Art. 371 cod procedura civila Recunoaşterea şi executarea hotărârilor arbitrale străine

Art. 371

Abrogat.

Legea 59/1993 - pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi din 23 iulie 1993, Monitorul Oficial 177/1993;

Art. 371¹

(1)Obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.

(2)În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă legea nu prevede altfel.

(3)Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.

Legea 459/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 6 decembrie 2006, Monitorul Oficial 994/2006;

Art. 371²

(1)Pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii ori altei lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise de lege.

(2)În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.

(3)Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, şi la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.

Legea 459/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 6 decembrie 2006, Monitorul Oficial 994/2006;

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

Art. 371³

(1)Veniturile şi bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile şi numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor.

(2)Bunurile supuse unui regim special de circulaţie pot fi urmărite numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

Art. 371⁴

În tot cursul executării silite, sub supravegherea organului de executare, creditorul şi debitorul pot conveni ca aceasta să se efectueze, în total sau în parte, numai asupra veniturilor băneşti ale debitorului, ca vânzarea bunurilor supuse urmăririi să se facă prin bună învoială sau ca plata obligaţiei să se facă în alt mod admis de lege.

Legea 459/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 6 decembrie 2006, Monitorul Oficial 994/2006;

Art. 371⁵

Executarea silită încetează dacă:

a)s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum şi alte sume datorate potrivit legii; în acest caz, executorul va preda debitorului titlul executoriu, menţionând pe acesta stingerea totală a obligaţiilor;

b)nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilităţii de valorificare a unor astfel de bunuri; în aceste cazuri, executorul va remite personal creditorului sau reprezentantului acestuia titlul executoriu, menţionând pe acesta cauza restituirii şi partea de obligaţie ce a fost executată;

c)creditorul a renunţat la executare;

d)a fost desfiinţat titlul executoriu.

Legea 459/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 6 decembrie 2006, Monitorul Oficial 994/2006;

Art. 371⁶

(1)În cazurile prevăzute de art. 371⁵ lit. b) se poate cere reluarea executării silite, înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

(2)Reluarea executării silite poate fi cerută şi asupra aceluiaşi bun, dacă acesta este un imobil. În acest caz, atât timp cât, potrivit legii, poate avea loc reluarea executării silite, nu se va putea dispune radierea somaţiei înscrise potrivit dispoziţiilor art. 497 alin. (2).

Legea 459/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 6 decembrie 2006, Monitorul Oficial 994/2006;

Art. 371⁷

(1)Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.

(2)Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunţat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.

(3)Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii.

(4)Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, procesul-verbal constituie titlu executoriu.

Legea 459/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 6 decembrie 2006, Monitorul Oficial 994/2006;

Art. 371⁸

(1)Depunerea sau consemnarea oricărei sume în scopul participării la desfăşurarea, potrivit legii, a executării silite, cum sunt sumele cu titlu de cauţiune ori de preţ al bunurilor supuse vânzării, se face numai la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. sau orice altă instituţie bancară, la dispoziţia instanţei de executare sau a executorului judecătoresc.

(2)Dovada depunerii sau consemnării acestor sume se poate face cu recipisa de consemnare sau cu orice alt înscris admis de lege.

Legea 459/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 6 decembrie 2006, Monitorul Oficial 994/2006;

Comentarii despre Art. 371 cod procedura civila Recunoaşterea şi executarea hotărârilor arbitrale străine

lutu zaharia 7.07.2013

lege facuta de prlamentari nostri gen( gigi becali)'SUPUN SPRE DEZBATERE UN CAZ AL MEU SI VA ROR DATI-MI RASPUNNS PE Email de mai sus ; am avut o granituire cu un vecin ,sau efectuat masuratorile pe aliniamentele vechi ,acestea reprezantand ,un gard cu fundatie de beton si in continuare un sant de scurgere a apei de la ploi acestea,garul si santul a reprezentat hotarul despartitor,de peste 100 ani,iar asa cum am spus,si dupa masuratorile,din 2013 au ramas aceleasi''ce nu inteleg eu este faptul ca m-am trezit,din partea vecinului meu cu o executare silita,si sa si platesc aceasta executare,apx

