ARTICOLUL 40 Dreptul de asociere Drepturile şi libertăţile fundamentale

ARTICOLUL 40

Dreptul de asociere

(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.

(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.

(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.

(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.

Comentarii despre ARTICOLUL 40 Dreptul de asociere Drepturile şi libertăţile fundamentale

sonia ivan 4.07.2012

I. Generalităţi. Dreptul de asociere este un drept fundamental, social-politic, clasificat de regulă în categoria libertăţilor de opinie, alături de libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare etc., cu care şi prin care se explică în ce priveşte conţinutul său. Acest drept cuprinde posibilitatea cetăţenilor români de a se asocia, în mod liber, în partide sau formaţiuni politice, în sindicate, patronate sau alte forme şi tipuri de organizaţii, ligi şi uniuni, cu scopul de a participa la viaţa politică, ştiinţifică, socială şi culturală, pentru realizarea unei serii de interese legitime

Citește mai mult

comune.

II. Domeniu de reglementare. înţelegerea sferei de aplicare a dispoziţiilor constituţionale din art. 40 presupune o corectă şi clară delimitare a asociaţiilor ce sunt rezultatul exercitării acestui drept şi a altor asociaţii şi societăţi care sunt rezultatul unor contracte între asociaţi. Altfel spus, art. 40 din Constituţie se referă la asociaţii de drept constituţional. Ele sunt asociaţii de drept public, temeiul lor fiind libertatea de asociere şi nu contractul care este temeiul asociaţiilor şi societăţilor de drept privat. Asociaţiile prevăzute în art. 40 nu au scopuri lucrative, nu urmăresc obţinerea sau împărţirea unor beneficii, ele trebuie să aibă scopuri politice, religioase, culturale etc., scopuri care să exprime libertatea de gândire şi de exprimare a gândurilor, opiniilor, credinţelor. Asemenea precizări urmăresc să arate că art. 40 din Constituţie nu poate fi socotit temeiul juridic al creerii unor societăţi comerciale sau al unor alte asociaţii cu caracter lucrativ sau eventual al persoanelor juridice. Modificarea Legii fundamentale din cursul anului 2003 a conferit şi acestor din urmă asociaţii un statut constituţional, în art. 45 referitor la libertatea economică. Diferenţa de natură juridică dintre aceste două tipuri de asocieri explică şi regimul juridic diferit pe care ele îl cunosc în privinţa creerii şi înregistrării lor.

III. Forme de asociere. Garantând dreptul la liberă asociere, dispoziţiile constituţionale stabilesc şi formele de asociere. Ca şi în alte situaţii, dificultatea stabilirii unui inventar complet a determinat folosirea a două procedee, şi anume: a) nominalizarea partidelor, a sindicatelor şi, mai nou, în urma revizuirii Constituţiei, şi a patronatelor; b) enunţarea celorlalte forme organizatorice prin formularea „alte forme de asociere". Nominalizarea partidelor politice, a sindicatelor şi, mai nou, a patronatelor era obligatorie, având în vedere corelaţia dintre art. 40 şi art. 8 alin. (2) şi art. 9 din Constituţie, articole care privesc direct scopurile acestor forme de asociere.

IV. Limite. Dreptul de asociere nu poate fi însă un drept absolut. De aceea, în mod firesc, se stabilesc anumite limite. Aceste limite constituţionale privesc trei aspecte: a) scopurile şi activitatea; b) membrii; c) caracterul asociaţiei, rezultând practic din modul de constituire.

Cât priveşte scopurile şi activitatea, prin alin. (2) sunt considerate neconstituţionale partidele sau organizaţiile care militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii ţării. Din simpla lectură a textului rezultă că el urmăreşte protejarea unor valori politice, juridice şi statale consacrate încă în primul titlu al Constituţiei. Aceste valori intrând practic în ordinea constituţională nu pot fi afectate nici prin exercitarea abuzivă a dreptului de asociere. De aceea, asociaţiile care atentează la aceste valori sunt neconstituţionale. Constatarea şi declararea ca neconstituţională a unei asociaţii revine Curţii Constituţionale.

Limitele privind membrii asociaţiilor privesc de fapt numai partidele politice, având în vedere rolul lor în viaţa politică şi statală. în acest sens, potrivit alin. (3) nu pot face parte din partidele politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică. Se poate observa că este vorba practic numai de funcţionari publici. Unii sunt nominalizaţi chiar în text, aici impedimentul fiind de ordin constituţional. Dar pentru că şi alţi funcţionari publici nu pot să se asocieze în partide politice, asocierea fiind un obstacol în buna exercitare a funcţiilor lor, Constituţia permite legii organice să stabilească ea aceste categorii. Nu mai suntem deci în prezenţa unei nominalizări constituţionale, ci doar a unui temei constituţional în baza căruia legea organică poate face asemenea nominalizări. Explicaţia unei asemenea interdicţii privind unele categorii de funcţionari trebuie căutată în aceea că serviciile publice nu au voie să facă nici o diferenţiere, între cei cărora le furnizează prestaţii pe motive politice şi, în general, pe alte motive spirituale.

In sistemele constituţionale democratice se practică teoria neutralităţii serviciilor publice, care implică o detaşare a funcţionarilor publici (sau doar a unor categorii de funcţionari publici) de problemele politice. Asemenea prevederi constituţionale se explică şi prin egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără discriminări şi fără privilegii. Din acest principiu constituţional rezultă foarte clar că funcţia publică este accesibilă în mod egal tuturor celor care dovedesc capacitatea şi aptitudinile cerute de lege pentru ocuparea unei funcţii publice. De aceea, o lege care ar condiţiona ocuparea unei funcţii publice de opţiunile publice, ar fi, categoric, neconstituţională.

în legătură cu caracterul asociaţiei vom observa că, potrivit Constituţiei, sunt interzise asociaţiile cu caracter secret. Această dispoziţie constituţională urmăreşte practic protejarea valorilor democraţiei constituţionale faţă de anumite forţe obscure care ar dori să atenteze la ele.

Răspunde