Art. 326 cod procedura civila Revizuirea hotărîrilor

Practică juridică

1. Modificarea/completarea cererii.

1) Cererea poate fi completată sau modificată numai în limitele prevăzute de art. 322 C. proc. civ. şi cu respectarea termenelor impuse de art. 324

C. proc. civ., pentru diferitele motive de revizuire (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 26 l/l 999);

2) Cererea de revizuire poate fi modificată la prima zi de înfăţişare, dar instanţa trebuie să verifice dacă la data modificării termenul prevăzut pentru noul motiv nu a expirat (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1003/1964, în C.D., 1964, p. 269);

2. Calitate procesuală

Citește mai mult

activă. 1) Revizuirea este o cale extraordinară de atac împotriva unei hotărâri definitive şi poate fi promovată de părţile din litigiul
soluţionat, nu de terţe persoane, cărora hotărârea nu le este opozabilă (C.A. Cluj, secţia civilă, decizia nr. 1226/1998);

2) Poate avea calitate de revizuient oricare din părţile care au figurat în procesul finalizat cu hotărârea a cărei revizuire se solicită şi, în mod excepţional, revizuirea poate fi cerută de procuror, de creditorii chirografari sau de succesorii în drepturi, dacă transmisiunea a avut loc după pronunţarea hotărârii (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 296/2000);

3) Fiind o cale de atac, revizuirea nu declanşează un litigiu nou, ci reprezintă o fază procesuală a aceleiaşi cauze, ceea ce face ca, în mod firesc, ea să nu se poată desfăşura decât în cadrul procesual deja existent în etapele procesuale anterioare. împrejurarea că, la data formulării cererii de revizuire, revizuientul ar fi cel care ar avea calitate procesuală activă în litigiul la care nu a participat nu îi dă dreptul să atace hotărârea judecătorească prin care s-a finalizat acel litigiu (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1143/2000);

4) Revizuienta nu a participat la procesul anterior, nefiind chemată în judecată şi fără a-şi manifesta voinţa de a interveni în proces în vreuna dintre formele prevăzute de lege, aşa încât nu are calitate procesuală de a formula cerere de intervenţie. Această constatare reprezintă o aplicare a principiului disponibilităţii: reclamantul nu a înţeles să o cheme în judecată pe revizuientă în calitate de cumpărător al unuia dintre apartamentele imobilului în discuţie şi nici nu s-au formulat cereri de intervenţie în privinţa acestuia, voluntară sau forţată; în acelaşi timp constatarea este un reflex al principiului opozabilităţii efectelor hotărârii judecătoreşti, cu referire strictă la părţile din proces, la îndemâna cărora se află dreptul de a recurge la căile de atac împotriva hotărârii dacă sunt nemulţumite de dispoziţiile ce le vizează în mod direct (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 292/2003);

5) Pot promova o cerere de revizuire părţile care au figurat în proces, dacă justifică un interes legitim, iar potrivit art. 45 alin. (5) C. proc. civ., cererea de revizuire poate fi formulată şi de procuror, indiferent dacă a participat sau
nu la soluţionarea procesului în care s-a pronunţat hotărârea (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 6627/2001);

3. Cerere reconvenţională. Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care, în cazurile determinate de lege, se poate ataca o hotărâre de fond, chiar la instanţa care a pronunţat-o. în urma reţinerii ei ca întemeiată şi desfiinţarea hotărârii atacate, reluarea judecării se face în limitele în care a fost învestită iniţial instanţa şi a temeiului pe care s-a formulat revizuirea. Cererea de revizuire formulată de revizuient întemeindu-se pe cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., instanţa care a soluţionat cererea de revizuire nu putea trece la soluţionarea cererii reconvenţionale, având ca obiect bunuri mobile şi o creanţă derivând din pasivul succesoral (Trib. Jud. Alba, secţia civilă, decizia nr. 326/1988, în R.R.D. nr. 8/1988, p. 70);

4. Cerere de intervenţie. 1) Revizuirea este o cale extraordinară de atac, în faza căreia, din interpretarea art. 322-328, raportate la art. 49-56 C. proc. civ., nu este posibilă formularea unei cereri de intervenţie (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 3362/2000. în acelaşi sens: C.S.J. secţia civilă, decizia nr. 424/1999);

2) întrucât interesul de a interveni într-un proces început poate să aparţină terţelor persoane, potrivit art. 49-56 C. proc. civ., recurentul putea să intervină în litigiul care a avut ca obiect revendicarea imobilului, iar nu în cauza care are ca obiect revizuirea hotărârii pronunţate în hotărârea în revendicare (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 5527/2001);


5. Intervenient accesoriu. Este inadmisibilă cererea de revizuire formulată de intervenientul accesoriu, dacă partea în favoarea căreia a fost făcută intervenţia nu a cerut ea însăşi revizuirea hotărârii (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1071/2002, în B.J. - Bază de date);

6. Indicarea motivelor. Conform art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere numai pentru una din situaţiile prevăzute la cele opt puncte ale art. 322. Invo-
carea generică a dispoziţiilor art. 322

C. proc. civ., fără indicarea unuia din cele opt motive, determină inadmisibilitatea cererii (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 1531/1996, în B.J. - Bază de date);

Notă: în prezent, art. 322 cuprinde 9 puncte în temeiul cărora se poate cere revizuirea.

7. Divorţ. Hotărârea dată în materie de despărţenie nu este supusă revizuirii, fără a se face vreo distincţie între hotărârile de admitere sau de respingere a acţiunii, prin soluţionarea fondului ori prin respingere ca nesusţinută. O atare distincţie nu-şi găseşte justificare nici în textul art. 619 C. proc. civ. şi nici în economia legii. De altfel, dispoziţiile privitoare la căile de atac sunt de strictă interpretare (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1471/1972, în I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 398, nr. 236).