Art. 248 cod procedura civila Perimarea Judecata
| Comentarii |
|
Capitolul III
Judecata
Secţiunea VI
Perimarea
Judecata
Secţiunea VI
Perimarea
Art. 248
(1)Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
(2)Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părţii, cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.
(3)Abrogat.
| ← Art. 247 cod procedura civila Renunţarea la judecată şi... | Art. 249 cod procedura civila Perimarea Judecata → |
|---|
- instanţa să fi fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanţă sau într-o cale de atac;
- pricina a rămas în nelucrare timp de un an în materie civilă sau şase luni în materie comercială;
- lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
2. Alin. (1) se referă la perimarea unei cereri de chemare în judecată, contestaţie, apel, revizuire şi „orice altă cerere de reformare sau de revocare".
Se încadrează în această ultimă categorie şi contestaţia în anulare precum şi acţiunea în anulare
Citește mai mult
împotriva hotărârii arbitrale.în schimb, nefiind o „cerere de reformare sau de revocare", recursul în interesul legii nu poate fi perimat.
3. Cererea prin care s-a declanşat o judecată în primă instanţă sau într-o cale de atac se perimă indiferent dacă acţiunea este sau nu prescriptibilă extinctiv, este patrimonială sau nepatrimonială şi chiar dacă părţi sunt persoane incapabile.
4. O pricină „rămâne în nelucrare" dacă nu se săvârşeşte niciun act de procedură în vederea judecării ei.
5. Dacă din cererea de chemare în judecată rezultă că litigiul este de natură civilă, dar în mod greşit a fost calificat drept comercial, şi judecat ca atare, termenul de perimare a căii de atac va fi de şase luni şi nu de un an, pentru că ceea ce se perimă este judecata cererii şi nu cererea ca atare. Interesează prin urmare, nu natura cererii ci modul cum a fost judecată.
6. Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 101 alin. (3), astfel încât se împlineşte în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, şi care nu a mai fost urmat, din culpa părţii, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii. Astfel, termenul de perimare poate avea ca punct de plecare data la care s-a dispus suspendarea judecăţii potrivit art. 242, 155 alin. (2) sau 1551.
7. întrucât momentul de plecare al termenului de perimare este legat de culpa părţii, înseamnă că dacă partea nu avut posibilitatea să acţioneze, nu i se poate imputa lipsa de diligenţă.
Ca atare:
- termenul de perimare a cererii de chemare în judecată nu curge de la data înregistrării cererii, ci de la data suspendării procesului conform art. 114 alin. (4) sau de la data când cererea a fost suspendată în condiţiile art. 242, 155 alin. (2) ori 1551;
- termenul de perimare a apelului sau recursului nu începe să curgă de la data când dosarul a ajuns la instanţa competentă să judece calea de atac, ci de la data fixată în vederea judecării, când părţile legal citate nu s-au prezentat, astfel încât s-a suspendat judecata ori de la data la care s-a făcut aplicarea prevederilor art. 155 alin. (2) sau art. 1551;
- în caz de casare cu trimitere spre rejudecare, termenul de perimare începe să curgă de la data când părţile, legal citate, trebuiau să se prezinte pentru judecată şi, faţă de lipsa lor, s-a suspendat judecata. în aceleaşi condiţii menţionate anterior, termenul de perimare va curge de la data suspendării judecăţii potrivit art. 155 alin. (2) sau 1551.
