Art. 239 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata
| Comentarii |
|
Judecata
Secţiunea III
Administrarea dovezilor
Art. 239
(1)Orice persoană care are interes să constate de urgenţă o anumită stare de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor, va putea cere instanţei în circumscripţia căreia urmează să se facă constatarea să delege un executor judecătoresc din aceeaşi circumscripţie să constate la faţa locului această stare de fapt.
(2)Preşedintele poate încuviinţa facerea constatării fără înştiinţarea aceluia împotriva căruia se cere.
(3)Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui împotriva căruia s-a făcut constatarea, dacă nu a fost de faţă.
(4)El va face dovada până la dovada contrarie.
codul de procedură civilă actualizat prin:OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
| ← Art. 238 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata | Art. 240 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata → |
|---|
Această stare de fapt nu constituie o probă, aşa cum sunt cele la care se referă art. 235, ci ea va putea fi folosită într-un litigiu, viitor sau pendinte, pentru dovedirea susţinerilor pretenţiilor părţii care cere constatarea.
2. Prin alin. (1) este determinată instanţa competentă din punct de vedere teritorial şi anume cea în circumscripţia
Citește mai mult
căreia urmează să se facă constatarea.3. Instanţa va delega un executor judecătoresc care să constate la faţa locului starea de fapt. Nu poate fi desemnat orice executor judecătoresc, ci numai un executor din aceeaşi circumscripţie cu instanţa, aşa cum prevede, de altfel, şi art. 7 lit. 0 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.
Dacă este numit un executor din circumscripţia unei alte instanţe, necompetenţa sa ar putea fi invocată pe calea contestaţiei la executare.
în măsura în care în circumscripţia instanţei respective nu există niciun executor, instanţa se va adresa Camerei executorilor judecătoreşti, potrivit art. 8 alin. final din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.
4. Cererea de constatare a unei stări de fapt este soluţionată printr-o încheiere.
5. Măsură la care se referă alin. (2) poate fi dispusă de preşedintele instanţei, iar nu de orice alt judecător, într-o procedură necontencioasă.
Textul trebuie înţeles în sensul că preşedintele încuviinţează ca procedura propriu-zisă de constatare să se desfăşoare fără înştiinţarea adversarului, iar nu în sensul că cererea prin care se solicită luarea măsurii este soluţionată fără înştiinţarea părţii potrivnice, întrucât aceasta este oricum specific procedurii necontencioase.
1. Instanţa competentă. Chiar dacă cererea se motivează, în drept, atât pe dispoziţiile art. 581, cât şi pe ele ale art. 235, 236, 238 şi 239 C. proc. civ., în fapt se solicită un singur lucru, şi anume delegarea executorului judecătoresc pentru inventarierea bunurilor existente în magazinul pârâtei.
Aşa fiind, competenţa de delegare a executorului judecătoresc revenea judecătoriei, şi nu tribunalului, potrivit art. 239 alin. (1) C. proc. civ.; instanţa în circumscripţia căreia urmează să se facă constatarea este judecătoria, şi nu tribunalul, fiind de principiu că judecătoria
Citește mai mult
este şi instanţă de executare - art. 373 alin. (2) C. proc. civ. (C.A. Tg. Mureş, secţia comercială, decizia nr. 2461/2005, în B.J. 2004-2005, p. 284).Notă: Soluţia rezumată se întemeiază pe opinia conform căreia în situaţia reglementată de art. 239 competenţa revine judecătoriei, ca instanţă de executare.
Spre deosebire de art. 236 alin. (1), care prevede în mod expres că, înainte de judecată, cererea de asigurare a dovezilor se îndreaptă la judecătorie (indiferent care ar fi instanţa competentă să judece în fond litigiul), iar când cererea se face în timpul judecăţii, la instanţa la care se judecă pricina, art. 239, referitor la cererea privind constatarea unei stări de fapt, nu mai conţine o astfel de distincţie, referindu-se doar la instanţa în circumscripţia căreia urmează a se face constatarea.
Cum însă constatarea de către un executor judecătoresc a unei stări de fapt reprezintă tot o dovadă pe care partea intenţionează să o conserve, credem că dispoziţiile art. 236 alin. (1) sunt aplicabile şi în acest caz, în sensul că: înainte de începerea judecăţii, cererea se îndreaptă întotdeauna la judecătoria în circumscripţia căreia se găseşte obiectul cercetării, iar în timpul judecăţii la instanţa care judecă pricina, indiferent că va fi sau nu instanţă de executare.
în doctrina mai veche s-a afirmat că instanţa competentă în cazul cererii reglementate de art. 239 este cea în circumscripţia căreia urmează să se facă executarea şi pe lângă care funcţionează executori judecătoreşti.
într-o formă anterioară a art. 239 C. proc. civ." se prevedea că „oricine are interes să constate de urgenţă o anumită stare de fapt, care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor, va putea cere instanţei în circumscripţia căreia urmează să se facă constatarea şi pe lângă care funcţionează portărei (s.n.) să delege un portărel care să constate la faţa locului această stare de fapt". Odată cu adoptarea Legii nr. 5/1952 pentru organizarea judecătorească, instituţia portăreilor a fost înlocuită cu aceea a executorilor judecătoreşti.
în prezent, executorii judecătoreşti nu mai funcţionează „pe lângă instanţe" aşa cum se întâmpla înainte de adoptarea Legii nr. 188/2000, ci sunt organizaţi în birouri independente. în circumscripţia unei judecătorii pot funcţiona mai multe birouri, iar în circumscripţia fiecărei curţi de apel există câte o Cameră a Executorilor Judecătoreşti
care cuprinde toţi executorii din raza respectivei curţi de apel.
Conform art. 9 alin. (4) din această lege, competent pentru constatarea unei stări de fapt, în condiţiile art. 239 C. proc. civ., este executorul din circumscripţia judecătoriei în a cărei rază teritorială se va face constatarea;
2. încheiere. 1) încheierea prin care instanţa a delegat un executor să constate starea unui apartament, în urma unei inundaţii pretins provocată de la apartamentul vecin, este conformă art. 239 C. proc. civ., întrucât executorul nu este abilitat să facă aprecieri tehnice cu privire la daunele provocate şi cauza acestora, ci doar să consemneze într-un pro-ces-verbal starea de fapt a apartamentului (C.A. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 2164/1997, în C.P.J.C. 1993-1998, p. 203);
2) Cererea pentru constatarea unei stări de fapt este o variantă a procedurii prin care se urmăreşte asigurarea dovezilor, cu privire la care preşedintele, apreciind urgenţa şi concludenţa constatării solicitate, o va admite sau o va respinge printr-o încheiere. în caz de admitere, preşedintele va delega un executor judecătoresc cu efectuarea constatării (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1358/1990, în C.P.J. 1990, p. 129, nr. 165).
Notă: în ceea ce priveşte însă instanţa competentă să soluţioneze cererea, credem că aceasta se determină după regula instituită de art. 236 C. proc. civ., deoarece art. 239 prevede o procedură specială de asigurare a dovezilor în raport de cea reglementată de art. 235 şi urm., dar printre dispoziţiile derogatorii din art. 239 nu există niciuna referitoare la instanţa competentă a face constatarea.