Art. 178 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata
| Comentarii |
|
Capitolul III
Judecata
Secţiunea III
Administrarea dovezilor
Judecata
Secţiunea III
Administrarea dovezilor
Art. 178
(1)Când una din părţi declară că nu recunoaşte fie scrisul, fie semnătura, instanţa va păşi la verificarea înscrisului.
(2)Spre acest sfârşit, preşedintele instanţei va obliga pe cel căruia i se atribuie scrierea sau semnătura să scrie şi să semneze sub dictarea sa, părţi din înscris.
(3)Refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoaştere a scrisului.
| ← Art. 177 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata | Art. 179 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata → |
|---|
1. înscris contestat. Când una din părţi declară că nu recunoaşte fie scrisul, fie semnătura dintr-un înscris sub semnătură privată, instanţa va păşi la verificarea înscrisului. Dacă, prin urmare, înscrisul sub semnătură privată - care nu se bucură ca înscrisul autentic de prezumţia de validitate - nu constituie o probă, în cazul în care nu este recunoscut de partea căreia i se opune, pe de altă parte însă, această tăgadă nu trebuie să ducă la înlăturarea actului, ci instanţa are obligaţia să procedeze la verificarea de scripte în mod direct, pe baza pieselor de comparaţie
Citește mai mult
produse de părţi, sau pe calea unei expertize grafice (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 119/1957, în C.D. 1957, p. 322);2. Semnătură contestată. 1) întrucât pârâta a negat că i-ar aparţine semnătura de pe contractul de închiriere, instanţa avea obligaţia să procedeze la verificarea de scripte. Ignorând poziţia pârâtei, care a contestat încheierea contractului şi bazându-şi soluţia pe contractul a cărui valabilitate-din punct de vedere al exprimării consimţământului - nu a verificat-o, tribunalul a pronunţat o hotărâre greşită (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 3923/2000);
2) Verificarea de scripte nu era necesară în raport de concluziile raportului de expertiză criminalistică referitoare tocmai la semnătura contestatorului pe contractul de muncă (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 511/R/1998);
3) Pentru a se stabili dacă semnătura de pe un testament olograf este a testatorului, instanţa nu trebuie să se mulţumească cu depoziţii de martori, ci este obligată să facă o verificare de scripte (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 264/1955, în C.D. 1955, p. 204).
2. Verificarea de scripte, care poate fi dispusă din oficiu, este aplicabilă numai înscrisurilor care pot servi la soluţionarea pricinii şi nu oricărui înscris depus la dosar.
Această procedură poate fi folosită numai în cursul unui proces, deci pe cale incidentală, Codul nereglementând posibilitatea verificării de scripte pe calea principală a unei acţiuni, exercitată pentru un
Citește mai mult
asemenea motiv.3. Prezumţia de recunoaştere a înscrisului, dedusă din refuzul de a scrie (inclusiv de a semna) este relativă şi trebuie completată cu alte dovezi.
în orice caz, instanţa nu-şi poate întemeia soluţia numai pe această prezumţie.
4. Verificarea de scripte poate fi cerută şi de un mandatar cu procură generală, procura specială fiind cerută numai cu condiţiile art. 180 alin. (3). 5. Rezultatul verificării de scripte va fi consemnat în încheierea de şedinţă de la termenul la care s-a făcut verificarea. încheierea, sub acest aspect, este interlocutorie, şi poate fi atacată numai odată cu fondul.
6. Verificarea de scripte poate fi făcută nu numai înaintea instanţelor de fond' dar chiar în etapa recursului, fără să contravină prevederilor art. 305, întrucât verificarea de scripte nu constituie un mijloc de probă ci numai un incident procedural în legătură cu mijlocul de probă care este înscrisul.
7. Dacă se constată că înscrisul nu emană de la partea căreia îi este opus sau de la autorul său, va fi scos din proces. Dimpotrivă, dacă se stabileşte că înscrisul provine de la parte sau de la autorul ei, va fi păstrat în proces ca mijloc de probă.
Testament olograf. Stabilirea semnăturii.
Pentru a se stabili dacă semnătura de pe un testament olograf este a testatorului, instanţa nu trebuie să se mulţumească cu depoziţii de martori, ci este obligată să facă o verificare de scripte. - Tribunalul Suprem, colegiul civil, decizia nr. 264/1955, I.G. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1952-1969, p. 784, nr. 276.
Procedura verificării de scripte este însă incompatibilă cu caracterul sumar al procedurii somaţiei de plată şi, drept urmare, cererea în somaţie de plată va fi respinsă.” -1. Deleanu, Gh. Buta, Procedura somaliei de plată. Doctrină şi jurisprudenţă, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006, p. 179.