8. Perimarea nu operează dacă actul de procedură trebuia să fie îndeplinit din oficiu. Astfel, sancţiunea nu intervine dacă:
- pricina a fost suspendată pentru lipsa părţilor deşi se ceruse judecarea în lipsă, pentru că instanţa trebuia să păşească la judecată;
- instanţa a suspendat judecarea cauzei, conform art. 114 alin. (4), deşi cererea de chemare în judecată este întocmită cu respectarea cerinţelor legii. Actul de procedură pe care instanţa trebuia să-l îndeplinească din oficiu era fixarea termenului de judecată;
- pricina a fost suspendată, deşi partea nu era legal citată, astfel încât, din oficiu, trebuia repetată procedura de citare a părţii;
- acţiunea civilă disjunsă de acţiunea penală nu se perimă, chiar dacă a rămas în nelucrare mai mult de un an, pentru că instanţa penală este obligată să se pronunţe şi asupra laturii civile, astfel încât din oficiu trebuie să fixeze termen pentru judecarea acţiunii civile.
9. în condiţiile alin. (2) perimarea nu intervine dacă pricina a rămas în nelucrare după declinarea competenţei, admiterea cererii de strămutare, al ivirii conflictului de competenţă, al depunerii cererii de apel sau de recurs legal timbrate, pentru că în toate aceste cazuri rămânerea în nelucrare nu se datorează culpei părţii. în toate aceste cazuri, dosarul trebuie trimis din oficiu instanţei competente.
I. Domeniu de aplicare
1. Completul de 9 judecători.
Art. 248 C. proc. civ. este aplicabil şi cererilor aflate pe rolul Curţii Supreme
de Justiţie, Completul de 9 judecători (C.S.J., Completul de 9 judecători, decizia nr. 7/2000, în B.J., Bază de date);
II. Nelucrare
2. Rămânerea în nelucrare. înţeles.
Intervenientele au invocat perimarea cererii de recurs, cu motivarea că aceasta a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina recurentului şi că sunt întrunite cerinţele art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Excepţia nu poate fi primită deoarece, contrar celor susţinute de
Citește mai mult
interveniente, pricina nu a rămas în nelucrare.Prin „rămânerea în nelucrare" se înţelege situaţia în care într-o pricină înregistrată pe rolul unei instanţe nu se efectuează niciun act de procedură. Pentru ca
această situaţie să conducă la perimarea cererii este necesar ca ea să dureze cel puţin un an şi să fie imputabilă părţilor care nu au stăruit în judecată.
în speţă, aşa cum chiar intervenientele arată, judecata recursului s-a amânat de mai multe ori, efectuându-se de fiecare dată diferite acte de procedură, fără a fi vreodată suspendată sau întreruptă, aşa încât nu se poate pune problema perimării (I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6393/2006).
III. Vina părţilor
3. Netimbrare. Nu se poate da curs din oficiu unei cereri, dacă nu este timbrată în condiţiile legale. în consecinţă, pricina a stat în nelucrare din vina părţii (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 501/1951, în Justiţia Nouă nr. 5/1951, p. 551);
4. Tratative. Atunci când părţile, ducând tratative pentru o tranzacţie, au lăsat cererea în nelucrare mai mult de un an, va opera perimarea (Trib. Reg. Bacău, decizia nr. 313/1956, în Justiţia Nouă nr. 3/1956, p. 533);
5. Suspendare voluntară. 1) întrucât cauza a fost suspendată la cererea ambelor părţi, în baza art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., şi ulterior acestea nu au mai insistat în judecarea recursului, după trecerea unui an de la suspendare instanţa a repus din oficiu cauza pe rol şi, tot din oficiu, a constatat perimat recursul (C.A. Suceava, secţia civilă, decizia nr. 806/1999);
2) Cum contestaţia în anulare a rămas în nelucrare mai mult de un an de la data suspendării cauzei în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a constatat că cererea este perimată de drept (C.S.J., Completul de 9 judecători, decizia nr. 7/2000);
3) Este neîntemeiată susţinerea reclamantului în sensul că, după suspendarea judecăţii în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa trebuia să repună cauza pe rol din oficiu pentru a nu opera perimarea. Această obligaţie revenea părţilor interesate de soluţionarea procesului (C.A. Craiova, secţia civilă, decizia nr. 702/1998);
6. Prezumţia desistării. Perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată. Timpul neobişnuit de lung, scurs de la data declarării recursului -anul 1949 - până la demersul făcut pentru trimiterea dosarului spre judecată la instanţa superioară, îndreptăţeşte prezumţia desistării recurentului, care se sancţionează cu perimarea recursului (C.S.J., secţia civilă, decizianr. 4397/2002, în B.J. - Bază de date);
7. Decesul uneia din părţi. Judecarea recursului a fost suspendată în baza dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., urmare a decesului intimaţilor-pârâţi.
