma doare sufletul, dar am vazut la o emisiune unde arata cazuri din justitia americana, o femeie se plangea ca avea un catelus mic, care a intrat in curtea vecinului, acesta avand un caine de talie mare agresiv, l-a omorat pe cel mic.. ea cerea daune si NU s-a aprobat, pt ca doamna judecatoare a zis, cainele dvs a intrat pe proprietatea lor!
Dreptul animalului de a apara proprietatea e la fel de sfant, intrarea pe o proprietate = constituie provocare fata de cainele respectiv, chiar daca nu il lovesti etc, are dreptul sa te atace!
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 22/1996
NOTĂ. Soluţia este, neîndoielnic, corectă. Pentru ca, în speţă, fapta inculpatului să poată fi încadrată în art. 216 alin. 1 C. pen., ar fi trebuit ca animalul - obiect material al infracţiunii - să fi fost
Citește mai mult
pentru proprietar sau detentor un bun pierdut, iar pentru inculpat în mod corespunzător, un bun găsit. Un bun este, în mod obiectiv, pierdut, atunci când a ieşit involuntar, datorită unui caz fortuit sau culpei proprietarului ori detentorului, din stăpânirea de fapt a acestuia, în aşa fel încât proprietarul sau detentorul nu ştie de unde să-1 ia, fiind în imposibilitate de a intra în posesia sau detenţia lui. în literatura juridică şi practica judiciară este, în general, admis că animalele lăsate în libertate pentru a-şi căuta hrana şi care au deprinderea de a se întoarce singure acasă, nu pot fi considerate pierdute (v. O. Loghin, Tudorel Toader, Drept penal român, Partea specială, Casa de editură şi presă Şansa, Bucureşti, 1994, p. 219; TS, sp., dec. nr. 887/1971, RRD nr. 9/1971, p. 166; TS, sp., dec. nr. 2355/1970, RRD nr. 2/1971, p. 181; Tj. Timiş, dec. pen. nr. 717/1980, RRD nr. 4/1981, p. 116). Dar nu numai obiectiv, ci şi subiectiv a-ceste animale nu pot fi considerate bunuri pierdute, căci -deprinderea lor de a reveni singure acasă fiind de notorietate-, inculpatul are reprezentarea caracterului momentan al întreruperii contactului material dintre proprietar sau deten-tor şi animalele sale. Ca atare, animalele aflându-se încă în posesia acestuia, însuşirea lor n-ar putea fi caracterizată decât ca furt.