Art. 339 cod procedura civila Revizuirea hotărîrilor

Art. 339

(1)Procedura necontencioasă se aplică şi în cazurile în care legea dă în căderea preşedintelui instanţei luarea unor măsuri cu caracter necontencios.

(2)În aceste cazuri, preşedintele este ţinut să pronunţe încheierea în termen de cel mult 3 zile de la primirea cererii.

(3)Recursul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei se judecă de tribunal, iar recursul împotriva încheierii date de preşedintele tribunalului sau curţii de apel se judecă de un complet al instanţei respective.

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

Comentarii despre Art. 339 cod procedura civila Revizuirea hotărîrilor

irina.bianca 8.01.2013

Practică juridică

Constituţionalitate

1. Accesul liber la justiţie. Dreptul la un proces echitabil. înfăptuirea justiţiei. Folosirea căilor de atac. 1) Dispoziţiile art. 340-368, respectiv cartea IV „Despre arbitraj" a Codului de procedură civilă sunt constituţionale prin raportare la prevederile art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 124-127 privitoare la înfăptuirea justiţiei, statutul judecătorilor, instanţele judecătoreşti şi caracterul public al dezbaterilor, precum şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac din Constituţie, precum şi

Citește mai mult

la cele cuprinse în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea Constituţională a reţinut că arbitrajul constituie o excepţie de la principiul potrivit căruia înfăptuirea justiţiei se realizează prin instanţele judecătoreşti şi reprezintă acel mecanism juridic eficient, menit să asigure o judecată imparţială, mai rapidă şi mai puţin formală, confidenţială, finalizată prin hotărâri susceptibile de executare silită.
Arbitrajul se organizează şi se desfăşoară potrivit convenţiei arbitrale încheiate între părţi, cu respectarea principiului libertăţii de voinţă a acestora, sub rezerva respectării ordinii publice, a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, aşa cum prevede art. 341 C. proc. civ. Prin urmare, părţile pot stabili, prin convenţia arbitrală sau printr-un act adiţional încheiat ulterior, normele privind constituirea tribunalului arbitrai, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitrai trebuie să le urmeze în judecarea litigiului şi, în general, orice alte norme privind buna desfăşurare a arbitrajului. In cazul în care părţile nu au convenit asupra unor asemenea norme, tribunalul arbitrai va putea reglementa procedura ce urmează să fie aplicată.

Aşa fiind, Curtea a observat că incidenţa dispoziţiilor legale criticate este subsecventă acordului de voinţă intervenit între părţile care au încheiat convenţia arbitrală şi care au optat pentru soluţionarea litigiului de către un tribunal arbitrai. împrejurarea că autorul excepţiei a achiesat la soluţionarea litigiului pe această cale, deşi cunoştea sau ar fi trebuit să cunoască dispoziţiile legale referitoare la judecarea litigiului de o asemenea instituţie, precum şi consecinţele juridice ale aplicării lor, nu îl îndreptăţeşte să se prevaleze de necunoaşterea legii şi, deci, lipseşte de temei critica reglementării în cauză.

în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 126 alin. (5) referitoare la interzicerea înfiinţării de instanţe extraordinare, Curtea a constatat că instanţele de arbitraj comercial nu întrunesc trăsăturile caracteristice instanţelor extraordinare, întrucât procedura urmată de acestea nu încalcă şi nici nu restrânge drepturile procesuale ale părţilor prevăzute în Codul de procedură civilă şi nici alte drepturi sau libertăţi ale acestora. Curtea a reţinut că însăşi Constituţia, în art. 146 lit. d), recunoaşte existenţa instanţelor de arbitraj comercial, precizând că excepţiile de neconstituţionalitate pot fi ridicate şi în faţa acestor instanţe, pe lângă cele judecătoreşti (C.C., Decizia nr. 8/2007, M. Of. nr. 73 din 31 ianuarie 2007);

2) Dispoziţiile legale care reglementează arbitrajul nu contravin prevederilor din Constituţie referitoare la instanţele judecătoreşti, deoarece convenţia arbitrală se încheie de către părţi, fie sub forma unei clauze compro-misorii înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumită compromis, şi, prin urmare, părţile au libertatea de a alege modalitatea de soluţionare a litigiului. Totodată, litigiul dedus instanţei de arbitraj comercial se finalizează printr-o hotărâre arbitrală care, potrivit art. 364 C. proc. civ., poate fi desfiinţată numai printr-o acţiune în anulare soluţionată de instanţele judecătoreşti competente (C.C., Decizia nr. 395/2006, M. Of. nr. 526 din / 9 iunie 2006).

Răspunde