ARTICOLUL 44 Dreptul de proprietate privată Drepturile şi libertăţile fundamentale
| Comentarii |
|
Drepturile şi libertăţile fundamentale
ARTICOLUL 44
Dreptul de proprietate privată
(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.
| ← ARTICOLUL 43 Dreptul la grevă Drepturile şi libertăţile... | ARTICOLUL 45 Libertatea economică Drepturile şi libertăţile... → |
|---|
Am o nelămurire și sper din tot sufletul să mă ajutați..SUNT sau NU proprietar cu drepturi depline și- mi pot vinde oricând sau oricui decid ??
Dacă prin legea 17 /2014 ca și proprietar dreptul de a vinde ,bunul meu ,ESTE îngrădit ??
i SUNT OBLIGATĂ de a aștepta să primesc O ADEVERINTĂ ( timp de 30 zile ) de la Primărie că să pot vinde și asta DACĂ am noroc că arendașul sa nu se împotrivească...
Legea 17 /2014 îmi interzice dreptul de a mă folosi de o proprietate după bunul plac și DECIDE ce sa fac cu proprietatea mea
Până acum am cheltuit o mulțime de bani pe actele necesare și pe
Citește mai mult
drumurile făcute la acea PrimărieTerenul meu este la 5km de domiciliu meu și programul nu mi permite sa plec prea des
In urma cu 6 ani am cumparat un ap cu 2 camere la demisol. Asta am putut, asta am luat, dar regret nespus. Va rog sa-mi spuneti daca partea de carosabil din fata geamului este considerata proprietate privata. M-am saturat ca vecinii, copii in special sa-si lipeasca nasul de geamul meu pt a privi in casa. Multumesc!
Unul dintre vecinii mei si-a extins apartamentul prin ocuparea unei parti din casa scarii. In acest fel, a ingustat intrarea mea in apartament cu aprox 1/3 din suprafata initiala. Este legal? Se poate face ceva pentru a se reveni la situatia anterioara? Nu se pune problema intelegerii sau medierii deoarece nu este o persoana potrivit. Multumesc.
Mentionez ca suntem proprietarii unui apartament -din mai 2013-situat la parterul blocului, iar pe spatiul verde din fata balconului,de fapt chiar langa balconul nostru, este o banca_ sursa noastra de cearta cu restul vecinilor mai vechi in bloc, care nu "inteleg" de ce ne deranjeaza pe noi(nou mutati in bloc ) acea banca pe care ei se strang zi de zi, si bineanteles seara de seara sporovaind,barfind,spargand seminte- evident fara sa stranga in urma lor... etc.
Mi-e
Citește mai mult
jena sa ies in propriul balcon sa pun rufele pe uscator- ca se uita "X" la orice miscare de-a mea, sau sa las geamul deschis de la balcon-exclus! -ar insemna ca eu si sotul sa vorbim folosind limbajul semnelor.Banca este chiar sub balconul nostru, pusa de vecinul de la 4,care bineanteles poate sa doarma linistit in intimitatea locuintei sale! Am ajuns din pacate sa ne "cunoastem" cei 9 vecini din flecarelile lor, care pot fi auzite cu toate ca geamul este inchis .
Noi am vrea ca banca sa fie mutata de langa balconul nostru, dar ne-am lovit de raspunsul :" banca e aici de 7 ani,aici ramane !Voi sunteti doi,NOI SUNTEM MAJORITATEA!Ne-ati cerut voie sa o mutati?" -sotul meu mutand-o de langa balcon acum o saptamana cand a sapat si a facut curat cu intentia de a planta flori-cum ar trebui sa fie intr-un spatiu verde aflat in fata balconului si culmea si in fata blocului. A doua zi 2 vecini au mutat banca langa balconul nostru si tot ce plantase sotul si pe unde sapase au calcat cu picioarele, aratandu-si cu mandrie adidasii murdari de pamant, si amenintandu-ne ca asa vor face mereu, ca fac ei ceva pe buruienile noastre.
Spatiul verde nu ar trebuie sa fie calcat in picioare, iar o banca chiar langa balcon...este cosmarul unui proprietar cu apartamentul situat la parter.
