Art. 366 cod procedura civila Desfiinţarea hotărârii arbitrale

Art. 366

(1)Instanţa judecătorească, admiţând acţiunea, va anula hotărârea arbitrală, iar, dacă litigiul este în stare de judecată, se va pronunţa şi în fond, în limitele convenţiei arbitrale. Dacă, însă, pentru a hotărî în fond este nevoie de noi probe, instanţa judecătorească se va pronunţa în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, hotărârea de anulare nu se va putea ataca decât o dată cu hotărârea asupra fondului.

(2)Hotărârea instanţei judecătoreşti cu privire la acţiunea în anulare poate fi atacată numai cu recurs.

Art. 366¹

În toate cazurile privind hotărârea arbitrală, acţiunea în anulare formulată potrivit art. 364 se judecă în completul prevăzut pentru judecata în primă instanţă, iar recursul se judecă în completul prevăzut pentru această cale de atac.

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

Comentarii despre Art. 366 cod procedura civila Desfiinţarea hotărârii arbitrale

irina.bianca 9.01.2013

Practică juridică

Constituţionalitate

1. Accesul liber la justiţie. Art. 366 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. este constituţional în raport cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie. în conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 125 şi art. 128 [art. 126 şi art. 129 în urma republicării - n.a.], stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti, a procedurii de judecată, precum şi a condiţiilor de exercitare a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti intră în competenţa exclusivă a legiuitorului. Totodată accesul liber la justiţie, prevăzut la art. 21 din Constituţie, nu poate

Citește mai mult

avea semnificaţia că acesta trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac (C.C., Decizia nr. 66/2001, M. Of. nr. 169 din 4 aprilie 2001).

2. Compunerea completului.

1) Din dispoziţiile art. 364 C. proc. civ. rezultă similitudinea majorităţii motivelor pentru care hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată pe calea acţiunii în anulare cu cazurile de casare ce pot fi invocate în cadrul căii de atac a recursului împotriva unei hotărâri judecătoreşti. De aceea se impune să se considere că acţiunea în anulare constituie calea unică de atac ce se poate exercita împotriva hotărârii arbitrale, având conţinut şi efecte similare căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti. Natura juridică a acestei căi de atac este determinată tocmai de caracterul definitiv al hotărârii arbitrale, care nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel şi poate fi pusă în executare silită. Cum în procedura de drept comun o astfel de hotărâre poate fi atacată numai cu recurs, este evident că şi acţiunea în anulare constituie o cale de atac având caracteristici asemănătoare recursului, dar cu unele particularităţi ce decurg din motivele ce pot fi invocate în sprijinul acesteia.

Reiese deci că, în accepţiunea legiuitorului, soluţionarea litigiului la tribunalul arbitrai constituie o judecată în fond, iar acţiunea în anulare, fiind o cale de atac, nu poate determina o reexaminare cu caracter devolutiv.

Ţinându-se seama de natura juridică sui generis a acestei căi de atac, care impune instanţei examinarea cauzei în limitele prestabilite de dispoziţiile art. 364 C. proc. civ., ce conţin motive având similitudine cu cele înscrise în art. 304 din acelaşi cod, completul de judecată pentru soluţionarea unei atare căi de atac va fi constituit, în raport cu nivelul instanţei competente, din numărul de judecători prevăzut pentru judecarea recursului, chiar dacă, în conformitate cu art. 366 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea instanţei judecătoreşti cu privire la acţiunea în anulare poate fi atacată cu recurs (C.S.J., Secţiile Unite, decizia nr. V/2001, M. Of. nr. 675 din 25 octombrie 2001);

2) Acţiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale de atac similară apelului, motiv pentru care, potrivit art. 17 din Legea nr. 92/1992, completul de judecată va fi alcătuit din doi judecători (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 407/2000).

Notă: Asupra opiniei exprimate în decizia nr. 407/2000, Curtea Supremă de Justiţie a revenit prin decizia pronunţată de Secţiile Unite, în interesul legii, în sensul că acţiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale de atac similară recursului, şi nu apelului. Trebuie observat însă că această statuare se face numai în considerentele deciziei, unde se mai arată că, în ceea ce priveşte completul, „va fi constituit în raport cu nivelul instanţei competente, din numărul de judecători prevăzut pentru judecarea recursului", nefiind reluată în dispozitiv. Mai trebuie remarcat că numărul de judecători necesar pentru
constituirea completului care judecă recursul nu diferă „în raport cu nivelul instanţei", ci este întotdeauna trei [conform art. 7 din Legea nr. 92/1992, la acea dată, respectiv art. 57 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 în prezent].

în actuala reglementare, art. 366^1 C. proc. civ., introdus prin Legea nr. 219/2005 pentru aprobarea O.U.C. nr. 138/2000, prevede în mod expres că acţiunea în anulare se judecă în completul prevăzut pentru judecata în primă instanţă, aşa încât statuarea Secţiilor Unite cu privire la compunerea completului de judecată nu-şi mai păstrează valabilitatea.

Răspunde