Art. 44 Cod penal Legitima apărare CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI
| Comentarii |
|
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI
Art. 44
Legitima apărare
Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare.
Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
Se prezumă că este în legitimă apărare, şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.
Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Cod penal actualizat prin:Lege nr. 247/2005 - privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente din 19 iulie 2005, Monitorul Oficial 653/2005;
Lege nr. 169/2002 - privind modificarea şi completarea Codului penal, a Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 10 aprilie 2002, Monitorul Oficial 261/2002;
| ← Art. 43 Cod penal Recalcularea pedepsei pentru infracţiunea... | Art. 45 Cod penal Starea de necesitate CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ... → |
|---|
► Art. 26 "(1) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depăşit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea atacului.
(2) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana aflată în stare de necesitate, care nu şi-a dat seama, în momentul comiterii faptei, că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat"
Detalii: legeaz.net/noul-cod-penal/art-26
► Art. 19 "(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în legitimă apărare.
(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.
(3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc
Citește mai mult
împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii."Detalii: legeaz.net/noul-cod-penal/art-19
Prin atac "imediat" se înţelege un atac iminent, adică pe punctul de a se dezlănţui, sau un atac în curs de desfăşurare. Iminenţa sau actualitatea atacului este dată de durata de timp, aproape imperceptibilă, dintre atac şi pericolul grav ce ameninţă persoana sau interesele ei, încât acţiunea de apărare se impune.
în speţă, între părţi au existat discuţii contradictorii, injurii, ameninţări, însă inculpatul a lovit victima cu cuţitul în momentul în care
Citește mai mult
victima se întorsese cu spatele, ceea ce denotă că pericolul nu mai era o realitate prezentă (victima putând pune capăt conflictului în acel moment), ci putea fi vorba, cel mult, de eventualitatea survenirii unui pericol.în această situaţie, condiţiile legitimei apărări nu sunt îndeplinite.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 462/1998
Nu poate exista legitimă apărare în cazul în care nici inculpatul, nici o altă persoană n-a fost victima vreunei agresiuni săvârşită de persoana vătămată, care n-a comis nici un act de violenţă, ci numai soţul acesteia a vătămat grav integritatea corporală a cumnatului inculpatului.
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 70/1996
în aplicarea art. 44 C. pen., trebuie să se ţină seama de ansamblul
Citește mai mult
împrejurărilor în care a fost săvârşită fapta, şi nu doar de momente sau acte izolate ale agresiunii, faţă de care inculpatul s-a apărat, producând vătămarea agresorului. Nu există legitimă apărare atunci când, deşi la începutul conflictului inculpatul s-a aflat în faţa unui atac imediat care îi periclita viaţa, ulterior, pe parcursul desfăşurării faptelor, raportul de forţe s-a schimbat şi, în situaţia nou creată, atacul nu mai prezintă pericol pentru persoana inculpatului.în speţă, inculpatul, după ce a parat lovitura cu o sticlă, încercată de victimă asupra sa, a lovit victima de mai multe ori cu pumnul peste faţă iar după ce, în urma loviturilor primite, aceasta a căzut, a continuat să o lovească, cu pumnii şi picioarele în cap şi abdomen, cauzându-i moartea; în aceste împrejurări de fapt, evident inculpatul nu s-a aflat în legitimă apărare, cu toate că primul act de agresiune a fost săvârşit de victimă.
C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 93/A/1996
NOTĂ. Soluţia este corectă. în sensul că nu există legitimă apărare dacă inculpatul a aplicat loviturile mortale victimei după ce o dezarmase sau după ce atacul acesteia se consumase, v.: TS, sp., dec. nr. 474/1981, RRD nr. 12/1981, p. 108; TS, sp., dec. nr. 291/1979, RRD nr. 9/1979, p. 69; TS, 07, dec. nr. 79/1978, R. 2, p. 234; TS, sp. dec. nr. 1100/1977, RRD nr. 12/1977, p. 50; TS, sp., dec. nr. 757/1977, CD, p. 232; TS, sp., dec. nr. 727/1977, RRD nr. 11/1977, p. 62; TS, sp., dec. nr. 3079/1974; RRD nr. 10/.1975, p. 69; TS, sp., dec. nr. 42/1974, RRD nr. 8/1974, p. 70.
în legătură cu situaţiile de fapt de felul celor avute în vedere prin aceste decizii, în literatura juridică s-a atras atenţia că există, cel puţin teoretic, şi posibilitatea ca victima să reia atacul, eventual cu alte mijloace şi chiar cu un plus de agresivitate; or, în aceste situaţii, va exista legitimă apărare (v.: Dorin Clocotici, Unele probleme privind legitima apărare, RRD nr. 3/1978, p. 36; Victor Ionescu, Legitima apărare şi starea de necesitate, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, p. 75). De aceea s-a recomandat ca, în situaţiile de acest fel, instanţele să verifice şi, dacă nu cumva, inculpatul a. aplicat loviturile sesizând încercările victimei de a relua atacul, deoarece, în asemenea caz, conduita sa apare legitimă, chiar dacă, aparent şi temporar, victima ar fi fost dezarmată (v.: G. Antoniu ş.a., Practica judiciară penală, vol. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1988, p. 219).