Citește mai mult

2.500 lei'NU VAD DE CE SA FIU EXECUTAT atata timp cand sa dovedit ca nu am sai restitui nici un centimetru de teren,masuratorile dovedind ca amplasamentele,sunt bine pozitionate am pe rolul instantei din slatina un proces in derulare sortit cu esec la o cerere provizorie de executare ,am platit cautiune dar mi sa respins ,iar acum am ocerere decotestare la executare ,FAC UN AEL PUBLIC CINE MA POATE AJUTA ',ESTE PRIMUL PROCES AL MEU LACEI 58 ANI SI EU VAD CA CESE INTAMPLA LA SLATINA E IESIT DIN COMUN ;NU STIU DACA MERITA SA TRAIM IN ACEASTA TARA CORUPTA,PENTU ACESTI JUDECATORI PROBABIL 2.500 LEI NU REPREZINTA NIMIC PENTU MINE DA;pentu cei ce imi vor da un raspuns,va multumesc mult ;in special celor cu studii juridice

Răspunde

irina.bianca 9.01.2013

Practică juridică Art. 371^2

I. Procedură

1. Hotărâre susceptibilă de executare silită. Potrivit art. 54 din Decretul nr. 31/1954, persoana care a suferit o atingere a dreptului său la nume, la onoare, la reputaţie, în dreptul personal nepatrimonial de autor sau în orice alt drept personal nepatrimonial va putea cere instanţei să oblige pe autorul faptei la încetarea săvârşirii faptei şi să îndeplinească orice măsuri, socotite necesare, spre a ajunge la restabilirea dreptului, iar art. 55 prevede că nerespectarea hotărârii judecătoreşti va putea atrage obligaţia celor vinovaţi să plătească

Citește mai mult

statului o amendă pe fiecare zi de întârziere până la data restabilirii dreptului atins. Din cuprinsul acestor prevederi rezultă că raţiunea instituirii amenzii este aceea de a fi constrâns debitorul obligaţiei să dea curs acelor măsuri luate de instanţă, care nu pot fi puse în executare silită prin intermediul executorului judecătoresc. Hotărârea judecătorească în care se prevede predarea minorei către reclamant este susceptibilă de executare silită, astfel că prevederile art. 55 din Decretul nr. 31/1954 nu-şi au aplicabilitate (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 2167 din 9 octombrie 1991);

2. Actualizarea obligaţiei. Neîndeplinirea de bunăvoie a obligaţiei stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă pentru o perioadă mai mare de timp în care, datorită inflaţiei, puterea de cumpărare a banilor datoraţi s-a diminuat, îndreptăţeşte reclamantul să solicite recalcularea cu aplicarea indicelui de devalorizare pe perioada respectivă (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 510/1998, în B.J. - Bază de date).

Notă: Această soluţie jurisprudenţială a fost consacrată legislativ prin alin. (3) alart.371^2.

în sens contrar: Creditorul nu este îndreptăţit la actualizarea creanţei în raport cu rata inflaţiei dacă a rămas în pasivitate şi nu a solicitat punerea în executare a hotărârii judecătoreşti prin care i-a fost stabilită creanţa (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1377/2001, în B.J. -Bază de date);
II. Constituţionalitate
3. Egalitatea în drepturi. Instanţele judecătoreşti. Art. 371^2 alin. (3) C. proc. civ. este constituţional în raport cu dispoziţiile art. 16 şi art. 125 [art. 126 în urma republicării - n.a.] din Constituţie. Dispoziţiile criticate nu reglementează o procedură de competenţa instanţelor judecătoreşti, ci o procedură execu-ţională, dată în mod firesc în sarcina organului de executare. în cadrul acestei proceduri, executorul judecătoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligaţiilor de plată, potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Sub acest aspect operaţia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc întruneşte elementele unui act juridic administrativ, care nu este supus principiilor procesual civile privind publicitatea şi contra-dictorialitatea. împotriva acestui act persoana care se consideră vătămată în drepturile sale-debitorul sau creditorul obligaţiei de plată - are deschisă calea contestaţiei la executare, potrivit art. 399-404 C. proc. civ. Nu poate fi primită nici critica privind încălcarea art. 16 din Constituţie, întrucât textul de lege criticat nu are ca obiect reglementarea taxelor judiciare de timbru în cadrul procedurii execuţionale, această problemă formând obiectul Legii nr. 146/1997 (CC., Decizia nr. 177/2002, M. Of. nr. 520 din 18 iulie 2002. în acelaşi sens: Decizia nr. 79/2003, M. Of. nr. 192 din 26 martie 2003; Decizia nr. 604/2005, M. Of. nr. 70 din 25 ianuarie 2006; Decizia nr. 281/2006, M. Of. nr. 385 din 4 mai 2006);

4. Egalitatea în drepturi. Dreptul la apărare. Delegarea legislativă. Instanţele judecătoreşti. Art. 371^2 alin. (3)

C. proc. civ., introdus prin pct. 31 al art. unic al O.U.G. nr. 59/2001, este constituţional în raport cu dispoziţiile art. 16, art. 24, art. 58, art. 114 alin. (1) şi art. 125 [art. 16, art. 24, art. 61, art. 115 alin. (1) şi art. 126 în urma republicării-n.a.] din Constituţie.

