Art. 29 cod procedura civila
| Comentarii |
|
Art. 29
(1)Propunerea de recuzare se va face verbal sau în scris pentru fiecare judecător în parte şi înainte de începerea oricărei dezbateri.
(2)Când motivele de recuzare s-au ivit după începerea dezbaterilor, partea va trebui să propună recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.
(3)Judecătorul împotriva căruia e propusă recuzarea poate declara că se abţine.
| ← Art. 28 cod procedura civila | Art. 30 cod procedura civila → |
|---|
în schimb, recuzarea care a fost propusă în termen, şi pe care instanţa a respins-o sau a omis să se pronunţe asupra ei, poate constitui un motiv de apel sau de recurs.
2. Dacă motivele de recuzare s-au ivit după începerea dezbaterilor (nu şi atunci când ele au existat dar au fost numai cunoscute după începerea dezbaterilor, situaţie în care intervine decăderea din dreptul de a propune
Citește mai mult
recuzarea), partea trebuie să propună recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.Momentul la care partea interesată a cunoscut existenţa motivului de recuzare constituie o împrejurare de fapt care va fi apreciată de instanţa care soluţionează cererea.
3. Dacă motivele de recuzare s-au ivit după închiderea dezbaterilor, iar instanţa a amânat pronunţarea, apreciem că, de vreme ce textul nu limitează exercitarea acestui drept la închiderea dezbaterilor, cererea de recuzare ar putea fi făcută şi după acest moment.
4. Considerăm că numai „cererea" de recuzare poate fi făcută verbal. Pentru a se putea aprecia asupra temeiniciei acesteia şi având în vedere faptul că instanţa decide asupra recuzării în camera de consiliu, fără participarea părţilor, motivarea cererii trebuie făcută în scris.
5. Recuzarea poate fi invocată şi prin intermediul unei excepţii. Este avută în vedere ipoteza în care după admiterea unei cereri de abţinere sau de recuzare, judecătorul respectiv continuă să participe la judecată. Pentru a-l îndepărta pe judecător din complet partea poate să invoce excepţia recuzării, pentru motivul prevăzut de art. 27 pct. 1.
Excepţia recuzării este o excepţie de procedură, dilatorie şi relativă. Totuşi, excepţia poate avea şi un efect peremptoriu dacă, în condiţiile art. 32 alin. (3), instanţa care s-a pronunţat asupra incidentului procedural a dispus refacerea actelor îndeplinite de judecătorul recuzat.
6. în cazul în care judecătorul recuzat declară că se abţine, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra abţinerii pentru că de soluţia dată acestei cereri depinde şi soluţia asupra recuzării. Dacă se admite cererea de abţinere, recuzarea trebuie respinsă ca rămasă fără obiect.
2. „Apreciem că şi cererea de recuzare trebuie să îndeplinească condiţia interesului, respectiv nu va putea fi formulată de orice parte, ci numai de partea interesată.
... recuzarea nu va putea fi formulată decât de către
Citește mai mult
părţi, iar nu şi de terţe persoane, străine de pricină, sau de un auxiliar al justiţiei.O situaţie distinctă poate apărea în practică când martorii, experţii sau interpreţii formulează cereri proprii în cauză, respectiv, de a fi despăgubiţi pentru cheltuielile făcute sau de a fi obligate părţile să le achite onorariul corespunzător lucrării efectuate ... cu privire strict la soluţionarea cererii expertului,
interpretului sau martorului, poate apărea interesul de a se formula o cerere de recuzare, dacă, fireşte, există una din situaţiile prevăzute de art. 27 C. proc. civ., deoarece aceste persoane au calitatea de parte în cererea incidenţă de acordare a drepturilor ce consideră că li se cuvin.
în sfârşit, se ridică şi întrebarea dacă persoana împotriva căreia se formulează o cerere de recuzare poate formula o cerere de recuzare a judecătorului care este învestit cu soluţionarea cererii de recuzare. Dificultatea apare datorită referirii la părţile acţiunii civile în precizarea motivelor de recuzare cuprinse în art. 27 C. proc. civ.; mai exact, apare problema dacă persoana împotriva căreia este formulată cererea de recuzare este sau nu parte (pârât) în cererea de recuzare?
