Art. 367 cod procedura civila Executarea hotărârii arbitrale
Comentarii |
|
Executarea hotărârii arbitrale
Art. 367
Hotărârea arbitrală este obligatorie. Ea se aduce la îndeplinire de bunăvoie de către partea împotriva căreia s-a pronunţat, de îndată sau în termenul arătat în hotărâre.
Art. 3671
(1)La cererea părţii câştigătoare, hotărârea arbitrală se învesteşte cu formulă executorie.
(2)Încheierea de învestire se dă de către instanţa judecătorească prevăzută de art. 342, fără citarea părţilor, în afară de cazul în care există îndoieli cu privire la regularitatea hotărârii arbitrale, când se vor cita părţile.
← Art. 366 cod procedura civila Desfiinţarea hotărârii arbitrale | Art. 368 cod procedura civila Executarea hotărârii arbitrale → |
---|
1. învestire. Instanţa competentă.
împrejurarea că acţiunea în anulare declarată împotriva sentinţei arbitrale a fost soluţionată de către curtea de apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 364 şi urm. C. proc. civ., nu poate conferi acestei instanţe şi competenţa de a învesti cu formulă executorie hotărârile pronunţate în căile de atac cu nesocotirea dispoziţiilor art. 341, art. 342 şi art. 374 C. proc. civ. în lipsa unei convenţii arbitrale a părţilor şi în raport de valoarea obiectului cererii, instanţa judecătorească competentă să soluţioneze litigiul în fond ar fi fost
Citește mai mult
în primă instanţă tribunalul, iar învestirea cu formulă executorie a sentinţei arbitrale îi revine acestuia, cum reiese din dispoziţiile art. 367^1 C. proc. civ. (C.A. Bucureşti, secţia a V-a comercială, decizia nr. 1949/2005, in C.P.J.Com., 2005, p. 145).Notă: Considerăm necesare următoarele precizări. Din datele speţei rezultă că, urmare a exercitării acţiunii în anulare, care a fost respinsă în mod irevocabil, s-a păstrat hotărârea arbitrală.
Pentru învestirea cu formulă executorie a hotărârii arbitrale este competentă, într-adevăr, instanţa prevăzută de art. 342 C. proc. civ. - la care trimite art. 367^1 - adică instanţa care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi soluţionat în primă instanţă litigiul, şi nu cea care a judecat în primă instanţă acţiunea în anulare.
Dacă însă acţiunea în anulare ar fi fost admisă, iar litigiul rejudecat de instanţa judecătorească în condiţiile art. 366, nu s-ar mai fi pus problema executării hotărârii arbitrale, ci a hotărârii judecătoreşti, instanţa competentă determinându-se în acest caz după regula prevăzută de art. 374 alin. (2), ca fiind prima instanţă care s-a pronunţat asupra acţiunii în anulare.
Aceeaşi regulă se aplică şi atunci când se solicită nu învestirea cu formulă executorie a hotărârii arbitrale, ci a hotărârilor pronunţate în acţiunea în anulare - fond şi recurs - dacă ele conţin dispoziţii susceptibile de a fi aduse la îndeplinire prin executare silită.