Dat fiind temeiul de drept al suspendării, art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condiţiile art. 245 pct. 2 C. proc. civ., în sensul că
judecata putea fi reîncepută prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea moştenitorilor.
Dispoziţiile de procedură menţionate exclud ideea că actul de procedură urma a fi îndeplinit din oficiu, câtă vreme redeschiderea judecăţii putea fi făcută doar cu arătarea moştenitorilor părţilor decedate pe parcursul judecăţii, aşa încât corect s-a dispus perimarea cererii (I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1614/2006, în B.J. - Bază de date).
Notă: Prin hotărârea rezumată, înalta Curte a soluţionat recursul declarat împotriva unei decizii de perimare a recursului, pronunţată de curtea de apel, îndepărtându-se astfel de jurisprudenţa constată şi de opinia exprimată majoritar în doctrină potrivit căreia hotărârea de perimare a recursului este, ca orice altă hotărâre pronunţată în recurs, irevocabilă.
IV. Motive neimputabile pârtilor
8. Efecte. Nu se perimă recursul dacă nu i se poate imputa nicio vină reclamantului (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1288/1950, în Justiţia Nouă nr. 5/1951, p. 84);
9. Timbrare. 1) Dacă taxa de timbru a fost plătită sau dacă partea este scutită de taxa de timbru, nu îi este imputabilă nefixarea termenului de judecată şi, deci, perimarea nu operează (Trib. Suprem,
colegiul civil, decizia nr. 136/1952, în C.D. 1952-1954, p. 349);
2) Când partea este scutită de plata taxelor de timbru, ea nu poate fi socotită în vină de a nu fi stăruit să se fixeze termen de judecată (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 515/1951, în Justiţia Nouă nr. 5/1951, p. 552);
3) Dacă recursul a fost legal timbrat, netrimiterea lui la instanţa de recurs este o culpă a instanţei, şi nu a părţii şi, în consecinţă, nu operează nici perimarea (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 2554/1955, în C.D. 1955, p. 213);
10. Suspendare facultativă. 1) Dacă judecata a fost suspendată până la soluţionarea definitivă a altei pricini, se exclude vina părţii pentru lăsarea acţiunii în nelucrare şi, deci, nu se justifică perimarea acesteia (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1498/1971, în C.D. 1971, p. 191).
