ARTICOLUL 43 Dreptul la grevă Drepturile şi libertăţile fundamentale

I. Noţiune. Scop. Dreptul la grevă este, prin natura sa, atât un drept social-economic, cât şi un drept social-politic, încadrarea sa riguroasă în una din categoriile de drepturi nefiind posibilă. Ca drept fundamental cetăţenesc, dreptul la grevă are o istorie a sa aparte. Fiind un important mijloc de obţinere de către salariaţi a unor drepturi sau ameliorarea condiţiilor de muncă, de salarizare şi de viaţă, dreptul la grevă fie a fost reglementat prin constituţii, fie a fost pur şi simplu uitat, aceasta echivalând cu nerecunoaşterea sau chiar cu interzicerea sa.

Este îndeobşte admis că greva

Citește mai mult

înseamnă încetarea colectivă şi voluntară a muncii de către salariaţii unei întreprinderi, compartiment, sector de muncă, încetare prin care se urmăreşte obţinerea, prin constrângere, (obligarea patronatului) a modificării condiţiilor de muncă şi de viaţă. Dreptul la grevă se află într-o strânsă corelaţie cu alte drepturi şi libertăţi precum libertatea întrunirilor, libertatea negocierilor colective, dreptul de asociere şi, mai ales, cu asocierea în sindicate. De altfel, este uşor de observat că, potrivit art. 9 din Constituţie, sindicatele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor, iar, potrivit art. 43 alin. (1), greva are ca scop apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale. Exercitarea dreptului la grevă intervine atunci când celelalte mijloace de rezolvare a conflictului de muncă au eşuat, fiind astfel soluţia ultimă, extremă prin care patronatul (administraţia) trebuie convins să satisfacă revendicările salariaţilor.

Examinând art. 43 din Constituţie putem formula câteva explicaţii. Mai întâi, că dreptul la grevă aparţine numai salariaţilor. Ca atare nu se încadrează în prevederile art. 43 şi nu beneficiază de regimul juridic al grevelor diverse manifestări organizate de persoane care nu au calitatea de salariaţi, chiar dacă aceste manifestări se autointitulează greviste. Cât priveşte scopul grevei, el este apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale. Aşa stând lucrurile, sunt licite numai grevele care-şi propun şi afirmă asemenea interese. în general sunt considerate ilicite grevele cu caracter politic. Din Constituţie nu rezultă că dreptul la grevă priveşte şi interese politice.

II. Condiţii şi limitări. Textul constituţional permite legii să stabilească anumite condiţii şi limite în exercitarea dreptului la grevă. Acestea au scopul de a evita greva abuzivă sau altfel spus exercitarea abuzivă a dreptului la grevă. Aceste condiţii şi limite privesc, în general, concilierea conflictelor de muncă, declararea, desfăşurarea şi încetarea grevei, responsabilităţile etc.

III. Greva şi serviciile publice. Un aspect teoretic important priveşte greva şi serviciile publice. Reglementările juridice din acest domeniu au cunoscut în sistemele constituţionale mari variaţii în timp. Deseori se consideră că greva funcţionarilor publici este ilicită pentru că ea vine în contradicţie cu noţiunea de serviciu public şi, mai ales, cu principiul continuităţii serviciilor publice. încetarea serviciilor publice, cum ar fi transporturile, poşta, ordinea publică, sănătatea, creează neajunsuri prea mari celorlalţi, încât grevele în acest domeniu cunosc deseori un regim juridic aparte. Constituţia noastră prevede obligaţia legii de a stabili garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate. Este deci în competenţa legiuitorului identificarea şi nominalizarea serviciilor esenţiale care trebuie să funcţioneze în orice condiţii şi de a stabili măsurile ce se impun în acest sens.

IV. Documente internaţionale şi drept comparat. Merită menţionate în acest context reglementările internaţionale sau cele din alte state. Astfel, Pactul internaţional relativ la drepturile economice, sociale şi culturale, prin art. 8 reglementând libertatea sindicală şi dreptul la grevă, stabileşte că acest articol „nu împiedică de a supune restricţiilor legale exerciţiul acestor drepturi de către membrii forţelor armate, poliţiei sau funcţiei publice". Constituţia Spaniei, prin art. 28 alin. (2) recunoaşte lucrătorilor dreptul la grevă pentru apărarea intereselor lor, stabilind că legea ,reglementând exerciţiul acestui drept va stabili garanţiile necesare pentru a asigura menţinerea serviciilor esenţiale ale colectivităţii".