Art. 340 cod procedura civila Dispoziţii generale

Art. 340

Persoanele care au capacitatea deplină de exerciţiu al drepturilor pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie.

Art. 340¹

Arbitrajul poate fi încredinţat, prin convenţia arbitrală, uneia sau mai multor persoane, învestite de părţi sau în conformitate cu acea convenţie să judece litigiul şi să pronunţe o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, după caz, arbitrii învestiţi constituie, în sensul dispoziţiilor de faţă, tribunalul arbitral.

Comentarii despre Art. 340 cod procedura civila Dispoziţii generale

irina.bianca 8.01.2013

Practică juridică

Litigii patrimoniale

1. Acţiune în constatare. Ordinea publică impune ca anumite litigii să nu fie scoase din competenţa jurisdicţiei statale pentru a fi soluţionate pe calea arbitrajului. Aşa fiind, determinarea sferei litigiilor susceptibile să facă obiectul unei convenţii de arbitraj, deci a hotarului până la care se întinde jurisdicţia arbitrală, este o chestiune de ordine publică, în raport de art. 340 C. proc. civ., care prevede că se soluţionează pe această cale litigiile patrimoniale.

Prin urmare, în raport de obiectul litigiului - acţiune în constatare întemeiată pe

Citește mai mult

art. 111 C. proc. civ. (a inexistenţei unui drept de creanţă) - curtea apreciază că, faţă de dispoziţiile art. 340 C. proc. civ., litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului, devenind aplicabilă sancţiunea prevăzută de art. 364 lit. a) C. proc. civ. (C.A. Bucureşti, secţia a V-a comercială, decizia nr. 369/2005, în C.P.J. în materie comercială, p. 31).

Notă: Instanţa porneşte de la o premisă falsă, aceea că acţiunea în constatare nu este una patrimonială.

în realitate, acţiunile în constatare întemeiate pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. pot avea, după caz, obiect patrimonial sau nepatrimonial.

în speţă, se cerea constatarea inexistenţei unui drept de creanţă, adică a unui drept patrimonial, evaluabil în bani, asupra căruia părţilor legea nu le interzice a face tranzacţie, astfel încât litigiul putea fi supus arbitrajului, în temeiul art. 340 C. proc. civ.

2. Drepturile inventatorului. Potrivit dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 64/1991 [art. 62 în urma republicării - n.a.], sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti, între altele, litigiile privind drepturile patrimoniale ale inventatorului decurgând din contractele de cesiune şi licenţă. Aceasta nu înseamnă însă că, în baza principiului disponibilităţii, părţile nu pot să stabilească modalitatea de soluţionarea litigiilor prin arbitraj (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 2211/1997, în B.J. - Bază de date);

3. Convenţie de prestări servicii.

Faptul că şi convenţia de prestări servicii reprezintă un temei de prestare a muncii
nu atrage incidenţa jurisdicţiei muncii şi competenţa materială absolută stabilită de dispoziţiile procedurale speciale referitoare la conflictele de muncă.

Constatând, prin urmare, că actul încheiat între părţi are natura unei convenţii civile de prestări servicii, căreia îi sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil, şi nu cele de dreptul muncii, Curtea constată că în mod legal s-a dat eficienţă clauzei compromisorii prin care părţile au convenit soluţionarea litigiilor de către Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie (I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 7892/2006).

Răspunde