Notă: Soluţia trebuie nuanţată, în sensul că perimarea nu curge cât timp durează suspendarea judecăţii pronunţată în baza art. 244 C. proc. civ., deci până la rămânerea irevocabilă (în penal, definitivă) a hotărârii pronunţate în cauza care a pricinuit suspendarea judecăţii. însă, după acest moment, perimarea începe să curgă;
2) Atâta timp cât judecata este suspendată până la soluţionarea unui alt proces, termenul de perimare nu curge. Această suspendare se menţine până la soluţionarea pricinii care a motivat suspendarea (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1859/1987, în C.D. 1987, p. 228);
11. Suspendare voluntară. Dacă una dintre părţi a solicitat judecarea în lipsă, iar instanţa, în mod greşit, a suspendat judecata, pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., atunci perimarea nu operează (C.A. Galaţi, secţia civilă, decizia nr. 1069/1995, în C.P.J. 1995, p. 136);
12. Act guvernamental. Perimarea nu curge dacă un act guvernamental a împiedicat judecata (C.S.J., colegiul civil, decizia nr. 1236/1948, în Justiţia Nouă nr. 1-2/1949, p. 210);
13. Acţiune civilă în penal. Chiar dacă acţiunea civilă a fost disjunsă de cea penală, în temeiul art 347 C. proc. pen., şi a rămas în nelucrare mai mult de un an, instanţa penală are obligaţia de a se pronunţa şi asupra laturii civile, urmând să procedeze din oficiu la fixarea unui termen pentru judecarea acţiunii civile (Trib. Jud. Hunedoara, secţia civilă, decizia nr. 356/1975, în R.R.D. nr. 2/1976, p. 67);
14. Acţiune penală. în cazul suspendării judecăţii la cerere, urmată de introducerea unei plângeri penale, în raport cu dispoziţiile art. 19 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora: „judecata în faţa instanţei civile se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale", instanţa nu mai este în drept să constate perimarea contestaţiilor, dat fiind caracterul imperativ al prevederilor legale menţionate. Sub acest aspect, nu mai avea relevanţă împrejurarea că, iniţial, suspendarea se dispusese la cererea părţilor, instanţa fiind obligată, la data examinării pricinii în vederea constatării eventual a perimării, să ia în considerare situaţia nou creată prin sesizarea cu plângere penală a organelor de urmărire penală şi să menţină, în continuare, suspendarea, iar nu să constate, pur şi simplu, perimarea, prin trecerea termenului de un an de la data suspendării, în condiţiile arătate (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1711/1988, în R.R.D. nr. 6/1989, p. 73);
15. Citare neregulată. Dacă suspendarea s-a făcut din eroare, întrucât procedura de citare nu era legal îndeplinită, deci judecata trebuia amânată, perimarea nu operează după împlinirea termenului de un an de la suspendare, culpa fiind a instanţei (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 721/1963, în Justiţia Nouă nr. 6/1964, p. 155);
16. Comunicarea hotărârii. Perimarea nu curge după darea hotărârii care trebuie comunicată pentru exercitarea căii de atac (C.S.J., colegiul civil, decizia nr. 1342/1950, în Justiţia Nouă nr. 5/1951, p. 549);
V. Termenul perimării
17. Căi de atac. Termenul de perimare de un an prevăzut de art. 248 C. proc. civ. nu curge de la pronunţarea hotărârii atacate, ci de la data când cererea a ajuns la instanţa competentă să o judece (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1259/1951, în Justiţia Nouă nr. 2/1952, p. 213);
18. Suspendare pentru lipsa părţilor. în cazul suspendării judecării recursului pe temeiul art. 242alin. (1)pct. 2 C. proc. civ., termenul de perimare a
recursului curge de la data comunicării încheierii de suspendare (C.A. Bacău, secţia civilă, decizia nr. 821/1997, în Jurisprudenţa 1997, p. 29).
Notă: Totuşi, rămânerea pricinii în nelucrare datorându-se culpei părţilor, apreciem că perimarea începe să curgă de la data la care părţile nu au mai stăruit în continuarea judecăţii. împrejurarea că partea interesată poate ataca încheierea de suspendare nu este de natură să înlăture culpa părţii.
Completul de 9 judecători
Art. 248 C. proc. civ., se aplică şi cererilor aflate pe rolul Curţii Supreme de Justiţie - Completul de 9 judecători. - Curtea Supremă de Justiţie, Completul de 9 judecători, decizia nr. 7/2000, B.J./2000, p. 58.
Lipsa culpei părţilor
în situaţia în care, prin întâmpinare, pârâta a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ., iar instanţa a dispus suspendarea soluţionării cauzei, nu poate fi invocată perimarea cererii după repunerea pe rol a cauzei, la cererea apelantei, deoarece lăsarea în nelucrare nu incumbă părţilor. - C.A. Bucureşti,
Citește mai mult
Secţia comercială, decizia nr. 3004/2000, Culegere de practică judiciară în materie comercială pe anii2000-2001, p. 235.