Oare noi, ca proprietari ai unui apartament situat la parter ,nu avem dreptul la liniste si intimitate in propria locuinta ?Propritarul de la etajul 4,3,2,1 se bucura de aceste drepturi,este legea doar pentru ei?
Va trebui sa stam mereu cu geamul inchis si draperia trasa ca se uita cel de pe banca de langa balconul nostru.
Ce putem face?
Puneti pe geam o boxa de la care sa se auda muzică rock
Varianta 2
Scuturati covoare pe geam atunci când vecinii fac gălăgie sub ferastra dumneavoastră.
Varianta 3
Murdăriți banca cu ceva ( de exemplu ulei, dulceață, etc.
Varianta 4
Legea 230, art42
Pe latura civila este posibila chiar si desfiintarea bancii, insa va fi nevoie de acordul majoritatii proprietarilor din bloc care se ia in cadrul adunarii.
Dacă art. 41, în ansamblul său, a fost şi este considerat un text constituţional reuşit, unele dispoziţii ale sale au fost deseori criticate, contestate sau pur şi simplu considerate cauzele nereuşitelor în domeniu. In fond această atmosferă a fost explicabilă şi chiar firească dacă avem în vedere funcţiile proprietăţii şi marea sa importanţă pentru om. Fără a exagera, în istorie, proprietatea a
Citește mai mult
fost deseori viaţă sau moarte. Ca atare reglementările în domeniu au reflectat aceste zbateri şi nu rare ori dispoziţiile constituţionale s-au dovedit fie ineficiente, fie discutabile, sau chiar nedrepte.Preocupările din ultimii ani şi-au găsit exprimare în propunerile de revizuire a dispoziţiilor constituţionale. Mai întâi s-a modificat titlul articolului el devenind “Dreptul de proprietate privată” în loc de “Protecţia proprietăţii private”. Titlul este mai potrivit având în vedere că dispoziţiile art. 41 se încadrează în capitolul privind drepturile fundamentale.
O modificare importantă este la alin. (2) al art. 41. Astfel se introduce cuvântul “garantată” alături de “ocrotită” în corelare cu prevederile alin. (1), potrivit cărora proprietatea este garantată. Dar substanţa revizuirii acestui alineat priveşte proprietatea privată asupra terenurilor. Dacă textul anterior stabilea că cetăţenii străini şi apatrizii nu puteau dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor, textul revizuit arată că aceştia pot dobândi acest drept numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. Este o evidentă schimbare de optică constituţională în spiritul principiilor democratice vest-europene privind libera circulaţie a capitalurilor, una din cele patru libertăţi fundamentale ale Pieţei Comune din Uniunea Europeană.
Interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către străini şi apatrizi este de veche tradiţie constituţională românească. Ea s-a fondat pe ideea de protecţie a teritoriului ca parte constitutivă a statului. Este îndeobşte admis şi cunoscut că statul este suma a trei elemente: teritoriu, populaţie şi suveranitate. De asemenea, atât statul în întregul său, cât şi elementele sale componente sunt inalienabile şi indivizibile. In perspectiva unei Europe organizată sub forma Uniunii, aceste reguli nu se pierd ci doar sunt ridicate la un nivel instituţional mai înalt. Iar garanţia păstrării acestor principii se regăseşte în: aderarea la Uniunea Europeană; tratatele internaţionale; reciprocitatea; legea organică; moştenirea legală. Dincolo de aceste garanţii, dobândirea terenurilor este în continuare neconstituţională, deci interzisă, deoarece, aşa cum însăşi noua reglementare o prevede expres “numai” în limitele garanţiilor la care ne-am referit ea este permisă.
Articolul 41 este completat cu un nou alineat (31) prin care se interzice trecerea silită în proprietatea publică a unor bunuri pe criteriul apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. Este un text cu trimitere istorică, este o replică fermă la vremurile de dictatură când oamenii erau deposedaţi abuziv şi violent de averile lor pe criterii rasiale, de clasă, religioase etc. De aceea, fără îndoială, norma reprezintă o nouă garanţie constituţională a dreptului de proprietate privată.
Citește mai mult
proprietate presupune obligaţia statului de a garanta şi apăra proprietatea obţinută pe căi licite.Constituţia României garantează în art. 44 dreptul de proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, ocrotind în mod egal proprietatea privată, indiferent de proprietar. Exprimând realitatea în sensul căreia nu există drepturi absolute, Constituţia dă legii posibilitatea de a stabili conţinutul şi limitele drepturilor reglementate prin art. 44.
