Art. 328 cod procedura civila Revizuirea hotărîrilor

Jurisprudenţă

Calea de atac a hotărârii în revizuire

1. Hotărâre în apel. Cum cererea de revizuire se îndreaptă împotriva unei hotărâri date în apel, hotărârea ce se va pronunţa va fi supusă recursului (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2330/2000);
2. Hotărâre în recurs. 1) în cazul în care cererea de revizuire s-a judecat de către o instanţă de recurs, hotărârea dată în revizuire nu mai este susceptibilă de recurs, ea fiind irevocabilă (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 150/2000. în acelaşi sens: C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 749/2000);

2) împotriva hotărârii pronunţate în

Citește mai mult

cererea de revizuire a deciziei unei
instanţe de recurs, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, deoarece hotărârea supusă revizuirii este irevocabilă (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 1744/1999, în B.J. - Bază de date);

3. Legalitatea căilor de atac. Soluţionarea cererii de revizuire a unei decizii irevocabile, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., are loc tot printr-o decizie irevocabilă, care nu este supusă recursului. Chiar dacă în dispozitivul deciziei tribunalului s-a menţionat calea de atac a recursului, în baza principiului legalităţii căilor de atac, indicarea greşită în dispozitivul hotărârii nu poate deschide părţii un drept pe care legea nu-l prevede (C.A. Cluj, secţia civilă, decizia nr. 364/1999);

4. Decizie irevocabilă. în temeiul art. 24 şi art. 25 alin. (1) din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, republicată, precum şi al art. 328 alin. (1) C. proc. civ., decizia asupra revizuirii pronunţate de secţia comercială a Curţii este irevocabilă, astfel încât recursul împotriva acestei decizii este inadmisibil (C.S.J., Complet de 9 judecători, decizia nr. 35/2001, în B.J. - Bază de date);

5. Contrarietate de hotărâri. Potrivit art. 328 alin. (2) C. proc. civ., în cazul revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7, singura cale de atac este recursul, apelul fiind suprimat (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 2395/2001, în B.J. - Bază de date);

6. Hotărâre în recurs. 1) Atunci când cauza a fost judecată şi în recurs, ceea ce trece în puterea lucrului judecat este însăşi decizia instanţei de recurs, indiferent de soluţia pronunţată. Aşadar contrarietatea cu hotărârea pronunţată în primul proces se referă nu numai la hotărârea instanţei de fond, ci şi la decizia instanţei de recurs pronunţată în al doilea proces, deci hotărârea dată în cererea de revizuire prin care se anulează atât hotărârea instanţei de fond, cât şi cea a instanţei de recurs, nu este susceptibilă de recurs (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 423/1964, în Justiţia Nouă nr. 7/1964, p. 142; secţia
civilă, decizia nr. 1815/1986, în R.R.D. nr. 6/1987, p. 75-76);

2) Prevederile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. sunt aplicabile şi în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, astfel încât recursul prevăzut de alin. (2) al art. 328 C. proc. civ. este admisibil numai dacă şi hotărârea atacată cu revizuire era susceptibilă de recurs (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 3097/2001, în B.J. - Bază de date);

3) în cazul revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este aplicabil art. 328 alin. (1) C. proc. civ., din care rezultă că recursul este admisibil numai dacă a doua hotărâre ce a fost atacată cu revizuire este susceptibilă de recurs. De aceea, alin. (2) al art. 328 C. proc. civ. trebuie interpretat în sensul că, în acest caz, a fost suprimată calea de atac a apelului, iar nu că recursul ar fi întotdeauna admisibil (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 2008/2002, în B.J. -Bază de date).

4) Cum, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită şi cum decizia pronunţată în soluţionarea revizuirii nu se încadrează între hotărârile menţionate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ. ce pot fi atacate cu recurs, fiind irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil.

Este de observat că din interpretarea art. 328 alin. (2)C. proc. civ. rezultă doar că legiuitorul a înţeles să suprime apelul, astfel că şi în cazul contrarietăţii de hotărâri sunt aplicabile dispoziţiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. - recursul fiind deci admisibil numai dacă a doua hotărâre atacată cu revizuire este susceptibilă de apel sau recurs - în sensul acestei interpretări fiind şi exceptarea, firească, de la exercitarea căii de atac a recursului a cazului în care instanţa de revizuire este înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ale cărei hotărâri sunt irevocabile, aşa încât apărarea recurenţilor, întemeiată pe precitata dispoziţie legală, vizând admisibilitatea cererii lor de recurs, nu poate fi primită (I.C.C.J., secţia comercială, decizia nr. 3347/2006).

Notă: Anterior modificării prin Legea nr. 219/2005, art. 328 alin. (2)C. proc. civ. prevedea doar că „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul", fără nicio distincţie referitoare la instanţa care se pronunţă asupra revizuirii.

Doctrina şi jurisprudenţa au interpretat în mod constant că intenţia legiuitorului a fost aceea de a suprima calea de atac a apelului atunci când hotărârea a cărei revizuire s-a cerut era supusă atât apelului, cât şi recursului, şi nu aceea de a deschide calea recursului şi în situaţia în care hotărârea supusă revizuirii (pentru cazul de contrarietate cu o altă hotărâre) era pronunţată în recurs şi, prin urmare, irevocabilă.
Textul art. 328 alin. (2) modificat prevede că în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri calea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei hotărâre este irevocabilă.

La o primă vedere se poate crede -aşa cum am făcut-o şi noi în Nota la precedenta ediţie - că, prin adăugirea efectuată, legiuitorul a intenţionat să limiteze cazurile în care hotărârile date în revizuire au fost considerate ca irevocabile la acelea în care aceste hotărâri sunt pronunţate de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Prin urmare, hotărârile curţilor de apel şi cele ale tribunalelor, chiar atunci când revizuiesc, în temeiul art. 322 pct. 7, hotărâri pronunţate în recurs ar fi, la rândul lor, supuse recursului.

Textul este însă susceptibil şi de o altă interpretare, şi anume:

în vechea formulare, astfel cum fusese interpretat în doctrină şi în juris-prudenţă, art. 328 alin. (2) permitea exercitarea căii de atac a recursului ori de câte ori hotărârea a cărei revizuire se cerea era susceptibilă de a fi atacată cu apel, indiferent care era instanţa competentă a se pronunţa asupra revizuirii.

Aşadar, dacă o curte de apel soluţiona o cerere de revizuire a unei hotărâri dată de tribunal în apel, hotărârea dată în revizuire putea fi atacată cu recurs la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Tot astfel, dacă înalta Curte de Casafie şi Justiţie judeca o cerere de revizuire împotriva unei hotărâri date de o curte de apel, ca instanţă de apel, hotărârea dată de instanţa supremă în revizuire ar fi fost supusă - potrivit art. 328 alin. (2) - recursului. Nu se preciza însă care era, în acest caz, instanţa competentă să judece recursul, iar completul de 9 judecători de la I.C.C.J are o competenţă limitată, reglementată de art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată.
Aşadar, se poate interpreta şi că, prin modificarea art. 328 alin. (2), legiuitorul a înţeles, de fapt, să mai adauge o excepţie de irevocabilitate a hotărârii date în revizuire la cele deja existente, în acest sens este şi decizia rezumată mai sus, ale cărei considerente ni le însuşim, revenind astfel asupra opiniei pe care am exprimat-o în ediţia anterioară.

De altfel, toate argumentele identificate de doctrină pentru interpretarea dată art. 328 în vechea redactare rămân perfect valabile şi în actualul context.