ARTICOLUL 57 Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor Îndatoririle fundamentale

CAPITOLUL III
Îndatoririle fundamentale

ARTICOLUL 57

Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor

Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre ARTICOLUL 57 Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor Îndatoririle fundamentale




sonia ivan 4.07.2012
I. Principiul exercitării drepturilor cu bună-credinţă. Articolul 57 din Constituţie stabileşte o îndatorire ce incumbă tuturor locuitorilor României, cetăţeni, străini sau apatrizi, şi prin care se consacră la nivel constituţional două principii extrem de generoase ale dreptului. Se observă că buna credinţă {bona fides), principiu tradiţional de drept civil, dar şi concept de mare valoare morală, este considerată o regulă constituţională obligatorie. Domeniul de aplicare al acestei reguli constituţionale este precis circumscris, în măsura în care această transformare de natură juridică are
Citește mai mult consecinţe doar în rezolvarea problemelor ce rezultă din exercitarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Dar această limitare nu prejudiciază cu nimic nici forţa juridică supremă a regulii astfel instituite şi nici valoarea sa intrinsecă, de principiu moral ce vizează exercitarea drepturilor şi libertăţilor în sine, indiferent de manifestarea în plan juridic a drepturilor şi libertăţilor celorlalte subiecte de drept.

II. îndatorirea de a nu încălca drepturile şi libertăţile celorlalţi.

Dimensiunea socială, de raportare a individului la societate, a fost inclusă în cuprinsul aceleiaşi norme juridice prin referirea la îndatorirea de a nu încălca drepturile şi libertăţile celorlalţi (neminem laedere). Aceasta este o obligaţie firească, ce ţine de chiar conceptul de drept şi de libertate. Limita unui drept sau a unei libertăţi a unui titular o reprezintă dreptul sau libertatea celorlalţi titulari, iar această dinamică socială nu ar putea funcţiona în condiţii de securitate în absenţa respectării acestui principiu cu valoare universală. Dacă în ceea ce priveşte garantarea drepturilor cetăţenilor faţă de posibilele abuzuri ale autorităţilor publice, Constituţia şi întreg sistemul normativ prevăd numeroase mecanisme de protecţie, în special de natură jurisdicţională, în ceea ce priveşte protecţia drepturilor faţă de posibilele abuzuri realizate de alte subiecte individuale de drept singura formă de garantare o reprezintă tocmai comportamentul acestor subiecte individuale, ce trebuie să se conformeze regulilor prescrise de art. 57 din Constituţie.
Răspunde