în ceea ce priveşte susţinerea că este neconstituţională reglementarea prin ordonanţă de urgenţă a modificării Codului de procedură civilă, s-a stabilit, pe de o parte, că dispoziţiile privind procedura de judecată şi cele privind competenţa instanţelor judecătoreşti nu sunt de domeniul legilor organice [art. 72 alin. (3) şi art. 125 alin. (3) - respectiv art. 73 alin. (3) şi art. 126 alin. (2) în urma republicării din Constituţie - n.a.]. Pe de altă parte, s-a stabilit că interdicţia prevăzută la art. 114 alin. (1) din Constituţie, în legătură cu ordonanţele emise în baza unei legi speciale de abilitare, de a se reglementa în domenii care fac obiectul legilor organice, nu este aplicabilă în cazul ordonanţelor de urgenţă prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituţie. Referitor la susţinerea potrivit căreia în cazul O.U.G. nr. 59/2001 nu ar fi existat un „caz excepţional" de natură să justifice emiterea acesteia conform art. 114 alin. (4) din Constituţie, emiterea
ordonanţei de urgenţă a fost dictată de „necesitatea adoptării unor măsuri imediate", de natură să înlăture „disfuncţionalităţi serioaseîn înfăptuirea actului de justiţie", determinate de „supraaglomerarea activităţii instanţelor judecătoreşti".

în ceea ce priveşte conferirea unor puteri jurisdicţionale organelor de executare, prin art. 371^2 alin. (3)

C. proc. civ., încălcându-se astfel dispoziţiile art. 125 din Constituţie, se constată că actualizarea, de către organul de executare, a valorii obligaţiei stabilite în bani nu înseamnă un capăt de cerere distinct faţă de acţiunea introdusă la instanţa de judecată. Aceasta este doar o modalitate tehnică de echivalare a obligaţiei stabilite în bani, prin titlul executoriu, cu valoarea reală a acesteia din momentul executării silite

- moment care poate fi destul de îndepărtat -, având ca scop evitarea perpetuării unor litigii care au ca sorginte aceeaşi obligaţie stabilită în bani, dar a cărei valoare reală se schimbă ulterior, datorită inflaţiei.

în legătură cu principiul egalităţii în drepturi şi a dreptului la apărare, operaţiunea de actualizare a obligaţiei stabilite în bani în faza de executare a titlului executoriu nu aduce atingere principiului constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi nu implică niciun fel de discriminare. Sub acest aspect, textul art. 371^2 alin. (3) C. proc. civ. nu face nicio deosebire între cetăţeni (debitori sau creditori). De asemenea, nici dreptul la apărare nu este încălcat, întrucât nu ne aflăm în prezenţa unui alt litigiu, ci în cea de a doua fază a procesului civil, şi anume executarea silită, având ca scop realizarea drepturilor recunoscute printr-o hotărâre judecătorească. Or, şi
în această fază a procesului civil debitorul poate fi asistat de avocat şi, mai mult decât atât, poate formula contestaţie la executarea silită, în condiţiile art. 399-404 C. proc. civ. (C.C., Decizia nr. 247/2002, M. Of. nr. 767 din 22 octombrie 2002).

Practică juridică Art. 371^3

1. Bun supus unui regim special de circulaţie. Imobil cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1996.1) Un regim special de circulaţie este prevăzut de art. 9 alin. ultim din Legea nr. 112/1995, act normativ în temeiul căruia intimaţii au dobândit apartamentul.

Dispoziţiile legale menţionate prevăd că apartamentele cumpărate de chiriaşi în temeiul Legii nr. 112/1995 nu pot fi înstrăinate timp de 10 ani de la data cumpărării, singura excepţie fiind aceea prevăzută de art. 44 din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia chiriaşii cărora, în temeiul prevederilor art. 9 alin. (1 )-(4) din Legea nr. 112/1995, li s-au vândut, cu respectarea prevederilor acestei legi, apartamentele în care locuiau, au dreptul să le înstrăineze sub
orice formă înainte de împlinirea termenului de 10 ani de la data cumpărării numai persoanei îndreptăţite, fost proprietar al acelei locuinţe.

