Art. 235 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata
| Comentarii |
|
Capitolul III
Judecata
Secţiunea III
Administrarea dovezilor
Judecata
Secţiunea III
Administrarea dovezilor
Art. 235
(1)Oricine are interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor lucruri, mobile sau imobile, sau să dobândească recunoaşterea unui înscris, a unui fapt ori a unui drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele să dispară sau să fie greu de administrat în viitor.
(2)Cererea poate fi făcută chiar dacă nu este primejdie în întârziere, în cazul când pârâtul îşi dă învoirea.
| ← Art. 226 - 234 cod procedura civila Administrarea dovezilor... | Art. 236 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata → |
|---|
2. Pârât, în cererea de asigurare a dovezilor, este cel împotriva căruia se urmăreşte asigurarea dovezii, iar nu, neapărat, pârâtul din procesul principal.
Prin urmare, calitatea de pârât în această procedură o poate avea chiar reclamantul din procesul în care va fi folosită proba astfel asigurată.
3. Acordul pârâtului, în condiţiile alin. (2), nu poate fi dedus din tăcerea sau absenţa acestuia, ci trebuie să fie dat în mod expres, personal sau prin mandatar cu procură specială.
1. Condiţia urgenţei. Condiţia esenţială a procedurii de asigurare a dovezilor, prevăzută de art. 235 C. proc. civ., este urgenţa determinată de existenţa unui pericol de dispariţie a probei sau de îngreunare a administrării ei dacă efectuarea ar fi întârziată. Existenţa unui proces în curs nu justifică respingerea cererii de asigurare a dovezii, dacă o asemenea urgenţă există (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 19/1995, în B.J. 1995, p. 415);
2. Măsuri dispuse. 1) Dispoziţiile legale care reglementează procedura asigurării dovezilor conferă posibilitatea instituirii
Citește mai mult
obligaţiei de conservare a lucrurilor supuse asigurării prin măsura luată de instanţă. Reţinerea nejustificată a documentelor contabile de către un asociat impune admiterea cererii pe temeiul art. 235 şi urm. C. proc. civ., dar nu şi obligarea acestuia la predarea lor către celălalt asociat, măsură ce nu poate fi dispusă printr-o asemenea procedură (C.A. Constanţa, secţia civilă, decizia nr. 46/1993, în C.P.J. 1993-1994, p. 125);2) Dispoziţiile legale privitoare la asigurarea dovezilor (art. 235-241 C. proc. civ.) nu pot fi invocate ca temei de drept pentru a se constata starea sănătăţii unei persoane ca urmare a unui accident deoarece o atare situaţie poate fi constatată de Institutul de Medicină Legală. Cât priveşte săvârşirea accidentului şi stabilirea vinovăţiei, aceasta se constată de către organele de cercetare
penală. în speţă, reclamantul a solicitat asigurarea dovezilor, în sensul de a i se constata starea sănătăţii şi faptul că accidentul a fost provocat din vina exclusivă a pârâtului, dar atât cererea cât şi recursul reclamantului au fost respinse (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 419/1991, în C.P.). 1991, p. 175, nr. 194).
Notă: Respingerea celui de al doilea capăt de cerere trebuia motivată pe împrejurarea că în cadrul procedurii asigurării dovezilor nu s-ar putea prejudeca fondul;
3. Efectele introducerii cererii. în conformitate cu art. 16 din Decretul nr. 167/1958, prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, chiar dacă cererea a fost înregistrată la o instanţă necompetentă, precum şi printr-un act începător de executare.
Simpla cerere pentru asigurarea dovezilor, introdusă în conformitate cu art. 235 C. proc. civ., nu este de natură să conducă la întreruperea cursului prescripţiei deoarece o asemenea cerere nu are caracter contencios (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 415/2003, în B.J. -Bază de date)
Notă: Soluţia este corectă, deoarece, chiar dacă art. 16 din Decretul nr. 167/1958 nu precizează expres, se deduce din conţinutul acestuia că cererea de chemare în judecată susceptibilă să întrerupă cursul prescripţiei dreptului la acţiune trebuie să urmărească valorificarea dreptului subiectiv în legătură cu care dreptul la acţiune s-ar putea stinge prin prescripţie. Or, printr-o cerere de asigurare de dovezi nu se urmăreşte valorificarea dreptului subiectiv, ci doar exercitarea, în avans, a unui drept procedural, acela de a administra dovezi necesare într-un litigiu.
Nu împărtăşim însă opinia exprimată în motivarea hotărârii, potrivit căreia cererea de asigurare de dovezi ar avea un caracter necontencios.
Chiar dacă, aparent, s-ar încadra în categoria procedurilor necontencioase, deoarece nu urmăreşte prin ea însăşi stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, în realitate este vorba despre o procedură contencioasă prin care, ca şi atunci când proba este solicitată în condiţiile art. 167 şi urm. C. proc. civ., instanţa se pronunţă asupra admisibilităţii (utilităţii, pertinenţei, concludenţei) probei a cărei asigurare se cere.
Cum etapa încuviinţării şi administrării dovezilor este una contencioasă, această procedură nu capătă caracter necontencios doar pentru motivul că este declanşată înaintea judecăţii propriu-zise sau, în timpul acestuia, dar anterior termenului la care se încuviinţează probele.
în doctrină s-a mai exprimat opinia conform căreia asigurarea dovezilor are caracter contencios ". Cum procedura contencioasă se caracterizează prin existenţa unui litigiu, a unui conflict de interese, chiar şi a unuia doar posibil21 , cererea de asigurare de dovezi se încadrează în această categorie - fie că este vorba de o cerere anterioară litigiului, fie contemporană acestuia -, şi nu în cea a procedurilor necontencioase, care se caracterizează prin absenţa unui conflict ori litigiu şi, implicit, a unui adversar care ar avea interesul să se opună cererii.
Conform art. 235 alin. (1) C. proc. civ., elementele care justifică asigurarea dovezilor şi admiterea efectuării ei cu anticipaţie sunt interesul şi urgenţa. Cerinţa urgenţei nu este îndeplinită atunci când, prin proba cu expertiză solicitată, s-a urmărit evaluarea unor lucrări de consolidare, amenajare şi îmbunătăţiri, pentru că, fiind vorba de lucrări înglobate într-un imobil, nu există pericolul dispariţiei lor. De
asemenea, nu este justificat nici interesul, câtă vreme s-a dovedit că litigiul de fond dintre părţi, având ca obiect despăgubiri în legătură
Citește mai mult
cu imobilul, a fost soluţionat în mod irevocabil. - C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2370/2001, Practică judiciară civilă pe anii2001-2002, p. 373.Asigurarea dovezilor. Starea sănătăţii unei persoane
Dispoziţiile legale privitoare la asigurarea dovezilor nu pot fi invocate ca temei de drept pentru a se constata starea sănătăţii unei persoane ca urmare a unui accident deoarece o atare situaţie poate fi constatată de Institutul de medicină legală. Cât priveşte săvârşirea
accidentului şi stabilirea vinovăţiei, aceasta se constată de către organele de cercetare penală. - T. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 419/1991, Culegere de practică judiciară civilă pe anul 1991, p. 176.