Art. 236 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata
Comentarii |
|
Judecata
Secţiunea III
Administrarea dovezilor
Art. 236
(1)Cererea se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripţia căreia se află martorul sau obiectul cercetării, iar în timpul judecăţii, la instanţa care judecă pricina.
(2)Partea va arăta în cerere dovezile a căror administrare o pretinde, faptele ce voieşte să dovedească, precum şi primejdia întârzierii sau învoirea pârâtului.
(3)Pârâtul nu este obligat să depună întâmpinare. Instanţa va hotărî prin încheiere dată în camera de consiliu.
(4)În caz de primejdie în întârziere, instanţa va putea încuviinţa cererea şi fără citarea părţilor.
← Art. 235 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata | Art. 237 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata → |
---|
2. Cererea de asigurare a dovezilor poate fi făcută:
- pe cale principală, înainte de declanşarea procesului asupra fondului, caz în care competenţa aparţine judecătoriei în raza căreia se află martorul sau obiectul cercetării.
Textul determină atât instanţa competentă material (judecătoria), cât şi instanţa competentă sub
Citește mai mult
aspect teritorial (cea în circumscripţia căreia se află martorul sau obiectul cercetării);- pe cale incidentală, în timpul judecăţii fondului, situaţie în care este competentă instanţa care judecă procesul principal, art. 236 făcând aplicarea regulii înscrise în art. 17.
3. Numai judecarea cererii se face în camera de consiliu.
în condiţiile art 121 alin. final, încheierea se va pronunţa în şedinţă publică.
4. Din alin. (4) se desprinde concluzia că, de regulă, judecarea cererii se face cu citarea părţilor, deoarece numai dacă există primejdie în întârziere soluţionarea poate fi dispusă fără citare.
5. Şi în această procedură, pentru ca instanţa să admită cererea, trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile generale de admisibilitate ale probei- să fie legală, verosimilă, pertinentă şi concludentă, în raport cu procesul principal.
6. Dacă judecarea cererii principale se află în etapa recursului, cererea de asigurare a dovezilor poate avea ca obiect numai obţinerea recunoaşterii unui înscris. Soluţia se impune întrucât, de vreme ce potrivit art. 305 în instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, asigurarea altor dovezi apare ca fiind lipsită de interes.
7. Cererea de asigurare a dovezilor nu poate fi considerată o cauză de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive, pentru că nu poate fi asimilată unei cereri de chemare în judecată şi nici nu poate fi considerată ca o recunoaştere a dreptului a cărui acţiune se prescrie.
Această cerere de ordonanţă preşedinţială are un obiect distinct şi condiţii diferite de admisibilitate.
Una din condiţii este aceea a aparenţei dreptului, orîn procedura asigurării dovezilor nu se pune în niciun caz problema vreunui drept.” - G. Papu, Unele consideraţii asupra asigurării dovezilor pe cale principală, Revista de drept comercial nr. 9/1998, p. 77-87.
1. Competenţa înainte de judecată.
1) Cererea a fost îndreptată la locul de domiciliu al martorilor, în raport de care s-a aplicat norma specială, nefiind incidente dispoziţiile art. 5 C. proc. civ., în funcţie de care s-a soluţionat greşit cauza în apel (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 163/2001);
2) Având în vedere data la care recla-manta-intimată a formulat cererea de asigurare de dovezi (30.05.2005) şi data la care la Curtea de apel s-a înregistrat cererea de revizuire (1.06.2005), instanţa de recurs a constatat că la data promovării cererii de asigurare
Citește mai mult
de dovezi pe rolul instanţelor judecătoreşti nu exista înregistrată între părţi vreo pricină în curs de judecată, astfel că în mod corect această cerere a fost înregistrată şi soluţionată de către judecătoria în circumscripţia căreia se află înscrisul a cărui administrare ca dovadă a fost solicitată (Trib. Satu-Mare, secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr. 271 /R/2005, în Jurisprudenţă naţională 2004-2005, p. 490);2. Competenţa în timpul judecăţii.
Faţă de împrejurarea că partajul bunurilor comune fusese soluţionat în
mod irevocabil de către curtea de apel, cererea de asigurare de dovezi formulată ulterior de către reclamantă este de competenţa judecătoriei (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 176/2000);
3. judecata. 1) Instanţa învestită cu atare cerere se pronunţă cu privire la admiterea probei, iar, după efectuarea acesteia, va constata efectuată proba printr-o încheiere dată în camera de consiliu. Este, aşadar, greşit procedeul instanţei de fond de a „omologa" raportul de expertiză, deoarece omologarea înseamnă însuşire, pe care instanţa nu o poate înfăptui decât atunci când judecă fondul pricinii (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1937/2001).
2) Judecata se desfăşoară în şedinţă publică, iar nu în camera de consiliu, aşa cum prevede art. 236 alin. (3) teza II C. proc. civ. (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1937/2001).
Notă: Soluţia este greşită. Textul invocat prevede expres că încheierea este dată în camera de consiliu, ceea ce înseamnă că judecata are loc în camera de consiliu, numai pronunţarea hotărârii (încheierii în acest caz) făcându-se întotdeauna în şedinţă publică.
Potrivit art. 49 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, legea aplicabilă, sub aspectul raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi şi în privinţa regimului juridic al imobilului în cauză, în cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligaţia de despăgubire (a chiriaşilor pentru sporul de valoare adus imobilelor, prin îmbunătăţirile necesare şi utile) revine statului sau unităţii deţinătoare. în consecinţă, în mod greşit recurenţii reclamanţi au solicitat ca asigurarea de dovezi să se facă în
contradictoriu cu
Citește mai mult
actualii proprietari ai imobilului, aceştia nefiind nici persoanele cărora să le poată fi opus dreptul la despăgubiri, nici cei care, la data închirierii imobilului, să-şi fi putut manifesta acordul la efectuarea unor îmbunătăţiri de natura celor pretinse de recurenţi, în privinţa structurii imobilului, îmbunătăţiri care, de principiu revin în sarcina proprietarului. - T. Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă, decizia nr. 1010/ R/2003, Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anii 2000-2003, p. 356.