II. Limite. Garantând dreptul de proprietate Constituţia conţine reglementări privitoare la naţionalizare, expropriere şi la folosirea subsolului unei proprietăţi imobiliare de către autorităţile publice, limite care se constituie în tot atâtea garanţii ale dreptului de proprietate privată.
Astfel, naţionalizarea reprezintă trecerea silită în proprietatea statului a terenurilor şi construcţiilor fără plata unei despăgubiri echivalente şi pentru temeiuri, de cele mai multe ori, arbitrare. Introducerea unui nou alineat la art. 44, ca urmare a modificării Constituţiei, prin care se interzice naţionalizarea şi orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură constituie atât o referinţă istorică cu puternice conotaţii morale, cât şi o garanţie juridică de ordin constituţional pentru protecţia dreptului de proprietate. Trebuie precizat că menţionarea expresă a interdicţiei naţionalizării se realizează doar în funcţie de criterii enunţiativ enumerate, care fac trimitere la anumite calităţi ale titularilor, putând constitui tot atâtea temeiuri arbitrare sau vădit nedemocratice pentru o astfel de măsură. Textul constituţional nu a exclus cu desăvârşire naţionalizarea din rândul modalităţilor de trecere silită a proprietăţii private în proprietate publică, ştiut fiind faptul că, în condiţii de reciprocitate şi în situaţii particulare, în relaţiile internaţionale mai pot apare situaţii în care aceasta să fie singurul mijloc de soluţionare a unor probleme inter-statale.
Exproprierea este trecerea silită în proprietatea statului a terenurilor şi construcţiilor pentru cauze de utilitate publică, după plata unei prealabile şi juste despăgubiri. Cele două condiţii definitorii ale exproprierii sunt expres menţionate în textul constituţional, cauza de utilitate publică trebuind să fie ea însăşi definită prin lege, iar despăgubirile trebuind să fie stabilite de comun acord cu proprietarul, sau, în caz de divergenţă, prin justiţie. Această dublă condiţionare a exproprierii asigură caracterul său previzibil şi echitabil, conferindu-i trăsături indispensabile securităţii juridice ce trebuie respectată într-o societate guvernată de principiile justiţiei şi dreptăţii. Tocmai de aceea, deşi reprezintă o extrem de serioasă atingere adusă nu doar exercitării dreptului de proprietate, ci o limitare a chiar conţinutului său normativ, exproprierea rămâne singura modalitate, acceptată în ţările democratice, de transfer al proprietăţii prin transformarea dreptului de proprietate privată în proprietate publică.
Cât priveşte folosirea subsolului unei proprietăţi imobiliare de către autorităţile publice, pentru lucrări de interes general, ea creează obligaţia constituţională pentru acestea de a despăgubi proprietarul pentru daunele ce le sunt imputabile.
Alte garanţii ale dreptului de proprietate se regăsesc în alin. (8) şi (9) ale art. 44 din Constituţie. Astfel, se interzice confiscarea averii dobândite licit. Mai mult, Constituţia conţine şi o regulă de procedură de mare eficienţă, în sensul căreia caracterul licit al dobândirii se prezumă. Rezultă că sarcina probei caracterului ilicit al unei averi revine celui care afirmă un asemenea lucru. Desigur, în situaţia unor bunuri destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, acestea pot fi confiscate în condiţiile legii.
III. Conţinut. Trebuie să observăm că prevederile constituţionale dau dreptului de proprietate un conţinut complex, de drept şi obligaţie.
Aşa trebuie explicate prevederile art. 44 alin. (7), în sensul cărora dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
Citește mai mult
pentru ca ar fi trebuit facute exclusiv prin referendum sau printr-o lege care sa fie aprobata prin referendum.Sunt casatorita de 6 ani si stau in proprietatea sotului dobandita inainte de casatorie. As vrea sa stiu de cand pot sa-mi exercit dreptul la propritate,mai exact as vrea sa stiu daca am dreptul de a refuza sau accepta patrunderea in locuinta a fiicei sale de 19 ani care are domiciliul in alta locuinta.