în ceea ce priveşte judecătorii, procurorii, magistraţii asistenţi şi grefierii, considerăm că aceştia nu sunt părţi, deoarece ei nu sunt citaţi în soluţionarea cererii de recuzare... Pe de altă parte, de principiu, aceste persoane nu au interes propriu, direct, în a rămâne în compunerea instanţei, şi deci nu sunt afectate în vreun fel interesele lor dacă se admite cererea de recuzare. Celelalte categorii de persoane însă -experţii, interpreţii, arbitrii şi executorii judecătoreşti- sunt citaţi în soluţionarea cererii de recuzare şi sunt interesate în soluţionarea cu imparţialitate a cererii de recuzare. Obligaţia de citare şi interesul direct al acestor persoane poate justifica o calificare a lor ca părţi în proces.
Competenţa
în consecinţă, apreciem că experţii, interpreţii, arbitrii şi executorii judecătoreşti, în virtutea drepturilor procesuale proprii pe care le au, vor putea formula o cerere de recuzare, dacă apreciază că judecătorii ce compun instanţa care se pronunţă asupra cererii lor de recuzare se află în una din situaţiile prevăzute de art. 27 C. proc. civ.” - C. Leaua, Unele consideraţii asupra procedurii de soluţionare a cererii de recuzare, Dreptul nr. 5/2002, p. 75-77.
1. Recuzare tardivă. Hotărârea rămâne valabilă dacă recuzarea nu a fost propusă în termen (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 2194/1956, în I.C. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu I, p. 774).
Notă: Cu alte cuvinte, neinvocarea excepţiei de recuzare în termenul prevăzut de art. 29 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. este sancţionată cu decăderea părţii interesate din dreptul de a recuza pe cel în cauză;
2. Invocarea motivelor de recuzare direct în recurs. în speţă nu este admisibilă invocarea prin recurs a uneia dintre situaţiile prevăzute de art. 27 C. proc. civ., cu
Citește mai mult
privire la completul de judecată care a soluţionat apelul, întrucât motivul de recuzare nu s-a ivit după începerea dezbaterilor, subzistând la momentul iniţierii acestora.în acest context, partea ar fi trebuit să formuleze propunerea de recuzare în faţa instanţei de apel, cu condiţia ca membrii completului să nu fi declarat, în prealabil, că se abţin de la judecarea pricinii, partea fiind îndreptăţită să reitereze motivul de recuzare doar în cazul respingerii propunerii, odată cu recursul asupra fondului, în aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ. (C.A. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 1310/R/2004, în A.-L. Constanda, Sancţiuni, p. 269).
3. Calitate procesuală activă.
Analizând cererea de recuzare prin prisma dispoziţiilor art. 27-29 C. proc. civ., Curtea a apreciat că aceasta nu este fondată.
Conform dispoziţiilor art. 29 alin. (2) C. proc. civ., partea va trebui să propună recuzarea de îndată ce motivele acesteia îi sunt cunoscute. Prin urmare, reprezentanţii părţilor nu au calitate procesuală activă de a formula cerere de recuzare, ei putând formula cerere de recuzare doar în numele părţii.
Motivele invocate de cei doi petiţionari, respectiv că li s-ar fi refuzat recunoaşterea calităţii de avocat, nu se încadrează în dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. care reglementează motivele de recuzare, pentru că nu poate fi vorba de un interes personal al judecătorului în invocarea unei excepţii, cum ar fi aceea a lipsei calităţii de reprezentant (pct. 1), şi nici de o anticipare a soluţiei (pct. 7), câtă vreme judecătorul este obligat să se pronunţe asupra excepţiilor anterior fondului, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. (C.A. Cluj, secţia civilă, încheierea din 11 octombrie 2004, în Jurisprudenţă naţională 2004-2005, p. 251).
Pentru ca recuzarea unui judecător să poată fi invocată ca motiv de casare trebuie să fi fost propusă înaintea instanţei care a pronunţat hotărârea. - Curtea de Casaţie şi Justiţie, decizia nr. 394/29 septembrie 1895, Buletinul deciziilor C.C.J./1895, voi. XXXIV, p. 1113.
Soluţionarea pricinii înainte de judecarea recuzării
Din preambulul sentinţei recu-rate rezultă că, după ce s-a făcut
referatul cauzei, reclamantul a declarat că înţelege să recuze pe toţi judecătorii Curţii de Apel Galaţi.
Prima instanţă a considerat greşit că reclamantul nu a dovedit
Citește mai mult
formularea cererii de recuzare şi, soluţionând litigiul înainte ca instanţa competentă să fi judecat cererea de recuzare formulată verbal, curtea de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea esenţială a legii. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 57/1999, B.J./1999, p. 676.