Art. 372 cod procedura civila Sesizarea organului de executare. Titlul executoriu Dispoziţii generale
Comentarii |
|
Capitolul I
Dispoziţii generale
Secţiunea I1
Sesizarea organului de executare. Titlul executoriu
Dispoziţii generale
Secţiunea I1
Sesizarea organului de executare. Titlul executoriu
Art. 372
Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
codul de procedură civilă actualizat prin:OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
← Art. 371 cod procedura civila Recunoaşterea şi executarea... | Art. 373 cod procedura civila Sesizarea organului de executare.... → |
---|
1. Contract de credit bancar. 1) Contractele de credit bancar, indiferent de stipulaţia părţilor, nu constituie titluri executorii în înţelesul art. 372 şi art. 376 C. proc. civ. Prin urmare, toate actele de executare întreprinse în temeiul unor asemenea contracte sunt lovite de nulitate (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 3774/1998, în B.J. - Bază de date).
Notă: Potrivit actualei reglementări, contractele de credit bancar constituie titluri executorii. în sensul că sunt titluri executorii şi contractele de credit bancar
încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr.
Citește mai mult
58/1998, a se vedea infra, Decizia I.C.C.J., Secţiile Unite, nr. XI11/2006.2) Admiţând recursul în interesul legii, Secţiile Unite ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în aplicarea dispoziţiilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată, au statuat: „Contractele de credit bancar încheiate anterior intrării în vigoare a prevederilor legii menţionate au caracter de titlu executoriu."
Dispoziţiile art. 79 alin. (2) din Legea nr. 58/1998, atribuind contractelor de împrumut bancar, fără nicio distincţie, valoarea de titlu executoriu, au în vedere, prin prisma unor interese de ordine publică şi a regulilor prescrise executării silite în natură a obligaţiilor, nu numai contractele care se vor încheia după intrarea în vigoare a textului menţionat, dar şi pe cele încheiate sub imperiul legii vechi. Mai exact, acţiunea în timp a textului menţionat cuprinde şi efectele viitoare ale unor raporturi juridice trecute (facta futura), ceea ce impune concluzia, în baza art. 1 C. civ., că textul, privit ca lege nouă, este de imediată aplicare.
De altfel, acţiunea legii noi în sensul arătat este dictată şi de situarea textului în materia normelor executării silite care, ca norme de procedură, nici nu retroactivează şi nici nu supravieţuiesc, ci sunt de imediată aplicare. Mai mult, procedura de executare silită fiind de ordine publică, rezultă existenţa unei situaţii juridice obiective legale, cu privire la care orice lege nouă are un efect imediat {I.C.C.J., Secţiile Unite, Decizia nr. XIII/2006, M. Of. nr. 677 din 7 august 2006).
Notă: Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată, a fost abrogată prin O.U.C. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului. Potrivit art. 120 din acest act normativ, „Contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de
credit constituie titluri executorii". A se vedea, de asemenea, şi prevederile art. 374' C. proc. civ., articol introdus prin Legea nr. 459/2006.
2. Contract de ipotecă. Contractul de ipotecă, deşi este autentificat, nu constituie titlu executoriu în baza art. 66 din Legea nr. 35/1995, deoarece această forţă executorie este conferită doar actelor autentificate care constată o creanţă certă şi lichidă. Or, contractul de ipotecă nu dă naştere unui drept de creanţă, ci unui drept de ipotecă, respectiv unui drept real accesoriu unei creanţe. De aceea, contractul de ipotecă nu poate fi suficient pentru a porni executarea silită, în condiţiile în care nu există un titlu executoriu pentru obligaţia principală.
Părţile nu pot, în absenţa unor dispoziţii legale, să confere caracter de titlu executoriu unor înscrisuri ori să deroge de la anume formalităţi legale, precum învestirea cu formulă executorie. Prin urmare, este nelegală motivarea tribunalului, în sensul că, în baza art. 969 C. civ., clauza exonerării „de orice formalitate" ar fi de natură să înlăture cerinţa legală a existenţei unui titlu şi a învestirii acestuia cu formulă executorie (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1134/2001, în C.P.J.C. 2001-2002, p. 457-458);
Notă: Contractele de ipotecă încheiate de instituţiile de credit, de credit ipotecar sau de instituţiile financiare nebancare etc. constituie, potrivit unor dispoziţii exprese ale legilor speciale, titluri executorii. A se vedea, în acest sens: art. 120 din O.U.C. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capi-talului; art. 21 din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar; art. 45 din O. G. nr. 28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale etc.
3. Inopozabilitate faţă de terţi. Hotărârea judecătorească definitivă şi
irevocabilă prin care societatea comercială debitoare a fost obligată să restituie băncii creditul nerambursat, precum şi dobânzile şi penalităţile aferente nu este opozabilă faţă de persoanele care au garantat creditul şi, deci, nu constituie titlu executoriu împotriva acestora, deoarece garanţii nu au fost părţi în acel proces (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1046/1999, în B.J. - Bază de date).