ARTICOLUL 58 Numirea şi rolul Avocatul Poporului

cine il numeste ?

I. Generalităţi. Avocatul Poporului este denumirea constituţională sub care s-a organizat şi funcţionează în România clasica instituţie a ombudsmanului. Ombudsmanul este de sorginte suedeză şi s-a răspândit îndeosebi în Europa sub denumiri diferite precum: comisar parlamentar; apărătorul poporului (Spania); apărătorul public; mediatorul public, provedor de justiţia (Portugalia); mediatorul republicii (Franţa); avocatul poporului; procuror parlamentar. Este ştiut că în ţările vest-europene în afara ombudsmanilor cu competenţă generală, există şi ombudsmani (mediatori, comisari parlamentari

Citește mai mult

etc.) specializaţi pe domenii precum: pentru protecţia consumatorilor; pentru drepturile copilului; pentru protecţia persoanelor cu handicap; pentru presă; pentru armată; pentru pensii etc. în unele state, în afara ombudsmanului naţional există şi ombudsmani locali (Olanda). Există, de asemenea, şi un mediator european care se află în fruntea Asociaţiei Ombudsmanilor Europeni. Mai mult, există şi Asociaţia Ombudsmanilor Francofoni.

Ombudsmanul, de fapt, este o persoană independentă, numită de regulă de către Parlament, pentru a supraveghea administraţia în relaţia sa cu cetăţeanul. Ombudsmanul încearcă să deblocheze conflictele cetăţean-administraţie publică, conflicte datorate îndeosebi birocratismului, care a fost şi a rămas o gravă maladie a administraţiei.

II. Terminologie. Constituantul român a optat pentru denumirea Avocatul Poporului, considerându-se că este denumirea care exprimă cel mai clar şi, mai ales, pe înţelesul tuturor, rolul şi semnificaţiile juridice ale acestei instituţii. Din experienţa practică a statelor în care funcţionează ombudsmanul rezultă că eficienţa instituţiei constă în calităţile persoanei care este desemnată şi din maniera de lucru.

Articolul 58 din Constituţie, în noua redactare, trebuie corelat cu art. 65 alin. (2) lit. i), iar revizuirea priveşte numirea Avocatului Poporului în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, şi nu numai de către Senat, având în vedere că, prin rolul pe care-1 îndeplineşte, este o garanţie importantă a drepturilor omului.

III. Regim juridic. Numirea se face pentru o durată de 5 ani. Cu prilejul revizuirii s-a adăugat o nouă dispoziţie, în sensul căreia Avocatul Poporului va avea adjuncţi specializaţi pe domenii de activitate. Această dispoziţie va da o eficienţă sporită activităţii instituţiei şi realizează o bună corelare cu reglementările din alte ţări unde este organizat şi funcţionează ombudsmanul.

IV. Incompatibilităţi. în fine, noul text îndreaptă o eroare a vechii reglementări privind compatibilitatea funcţiei de Avocat al Poporului cu alte funcţii. Se stabileşte astfel că această funcţie este incompatibilă cu altă funcţie publică sau privată „cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior". Se realizează astfel o simetrie în reglementare cu art. 125 alin. (3) care priveşte judecătorii, cu art. 132 alin. (2) care priveşte procurorii, cu art. 144 care priveşte judecătorii Curţii Constituţionale, precum şi cu alte texte constituţionale.