Legiuitorul a stabilit astfel o inalienabilitate temporară a acestor imobile şi, cum urmărirea silită a bunurilor imobile implică valorificarea lor, o consecinţă necesară a acestei inalienabilităţi temporare o reprezintă insesizabilitatea temporară.

în consecinţă, apartamentul proprietatea intimaţilor neputând face obiectul unei executări silite indirecte imobiliare pe un interval de timp de 10 ani, prezenta contestaţie la executare pe calea căreia, în temeiul dispoziţiilor art. 400^1 şi a art. 493 C. proc. civ., creditorul urmăritor a solicitat partajarea bunului proprietate comună şi atribuirea sa în deplină proprietate către debitorul său în scopul vânzării la licitaţie pentru realizarea creanţei este neîntemeiată (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1766/A/2004);

în sens contrar: Nu poate fi reţinută susţinerea recurenţilor în sensul că actul de adjudecare este nul absolut întrucât prin acesta au fost încălcate dispoziţiile art. 9 alin. (7) din Legea nr. 112/1995, deoarece adjudecarea în cadrul executării silite a unui imobil cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 nu constituie „înstrăinare" în sensul art. 9 alin. (7) din Legea nr. 112/1995, neimplicând o manifestare de voinţă a proprietarilor debitori de a înstrăina apartamentul, ci reprezintă

o modalitate în care creditoriiproprieta-rilor-debitori îşi pot realiza creanţa pe cale silită (Trib. Bucureşti, secţia a V-a comercială, decizia nr. 61/2005).

Notă: După cum se poate observa, instanţele nu au un punct de vedere unitar cu privire la posibilitatea urmăririi silite imobiliare a unui apartament
cumpărat de chiriaş în temeiul Legii nr. 112/1995.

Faptul că un asemenea bun este supus unui regim special de circulaţie este de necontestat, deoarece art. 9 alin. ultim al actului normativ menţionat prevede că apartamentele (....) nu pot fi înstrăinate timp de 10 ani de la data cumpărării.

Din faptul că interdicţia de înstrăinare este prevăzută propter rem, precum şi din acela că legea nu face nicio distincţie referitoare la operaţiunea judiciară prin care se realizează înstrăinarea, putem concluziona că nici vânzarea unui astfel de bun prin licitaţie în cadrul urmăririi silite nu este permisă de lege, înăuntrul termenului prevăzut de aceasta.

O atare interpretare corespunde şi scopului pentru care a fost edictată interdicţia, şi anume acela de a împiedica transmiterile succesive ale drepturilor de proprietate - speculative sau nu - câtă vreme problema măsurilor reparatorii solicitate de proprietarii deposedaţi de bunurile astfel indisponibil izate nu a fost complet soluţionată.

Practică juridică Art. 371^7

Constituţionalitate

1. Dreptul la apărare. Garantarea şi ocrotirea proprietăţii private. 1) Dispoziţiile art. 371^7 alin. (2), (3) şi (4) sunt constituţionale prin raportare la prevederile constituţionale cuprinse în art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare şi art. 44 privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private din Constituţie. Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 24 din Constituţie, Curtea Constituţională a reţinut că, în măsura în care cheltuielile ocazionate de executare fac obiectul executării silite, alături şi odată cu creanţa propriu-zisă, stabilirea acestora nu are caracter irevocabil, ci, potrivit art. 399 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., poate face obiectul unei contestaţii la executare, prilej cu care, dat fiind că executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, contestatorul are posibilitatea de a invoca inclusiv apărări de fond.

în aceste condiţii, Curtea a considerat nefondată susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia, sub imperiul reglementării criticate, procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc scapă controlului instanţelor, întrucât constituie titlu executoriu şi, drept urmare, dă acestuia posibilitatea de a stabili în mod discreţionar cuantumul cheltuielilor de executare, contravenind astfel dispoziţiilor art. 44 din Constituţie. întocmirea procesului-verbal, în condiţiile prevăzute de lege, nu lezează în niciun fel accesul liber la justiţie sau dreptul persoanei la apărare, câtă vreme art. 399 C. proc. civ., care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, oferă toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi (C.C., Decizia nr. 381/2006, M. Of. nr. 505 din 12 iunie 2006);
2) în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129, Constituţia lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea procedurii de judecată şi a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. Or, calificarea procesului-verbal încheiat de executorul judecătoresc ca fiind titlu executoriu a fost determinată de necesitatea soluţionării cu celeritate a cauzelor aflate în faza procesuală a executări i, fără a afecta în acest mod vreun drept fundamental al părţilor implicate în proces (C.C., Decizia nr. 410/2006, M. Of. nr. 502 din 9 iunie 2006);

Răspunde